Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 742/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5637/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.742/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Primăria Orașului Z și Grădinița de Copii nr.4 Z, împotriva sentinței civile nr.837 din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local al Orașului Z, Inspectoratul Școlar Județean T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții:, -, HG, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurențiiPrimăria Orașului Z și Grădinița de Copii nr.4și intimațiiConsiliul Local al Orașului Z, Inspectoratul Școlar Județean T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții:, -, HG, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții Primăria Orașului Z și Grădinița de Copii nr.4 Z, prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.837 din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului T, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru următorii membrii de sindicat:, HG, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.4 Z, Instituția Primarului Orașului Z, Consiliul Local al Orașului Z; s-au obligat pârâții la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007-20.07.2007, cu actualizare la data plății și s-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință s-au obligat pârâții la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul orașului Z și Consiliul Local Zaf ost respinsă, având în vedere că, pe de o parte, Primarul Orașului Z, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât aceștia fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local respectiv, din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local, iar pe de altă parte, faptul că acesta este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
S-a arătat că, nici împrejurarea că aprobarea bugetului local este atributul Consiliul Local, în condițiile în care acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune, nu justifică susținerea că n-ar dispune de calitate procesuală pasivă.
În consecință, reținând și faptul că, Primarul, în calitatea sa de ordonator de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare precum și dispozițiile art.63 alin.1 lit.c și alin.4 din Legea nr.215/2001, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la pârâtul Consiliul Local al orașului Z, în raport de dispozițiile art.15 și 19 din Legea nr.273/2006 și art.167 alin.3 din Legea nr.89/1995, prima instanță a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice, iar această calitate este conferită de competențele legale de care dispune în privința drepturilor solicitate și nu de regulile generale ale dreptului civil și dreptului procesual civil.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al județului T, invocată de acesta prin întâmpinare, s-a reținut că aceasta este întemeiată, în raport de dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 din care rezultă că unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin consiliile locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit Legii nr.128/1997 și că Ordonanța nr.11/2007 a stabilit creșterile salariale ce urmau a se acorda personalului didactic din învățământ în cursul anului 2007.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, în cursul anului 2007, s-a reținut că salariile de bază ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape: pentru etapa 01.01.2007-31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei, pentru etapa cuprinsă între 01.04.2007-30.09.2007 de 225,733 lei, iar pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007 de 259,593 lei.
S-a precizat că, prin art.9 s-a prevăzut că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
S-a arătat că modificarea esențială care vizează membrii de sindicat din prezenta cauză o reprezintă Ordonanța nr.11/2007 care a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ prin care au fost modificate doar anexele privind coeficienții de multiplicare, fiind menținute aceleași etape de acordare.
S-a mai reținut că, față de aceste modificări legislative, pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv, a modificării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I, începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr.220/04.07.2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
Cu privire la termenul de aplicare a dispozițiilor modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr.220/2007 de aprobare a nr.OG11/2007, s-a avut în vedere că, în condițiile în care art.9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări, nr.OG11/2007, astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9, respectiv 01.01.2007 și nu de la data de 20.07.2007, cum în mod greșit au procedat pârâții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Primarul Orașului Z și Grădinița de Copii nr.4 Z, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenții au arătat că nelegal au fost obligați la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii 220/2007, pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007 actualizat cu indicele de inflație la data plații efective si cele efectiv încasate pe aceeași perioada de timp, deși plata drepturilor solicitate a fost efectuată în totalitate, prin respectarea legii privind creșterile salariale acordate în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
S-a arătat că OG 11/2007 care a stabilit creșterile salariale ce se vor acorda personalului didactic în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial 85 din data de 02.02.2007, prevede la art. 9 că se va aplica începând cu drepturile salariale aferenta lunii ianuarie 2007 și că în conformitate cu acest act normativ, salariile de bază ale cadrelor didactice au fost majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei tranșe, respectându-se întocmai prevederile legale.
S-a precizat că la data de 17.07.2007 a fost publicată în Monitorul Oficial 478, Legea 220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 11 /2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modifică anexele privind coeficienții de multiplicare prevăzuți inițial in OG 11/2007, fără a prevedea un termen special de intrare în vigoare.
În consecință, recurenții au susținut că se aplică regula comună prevăzută în Legea 24/2000, art. 11, conform căreia "legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor", termenul de 3 zile calculându-se pe zile calendaristice, începând cu data publicării in Monitorul Oficial al României și expirând la ora 24,00, a celei de-a treia zi de la publicare.
S-a amintit că art. 1 cod civil prevede că legea dispune numai pentru viitor, iar nu retroactiv, astfel că și Legea 220/2007 de modificare a OG 11/2007 se aplică de la intrarea ei în vigoare, pentru viitor, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ majorându-se cu coeficienții de multiplicare prevăzuți în Legea 220/2007, de la intrarea în vigoare a acesteia pentru viitor, iar nu cum greșit a interpretat instanța de fond, de la 01.01.2007.
