Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6836/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6836
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1090/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Județean al Poliției D și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru formulare apărare, prin serviciul registratură intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Dad epus întâmpinare, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Tribunalul Dolj,prin sentința nr. 1090 din 24 martie 2009, respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Județean al Poliției D, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că relamantele, fac parte din categoria personalului civil contractual și solicită prin prezenta acțiune prima de concediu în temeiul art. 37 alin. 2 din OG38/2003 și sporul de fidelitate în temeiul art. 6 din OG38/2003.
Potrivit art. 1 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "ispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuare polițiști, din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidența Legiinr. 60/2002privind Statutul polițistului".
Așadar personalului contractual din cadrul Poliției Române nu i se aplică prevederile OG nr. 38/2003 și ca urmare nu poate beneficia de drepturile de natură salarială prevăzute de aceasta, cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile acesteia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru personalul civil contractual din cadrul Poliției Române drepturile bănești cuvenite sunt reglementate de OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care nu prevede dreptul la spor de fidelitate și la primă de concediu pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel că reclamantul nu poate beneficia de acest drepturi.
Susținerea reclamanților că polițiștilor li se aplică în continuare și prevederile Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice din apărarea națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, pe lângă prevederile OG. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este greșită.
Legea 138/1999 li s-a aplicat doar până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 care constituie legea specială de salarizare a polițiștilor.
Pe cale de consecință nu au nici o relevanță prevederile art. 47 din Legea 138/1999 potrivit cărora personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege" și nici prevederile art. 49 din Legea 138/1999 potrivit cărora "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militate în activitate".
Cum Legea 138/1999 nu li se aplică polițiștilor, personalul contractual din cadrul poliției nu poate să se prevaleze de dispozițiile art.49 din această lege și să pretindă primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare în activitate, apreciind că ar desfășura activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Pe de altă parte Legea 138/1999 nu prevede pentru cadrele militare în activitate prima de concediu și sporul de fidelitate, aceste drepturi fiind prevăzute doar în legea specială de salarizare a polițiștilor OG nr. 38/2003.
Față de cele arătate mai sus instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru perioada ce depășește termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din codul muncii, de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv pentru perioada 01.01.2005 - 26.11.2008, instanța constatat că s-a prescris dreptul reclamantului de a mai cere drepturi de natură salarială, cum sunt prima de concediu și sporul de fidelitate.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 138/1999, ca o consecință a faptului că nu este aplicabilă nici polițiștilor. Legea nr. 138/1999 se aplică în continuare atât polițiștilor cât și personalului contractual asimilat polițiștilor, deoarece aceasta nu a fost abrogată prin intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003.
Invocând dispozițiile art. 49din Legea nr. 138/1999, art. 37 alin. 2 și art. 6 din OG nr. 38/2003, recurenții susțin că li se cuvine sporul de fidelitate și prima de concediu de odihnă.
Recurenții mai susțin că în ceea ce privește prescripția, aceasta a început să curgă la date diferite, deoarece a fost dispusă suspendarea succesivă pentru fiecare an a plății primelor de concediu. Chiar dacă ar fi incidentă prescripția dreptului la acțiune, aceasta ar fi numai parțială, cu privire la sumele mai vechi de 3 ani.
Cât privește sporul de fidelitate, reclamantele arată că mai beneficiază și de sporul de dispozitiv, sporul de condiții de pericol deosebit, care li se datorează datorită faptului că lucrează în aceleași condiții ca și cadrele militare. Polițiștii, care au devenit funcționari publici cu statut special prin Legea nr. 360/2002 și-au păstrat toate drepturile prevăzute de legea anterioară.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond reține în mod corect că drepturile salariale ale reclamanților sunt reglementate de OUG nr. 24/2000.
Este adevărată susținerea recurenților că personalul contractual beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de Legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Nu trebuie făcută însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de Legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu le sunt aplicabile reclamanților.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanta nu poate beneficia de aceste drepturi.
Susținerea recurenților în sensul că cele două categorii socio-profesionale ar desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanta nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vreo probă concretă deoarece art.49 din Legea nr.138/1999 se referă la activități desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
Pe de altă parte, pentru a se putea vorbi de discriminare trebuie să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoage. Această condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu este vorba de aceeași categorie profesională,unii fiind polițiști,cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
În ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a procedat corect la constatarea prescripției parțiale a dreptului, pentru perioada ce depășește 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar criticile sunt nefondate, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1090/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Județean al Poliției D și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/8.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
