Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 735
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 643/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții intimați Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 643/28 mai 2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul C-S, și Curtea de Apel Timișoara și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din nr.OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din nr.OG 137/2000).
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar nr.OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei și astfel a avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și nr.OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că s-a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate pentru procesele penale, precum și din amenzile judiciare.
În aplicarea acestor dispoziții legale prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, iar repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în norme se apreciază de către recurent că, criteriile de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare.
Prima instanță nu a analizat natura acelor stimulente și nici obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
Invocându-se dispozițiile art. 41 din Constituție și art. 155 Codul muncii, se arată că stimulentele reprezintă drepturi suplimentare, nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut și nu se confundă cu salariul, iar existența multitudinii de factori care determină acordarea sau neacordarea premiului îi conferă un caracter incert, nefiind vorba despre o creanță lichidă și exigibilă.
Recurentul arată că în speță nu poate fi vorba despre practici discriminatorii, câtă vreme prin măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești, care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori.
Ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară, având caracter de recomandare.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se menționează că aceasta nu este obligatorie pentru instanță, dispozițiile nr.OG 137/2000 îndreptățind persoana care se consideră discriminată să se adreseze direct instanței de judecată.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocat și ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile Hotărârii nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0-3 ani reprezintă acte de discriminare, dispoziții care, nefiind atacate, potrivit legii, constituie titlu executoriu, conform art. 195alin. 10 din OG nr. 137/2000.
În baza acestui titlu executoriu, de drept, reclamanții, în calitate de judecători la udecătoria Caransebeșs -au adresat instanței solicitând despăgubiri în sumă de 1700 lei, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000.
În motivele de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților invocă ordine al Ministrului Justiției având ca obiect repartizarea fondului de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, care nu au legătură cu obiectul pricinii, iar față de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 - constatat a fi discriminatoriu, în sensul celor reținute de către Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motivul de recurs este neîntemeiat, vizând repartizarea veniturilor în baza dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Prima instanță a soluționat cauza având ca obiect despăgubiri, ce se impun a fi acordate drept consecință a aplicării dispozițiilor nr.OG 137/2000, față de Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, astfel că nu a apreciat natura stimulentelor financiare ca fiind un drept absolut egal cu salariul, cum eronat susține recurentul, motivul de recurs întemeiat pe acest aspect fiind nefondat.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 643/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, p. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /01.07. 2009
Tehnored /01.07.2009/2 ex
Prima instanță: și -Trib. C-S
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
