Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5920/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7376R
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Școala cu Clasele I - VIII nr. 3 T M, Primăria Municipiului T M - prin Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.1460 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Liber Învățământ T M, Grădinița de Copii nr.1, Inspectoratul Școlar T M, având ca obiect-drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar recurenta Școala cu Clasele
I-VIII nr. 3 TMa depus cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea,deliberând, respinge cererea de amânare având în vedere faptul că recursul a fost depus la 08.09.2009 și a existat suficient timp pentru pregătirea apărării, iar până la numirea în funcția a noului director, școala a beneficiat de reprezentare.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1460 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și prin reprezentantul lor Sindicatul Liber învățământ T M, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.1, Primarul - Instituția Primarului Municipiului T M, Consiliul Local T M și Inspectoratul Școlar T M, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, și cele efectiv plătite pe o perioadă de trei ani anterior cererii de chemare în judecată în cuantum de câte 7245 lei brut pentru fiecare, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective, precum și la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților (salariu de bază și sporuri) în funcție de drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, a fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a luat act că reclamanta renunță la judecata cauzei, iar pârâta Școala cu clasele I - VIII nr.3 T M la excepția invocată privind tardivitatea formulării acțiunii de către reclamanți.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 601,80 lei, cu titlu de onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a arătat că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
A fost respinsă ca nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului TMa vând în vedere că actele normative ce reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă competențe celor doi pârâți.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 alin. Din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 lit.n din Legea nr.215/2001 modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Tot lipsite de temei sunt și susținerile că nu ar intra în atribuțiile lor să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice, din motivele arătate mai sus cu privire la rolul ce îl au în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare,
De asemenea art.41 alin. 1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de " o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de lată parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capetele de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale tribunalul le-a respins ca rămase fără obiect, având în vedere că solicitând diferențele privind drepturile salariale ce decurg dintre sumele recalculate și cele efectiv plătite pe o perioadă de trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, acestea au fost acordate de către instanță, implicit fiind acordate și aceste diferențe solicitat separat în petitul cererii.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.3 T M, Consiliul Local al Municipiului T M și Primăria Municipiului T M - prin Primar, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile formulate recurenții Consiliul Local al Municipiului T M și Primăria Municipiului T M - prin Primar, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. au susținut că aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă în speță, aspect ce rezultă din dispozițiile art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, art.18 alin.1 din HG nr.538/2001, respectiv art.77 din Legea nr.215/2001, art.21 și art.63 alin.5 lit.e din același act normativ, precum și din dispozițiile art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurenții Școala cu Clasele I-VIII nr.3 T M, Consiliul Local al Municipiului T M și Primăria Municipiului T M - prin Primar, au arătat că sentința civilă atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.304 alin.1, pct.7 pr.civ. deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și de asemenea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.).
În fapt, susțin recurenții instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile de specialitate cu următoarele obiective:
1. Dacă la plata drepturilor salariale acordate reclamanților s-au respectat dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 și dacă grilele sunt corect calculate
2. în cazul în care nu au fost respectate prevederile art. 50 alin. Își alin.2 din Legea nr. 128/1997 expertul să procedeze la recalcularea salariului de bază al funcției și stabilirea diferențelor salariale.
Pentru a răspunde la obiectivele expertizei, expertul s-a deplasat la sediul pârâtei - Școala cu clasele I-VIII nr. 3 TMu nde a analizat deciziile de încadrare aferente reclamanților și toate actele normative ce au stat la baza întocmirii deciziilor de încadrare.
Expertul a verificat dacă grilele de salarizare sunt în conformitate cu prevederile legale, s-au verificat tranșele de vechime ale reclamanților, calculate ca sume ale coeficientului de ierarhizare.
Din anexa nr. 2 la raportul de expertiză rezultă că reclamanții și au primit drepturile salariale în funcție de tranșele de vechime 30-35 ani și 35-40 ani.
de ierarhizare pe tranșe de vechime au fost prevăzuți prin nr.OG 39/1994 doar până la 25 de ani vechime și peste 25 de ani vechime. Ulterior, în sprijinul aplicării corecte a Legii nr. 128/1997, în temeiul art. 5 din nr.HG 467/1997 a emis adresa 6441/1997 prin care s-au calculat coeficienții de ierarhizare a salariilor de bază pentru* funcțiile didactice pe tranșe de vechime astfel: până la 2 ani si peste 40 ani. Astfel, Ministerul Educației Naționale a emis precizări generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic atât pentru învățământul superior cât și pentru învățământul preuniversitar prin adresa nr 19388/1997 aflată la dosarul cauzei care la art. 1 precizează:
personalului didactic sunt compuse din salariile de bază, stabilite conform coeficienților de ierarhizare prevăzuți în nr.OG 39/1994, republicată, și a coeficienților rezultați prin aplicarea art. 50(1), 50(2), 90(1), 90(2) și 90(3) din Legea nr. 128/1997, precum și dintr-o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale rezultate de lege.
În anexa la aceste precizări au fost stabilite salariile cadrelor didactice peste 25 ani de vechime, respectiv 30 - 35 ani, 35 - 40 ani si peste 40 ani.
