Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 733/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, și împotriva Sentinței Civile nr. 215/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Asigurări de Sănătate C-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și văzând că nu s-au mai formulat alte cereri, Curtea constată recursul in stare de a fi judecat și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 215/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost respinsă acțiunea reclamanților, și împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C-, acțiune ce a avut ca obiect obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de bază.
Pentru a pronunța această hotărâre,Tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate C-S care, în raport cu aceștia, are calitatea de angajator, între părțile litigante existând evident raporturi de muncă și nu de serviciu, raporturi specifice născute între angajator și funcționarii publici.
Totuși,instanța de fond a considerat că,deși prin acțiunea introductivă s-a susținut că funcționarii publici ai Casei de Asigurări de Sănătate C-S au primit pe cale judecătorească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază și că prin neacordarea drepturilor bănești de aceeași natură și personalului contractual s-ar produce o discriminare în materia drepturilor salariale, între cele două categorii de personal ai Casei de Asigurări de Sănătate C-S nu poate fi pus semnul identității, întrucât numai funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice în limitele funcției lor și numai aceștia sunt supuși unei reglementări speciale-legea nr.188/1999 care se completează cu legislația muncii dar numai în măsura în care aceasta nu contravine legislației specifice.
Diferențele între cele două categorii sunt și în ce privește nașterea raporturilor de muncă, drepturile și îndatoririle, interdicțiile acestora, cariera, promovarea, răspunderea disciplinară, răspunderea civilă și, evident, salarizarea.Prin urmare, cele două categorii nu sunt în situații comparabile pentru a fi incidente dispozițiile OG nr.137/2000.
În plus, Tribunalul a mai observat că pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007, dreptul la acțiune este prescris, conform art.283 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, și,recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.04.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii lor,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanților,care in opinia lor s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct.7-9/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat ignorarea de către judecătorii fondului a dispozițiilor art. 285 alin.2 din Legea nr. 95/2006, act normativ cu caracter special menit să pună sub semnul egalității cele două categorii de salariați -funcționarii publici și personalul contractual - și care dispun că salariul și celelalte drepturi ale personalului prevăzut la alin.1 sunt cele stabilite de actele normative in vigoare aplicabile instituțiilor publice. Ori,in cazul concret al speței de față,actul normativ aplicabil este Legea nr. 188/1999.
In fine,reclamanții au criticat sentința atacată și sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului lor la acțiune,cu argumentul că,in cazul lor,termenul de prescripție a început să curgă la 01.01.2007,prin efectul OUG nr. 92/2004 și OUG nr. 2/2006 care au suspendat aplicarea prevederilor art. 31 alin1 din Legea nr. 188/1999.
Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C- nu s-a prezentat in instanță și nu a depus întâmpinare,cu toate că a fost citată cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 304 pct.7-9 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea consideră că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Într-adevăr, art. 31, alin.1, lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, recunoaște in favoarea personalului cu statut de funcționar public dreptul la un salariu care,pe lângă indemnizația de bază și celelalte sporuri,cuprinde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cu toate acestea,instanța de recurs observă că potrivit art. 6, lit. a) din același act normativprevederile prezentei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică.
Ori,așa cum de altfel și recunosc in conținutul acțiunii introductive,reclamanții sunt angajați ai Casei Județene de Pensii C S pe bază de contract individual de muncă, îndeplinind funcțiile de șofer, îngrijitor, respectiv referent de specialitate in cadrul unității recurente, astfel că raporturile juridice legate cu recurenta sunt raporturi de muncă și nu de serviciu.
Pornind de la statutul distinct al reclamanților,față de personalul numit intr-o funcție care implică exercițiul autorității de stat și care beneficiază de prevederile art. 31, alin.1, lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că in mod corect prima instanță a considerat că autorii acțiunii nu sunt discriminați față de categoria funcționarilor publici,prin neacordarea drepturilor salariale in discuție.
La fel ca și instanța de fond,Curtea consideră că justificarea reglementării unui sistem de salarizare diferențiat pentru funcționarii publici, prin raportare la alte categorii de bugetari, trebuie căutată în importanța și complexitatea atribuțiilor și responsabilităților cu care aceștia sun însărcinațiîn scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome,dar și in ansamblul condițiilor legale mult mai restrictive de numire in funcție,a incompatibilităților pe care funcționarii publici sunt obligați să le respecte etc.
Cu alte cuvinte,sistemul de remunerare mai avantajos al funcționarului public,față de ceilalți bugetari se datorează exigențelor specifice derulării raporturilor de serviciu, iar metodele de recompensare a acestei categorii de personal,constând in acordarea unor sporuri sau premii anuale suplimentare sunt previzibile, adecvate și necesare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au făcut dovada că îndeplinesc atribuții, ori că au responsabilității dacă nu identice,cel puțin similare funcționarilor publici, pentru a îngădui instanței concluzia că o salarizare distinctă a celor două categorii de personal,numai pe criteriul încheierii sau nu cu instituția publică a unui contract individual de muncă nu ar fi justificată.
Cu privire la motivul de recurs ce ține de incidența in speță a prevederilor art. 285 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății,Curtea observă că sunt evident nefondate susținerile recurenților potrivit cărora egalitatea de drepturi salariale intre reclamanți și funcționarii publici ar fi justificată prin faptul că ambelor categorii de salariați li s-a impus prin lege interdicția de a desfășura activități la furnizorii de servicii medicale. O atare interdicție tinde la a împiedica nașterea un eventual conflict de interese in legătură directă cu atribuțiile specifice ale angajaților CNAS,in vreme ce atribuțiile funcționarilor publici, proprii raporturilor de serviciu sunt distincte și expres prevăzute prin Legea nr. 188/1999.
Tot astfel,instanța de recurs constată că nu pot fi folosite ca argumente in orientarea sa spre o soluție de admitere a recursului nici prevederile art. 285 alin.2 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora salariul și celelalte drepturi ale personalului CNAS sunt cele stabilite de actele normative în vigoare aplicabile instituțiilor publice. Textul de lege invocat de recurenți este departe de a îngădui concluzia că intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a asimila personalul contractual cu funcționarii publici,atât sub aspectul întinderii și importanței atribuțiilor,cât și sub aspectul salarizării. Statutul funcționarilor publici este in continuare reglementat prin act normativ cu caracter special care nu poate fi aplicat și reclamanților.
In fine,observând că inaplicabilitatea prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 raporturilor de muncă ale reclamanților determină implicit și lipsa de efecte pentru ei a actelor normative prin care acordarea drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii au fost suspendate, reprezentate de OUG nr. 92/2004, respectiv OUG nr. 2/2006, Curtea consideră că nici argumentele ce susțin întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune nu sunt întemeiate.
Pentru argumentele expuse, Curtea constată că in speță nu sunt incidente motivele de modificare a sentinței de fond,prevăzute de art. 304 pct.7-9 /pr.civ., context in care va respinge ca neîntemeiat recursul reclamanților.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 215/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE p., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /05.06.2009
Tehnored. /05.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-S
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