S-a arătat că instanța de fond, prin admiterea acțiunii formulate de reclamanți, a stabilit acordarea unor drepturi salariale mai mari (intrarea în vigoare a Legii nr.220/2007 de la 01.01.2007) decât a dorit să acorde legiuitorul prin însăși textul de lege.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Sindicatul Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată cu modificări și completări Ordonanța Guvernului nr.11/2007, fiind majorați coeficienții de multiplicare pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, prevăzute în Anexa 2 la Ordonanța de Guvern nr.11/2007, respectiv profesor - grad didactic I și studii superioare; profesor - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; institutor I - grad didactic I și studii superioare; institutor II - grad didactic I și studii superioare de scurtă durată; învățător; educatoare/ educator; maistru-instructor cu grad didactic I și studii medii, prevăzute la pct. 1,2,3,4 și 5 din această anexă.
De vreme ce în cuprinsul Legii nr.220/2007 nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost majorați prin Legea nr. 220/2007 pentru unele funcții didactice din învățământul preuniversitar, se aplică de la data intrării în vigoare legii de aprobare, respectiv 20 iulie 2007.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că prin legea de aprobare a OG nr.11/2007 (Legea nr.220/2007) nu a fost modificat și conținutul dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de Guvern nr. 11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creșterile salariale pentru personalul din învățământ, având în vedere faptul că momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituția României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, prin sentința recurată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, în cauză fiind ignorate evident dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, care stipulează că legea dispune doar pentru viitor.
Ordonanța de Guvern nr. 11/2007 emisă în baza Legii de abilitare nr. 502/2006 a produs efecte juridice în forma în care a fost adoptată inițial, în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare și data modificării prin Legea de aprobare nr. 220/2007.
Ca atare, dispozițiile modificatoare privind noii coeficienți de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, cuprinse în legea de aprobare a Ordonanței de Guvern nr. 11/2007 își produc efectele de la data intrării lor în vigoare - 20.07.2007, iar nu retroactiv, cu începere din 1.01.2007.
De amintit că prin decizia 1289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și decizia nr. 653 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării în vigoare -. Or, scopul articolului unic, pct. 2, Anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienții de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactice din învățământul preuniversitar".
Prin urmare, de vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, reclamanții sunt îndreptățiți la majorările salariale stabilite prin Legea nr.220/2007, începând cu data de intrării în vigoare a legii, respectiv 20.07.2007, iar nu 1.01.2007, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea și vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T, care nu a făcut obiectul recursurilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară
Admite recursurile declarate de recurenții Primăria Orașului Z și Grădinița de Copii nr.4, împotriva sentinței civile nr.837 din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Orașului Z, Inspectoratul Școlar Județean T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții:, -, HG, și.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru următorii membrii de sindicat:, HG, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.4 Z, Instituția Primarului Orașului Z, Consiliul Local al Orașului
Menține dispozițiile sentinței recurate referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.:, Dact.: /2ex.
19.02.2010, Jud. fond:;
Cu opinie separată a d-nei judecător - - -, în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.
Consider că nstanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii apreciind, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare ce se aplică personalului didactic din învățământ cu gradul didactic I, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data la care se aplică și OG nr. 11/2007 pe care o aprobă, adică 01.01.2007, și nu de la data de 20.07.2007, cum s-a pus în aplicare de către angajator.
În acord cu această opinie, apreciez nefondate considerațiile recurenților asupra datei de la care se aplică coeficienții prevăzuți de Legea nr.220/2007, câtă vreme actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres data de aplicare a prevederilor acestuia, și anume 01.01.2007. În plus, Legea nr.220/2007 nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, iar nu să modifice această prevedere din ordonanță referitoare la momentul aplicabilității actului.
Astfel, se reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007) pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă chiar în cuprinsul Legii nr.220 /2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, astfel că nu se justifică în nici un fel interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 poate fi aplicată numai pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, respectiv de la data de 20.07.2007.
În ceea ce privește retroactivitatea acestor dispoziții, sunt de menționat dispozițiile art. 1 din Codul civil potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Textul acestui prim articol al Codului civil, ca de altfel și forma lui constituționalizată (art. 15 din Constituție) conține două reguli fundamentale de drept intertemporal: prima impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic scapă acțiunii acestei legi; a doua circumscrie aplicarea legii civile noi în accepțiunea că viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute, este guvernat numai de legea civilă nouă.
Aceste reguli de aplicare a legii civile în timp sunt pe deplin aplicabile atunci când sunt edictate acte normative care reglementează fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate sub imperiul legii vechi. C chemat să aplice legea trebuie să stabilească care este reglementarea aplicabilă faptelor trecute, faptelor pendinte și faptelor viitoare.
Alta este situația în speță când legiuitorul a aprobat prin lege o ordonanță emisă de executiv, cu modificări, însă nu și sub aspectul datei de la care se aplică prevederile ordonanței. Această lege trebuie deci aplicată de către unitățile de învățământ întocmai, acordând beneficiarilor legii, personalul didactic cu grad didactic I, drepturile salariale constând în majorarea cu 10% a coeficientului de multiplicare din grila de salarizare, începând cu ianuarie 2007.
Este de observat că această aplicare pentru situații juridice trecute a unei dispoziții cuprinse într-o lege ulterioară, deși vine în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, nu poate fi refuzată de către instanța de judecată și nici de către angajator, câtă vreme această prevedere expresă de retroactivitate a legii nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, consider că se impunea respingerea recursurilor ca nefondate.
JUDECĂTOR,
- - -
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
