Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6835/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6835
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, a, G, -, împotriva sentinței civile nr. 674/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă și pentru recurenții-reclamanți avocat substituent, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009 și pentru comunicare întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat substituent pentru recurenții-reclamanți depune la dosar concluzii scrise și cere admiterea recursului potrivit acestora.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 674 din 24 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanții, a, G, -, în contradictoriu cu pârât AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în C,-, județul
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Lg nr 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Lg nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. In același sens, prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp. art. 1 al 1 și 2 din Lg nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanții, a, G, -, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Critică sentința pentru aprecierea greșită instanței de fond că tichetele de masă nu se înscriu în măsurile obligatorii garantate de protecție specială a salariaților, în condițiile în care, în baza art. 41 alin. 2 din Constituție,salariații au dreptul la protecție socială muncii, iar reclamanții au calitatea de salariați ai unei instituții bugetare și au dreptul la alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, care constituie măsură de protecție socială.
Consideră că dacă Legea nr.142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să existe obligativitatea acordării în sarcina angajatorului, deoarece acordarea acestor tichete constituie o măsură de protecție socială prevăzută și de OUG nr. 115/2004.
De asemenea, susțin că reclamanții, fiind salariați în sectorul bugetar iar în unele sectoare bugetare au fost acordate tichete de masă, înseamnă că față de ei se produce o discriminare, cu încălcarea prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul muncii și art. 14 din CEDO.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că, nu sunt motive de casare sau modific are prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, și va fi menținută.
Criticile privind aprecierea greșită instanței că acordarea tichetelor nu este o obligație imperativă în sarcina angajatorului, sunt neîntemeiate deoarece instanța de fond a constatat că posibilitatea acordării tichetelor de masă reclamanților este condiționată de prevederea surselor de finanțate în bugetele de stat, textul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 precizând că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor în bugetul de stat.
In perioada pentru care se solicită tichetele de masă, prin legile bugetului de stat pe anii respectivi, s-a interzis chiar prevederea în bugetul instituțiilor publice a sumelor necesare pentru tichete, așa încât nici o categorie socială nu beneficiat de aceste tichete, astfel că recurenții reclamanți nu au fost discriminați față de alte categorii.
Cât privește încălcarea prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, art. 5 alin.3 Codul muncii și art. 14 din CEDO, criticile sunt, de asemenea, neîntemeiate deoarece nu poate fi considerată o discriminare întrucât nu angajatorul a restrâns acest drept solicitat de reclamanți, ci neacordarea acestora s-a datorat neincluderii în buget a sumelor necesare și chiar prevederilor prohibitive din legile bugetelor de stat.
De altfel, prin decizia nr. 14/18.02.2008 dată în interesul legi de s-a stabilit că dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația sub formă de tichete de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, iar potrivit art. 329(3) cod procedură civilă, a această dezbatere problemei de drept este obligatorie pentru instanțe,
In consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, a, G, -, împotriva sentinței civile nr. 674/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică D, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/17.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