În urma modului de stabilire a salariului de bază al reclamanților, care s-a efectuat prin calcule de specialitate așa cum rezultă din raportul de expertiză, având în vedere faptul că de la data intrării în vigoare a Legii nr.128/1997 privind tranșele suplimentare de vechime ale personalului didactic au fost introduse nivelele superioare de salarizare constând în majorarea salariului de bază la îndeplinirea vechimii în învățământ de 30, 35 si 40 de ani, expertul concluzionează faptul că grilele de salarizare sunt în conformitate cu prevederile legale precum și tranșele de vechime ale reclamanților.
Expertul concluzionează cu faptul că grilele de salarizare au fost în conformitate cu prevederile legale, precum și tranșele suplimentare de vechime ale reclamanților, respectându-se astfel prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. în această situație nu mai era necesară recalcularea salariului de bază al funcției și stabilirea diferențelor salariale.
Cu toate că expertul a concluzionat în raport faptul că au fost acordate drepturile salariale, din oficiu, instanța de judecată, în mod contradictoriu, a dispus completarea obiectivelor expertizei în sensul de a preciza în situația în care nu s-au acordat drepturile salariale cuantumul sumei cuvenite pe o perioada de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată.
S-a arătat că motivarea instanței de fond este, având în vedere faptul că este normal ca să difere coeficientul de multiplicare de la o tranșă la alta și să crească progresiv, având în vedere vechimea cadrelor didactice.
A doua motivare pentru care instanța de judecată a considerat acțiunea întemeiată este faptul că susținerea pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 sunt incluse în salariul nu poate fi reținută este faptul că legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc, iar pe de altă parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.
S-a considerat că această reținere este formală, având în vedere faptul că prin raportul de expertiză, expertul a concluzionat, urmare calculelor de specialitate, că acest drept salarial este cuprins în salariu. Nu este neapărat necesar să fie trecut expres într-un act normativ faptul că dreptul salarial este cuprins în salariu, cât timp angajatorul a procedat la aplicarea prevederilor legale cu privire la salarizare așa cum rezultă din concluziile expertului desemnat în acest sens.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată de către Școala cu clasele I - VIII nr.3 T M și sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T, deoarece potrivit art.142 din Legea nr.84/1995 a învățământului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației si Cercetării, având, printre altele, atribuții de urmărire a modului de organizare si de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, in conformitate cu politica educaționala la nivel național; de asigurare a aplicării legislației in organizarea, conducerea si desfășurarea procesului de învățământ; de asigurare a calității învățământului si respectarea standardelor naționale prin inspecția școlara; de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar, in conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 din a căror interpretarea rezultă că ordonator de credite este Consiliul Local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar calitatea de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
De asemenea, în mod corect s-au respins ca nefondate, și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului T M și Primarul Municipiului T M, având în vedere dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 și ale art.38 lit.n din Legea nr.215/2001, precum și ale HG nr.2192/2004 din care rezultă că aceste instituții au rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice.
Pe fondul cauzei Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de către intimații reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea plății tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentară, care se acordă la 30, 35, și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșei anterioare de vechime conform art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
de vechime la salarizare și tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, au generat modificări în grilele de salarizare și vizează 2 categorii distincte de tranșe de vechime, vizând, pentru stabilirea corectă a salariului două componente. de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
În mod corect instanța de fond a constatat că acest coeficient de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, legiuitorul instituind un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile recurenților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută, deoarece acest aspect nu a fost prevăzut în mod expres în lege sau în anexele acesteia, iar, pe de altă parte, dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate sau modificate prin dispoziții legale ulterioare.
Se reține și faptul că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997, reprezintă dispoziții speciale care instituie un adaos salarial ce constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30, 35 40, respectiv peste 40 de ani. Acest adaos salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, respectiv OUG nr.8/2000 și OG nr.4/2006.
În acest sens prima variantă a raportului de expertiză a fost în mod corect înlăturată de către instanța de fond ținând seama de faptul că, sunt eronate concluziile expertului potrivit cărora coeficientul de ierarhizare este cuprins în grile, având în vedere că procentul de creștere al tranșelor de vechime de 25-30 ani, 30-35 ani și 35-40 ani este cuprins între 1,062 și 1.047 față de tranșa anterioară, iar coeficientul de 1/25 reprezintă 1,04, deoarece dacă tranșa superioară de vechime are un coeficient de multiplicare mai mare față de tranșa inferioară, aceasta nu înseamnă că a fost acordată creșterea de 1/25, căci dacă tranșa superioară nu ar fi avut un coeficient de multiplicare mai mare decât tranșa inferioară, atunci acordarea tranșelor de vechime superioară ar fi fost lipsită de finalitate din moment ce coeficientul de ierarhizare era același, iar la acel coeficient de ierarhizare trebuia să se aplice creșterea de 1/25, întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.12/1997.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Școala cu Clasele I - VIII nr.3 T M, Primăria Municipiului T M - prin Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.1460 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Liber Învățământ T M, Grădinița de Copii nr.1, Inspectoratul Școlar T M,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.01.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
