Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7523/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7523
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 6022 din6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, intimatul reclamant, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 6022 de la 6 noiembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata - Membru Grup
A admis excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit.
A admis în parte acțiunea formulată de petentul, in contradictoriu cu intimata SC SA.
A obligat intimata la plata către petent a majorării salariale de 12% pe perioada 01.01.2007-03.06.2008, suma ce urmează sa fie actualizata la data plății.
A obligat intimata la plata către petent a diferenței de plăți compensatorii dintre cele încasate conform Planului Social si cele cuvenite si neacordate in raport de nivelul salariului mediu net pe societate la data încetării contractului individual de munca respectiv 03.06.2008, actualizate la data plății.
A obligat intimata sa plătească petentului drepturile bănești reprezentând premiere la pensionare pentru întreaga activitate in cuantum de 4 salarii avute la data pensionarii, actualizate la data plății efective.
A obligat intimata sa plătească petentului diferența dintre indemnizația de concediu de odihna primita aferenta anului 2008 si cea cuvenita, calculata pe baza salariului majorat cu 12%, actualizate la data plății efective.
A obligat intimata sa plătească petentului premiul anual conform art. 137 din CCM pe perioada 2005- 03.06.2008, in procentul stabilit intre organizația sindicala si societatea intimata pe fiecare an in parte.
A respins cererea privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a fost angajat al unității intimate pana la data de 03.06.2008 când a fost concediat in baza art. 65-66 din Codul muncii ca urmare a reorganizării activității unității.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata, instanța a considerat că este nefondată, urmând aor espinge, în speță fiind vorba de suplimentări drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție este de trei ani conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii.
În ceea ce privește excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat că acțiunea prin care se tinde la obținerea unor drepturi patrimoniale este condiționată de existența negocierilor. Conform art.3 alin.5 și 6 din Legea nr. 130/1996 republicată, orice drepturi ale salariaților izvorând din contractul colectiv de muncă se vor stabili numai pe baza negocierilor purtate între patronat și sindicatul reprezentativ. Ori în lipsa negocierilor dintre părți, condiție prealabilă conform legii, petenții nu pot pretinde realizarea unor drepturi izvorând din CCM.
Referitor la capătul de cerere privind plata majorata cu 12% a salariului primit in perioada 01.01.2007-03.06.2008 se retine ca in urma negocierilor ce au avut loc intre sindicat si patronat finalizate la 23.02.2007, s-a stabilit o creștere a salariilor de baza in medie cu 12% cu aplicare de la 01.01.2007,fapt ce a fost comunicat către structurile SC SA prin adresa nr. 174/05.03.2007( fila 39-41).Aceasta mărire a fost ulterior inclusa in Actul adițional nr. 923/23.02.2007 la Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 la art. 128 punctul 6 al.1(fila11).
S-a mai reținut ca petentul îndeplinea condiția impusa de Actul adițional de a fi fost angajat la data de 01.01.2007 astfel încât susținerea intimatei in sensul ca aceste drepturi bănești nu se cuvin petentului întrucât nu mai era salariat la data semnării Actului adițional nu poate fi primita.
Cu privire la cererea de plata a diferențelor de plăți compensatorii datorate ca urmare a executării necorespunzătoare a acestei obligații, prevăzute de art. 4 din Planul Social, s-a reținut următoarele:
In conformitate cu Planul Social, anexă la Contractul Colectiv de muncă al societății înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 punctul 4 " financiare" - invocat, de altfel, și de intimată în preambulul deciziei de concediere, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizații de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.
Conform art.50 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 "la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, în cazul petenților, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
S-a menționat că valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu, prevederile domeniului vizat în articol completându-se cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Conform Planului Social susmenționat, salariul mediu brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2007, deși decizia de concediere a fost emisa în 2008.
Potrivit art.7 și 8 din Legea 130/1996 "La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă, părțile sunt egale și libere, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă."
Potrivit art.243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că măsurile financiare prevăzute de art.50 din CCM cu cele prevăzute de planul social nu pot fi cumulate, întrucât din lecturarea celor două documente (semnate de ambele părți, de altfel) nu rezultă că prevederile planului social sunt excluse sau înlăturate prin contractul colectiv de muncă în vigoare la data concedierii.
Mai mult decât atât, potrivit art.50 alin.4 din CCM/2007,prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuși de părți."
Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
În raport de prevederile art.38 Codul muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că "prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea" rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, și nicidecum nu se exclud, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din /2007.
Intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, aplicabil la data concedierii.
In ceea ce privește cererea de plata a diferențelor de indemnizație de concediu de odihna aferent anului 2008 prevăzută de art. 7 coroborat cu art. 93 al. 3 din CCM, se retine ca neaplicarea majorării de 12% la salariul de baza al petentului începând cu 01.01.2007 a atras după sine diminuarea bazei de calcul a indemnizației de concediu de odihna primita de petent in 2008, astfel încât majorarea cu 12% a bazei de calcul a salariului duce pe cale de consecință la majorarea bazei de calcul cu privire la toate drepturile bănești pe care trebuia sa le primească petentul începând cu 01.01.2007 printre care si indemnizația de concediu de odihna.
In ceea ce privește cererea de plata a diferențelor de drepturi bănești rezultate din neaplicarea majorării de 12% la baza de calcul privind calculul celor 4 salarii acordate la pensionare potrivit CCM se retine ca:
Potrivit art.161 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:, prevede ca,La pensionare-indiferent de cauza pensionarii-salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o suma reprezentând doua salarii avute, la data pensionarii.
(2)Daca salariatul are peste 15 ani vechime in petrol suma acordata va fi de patru salarii avute la data pensionarii,
Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Având in vedere ca prin Actul Adițional la CCM pe 2007 s-a prevăzut o majorare salariala de 12% a bazei de calcul a salariului, majorare care nu s-a aplicat, pe cale de consecință s-a diminuat si baza de calcul pentru plata celor 4 salarii datorate de intimata petentului la data pensionarii, fapt ce îndreptățește petentul sa solicite achitarea de către intimata a diferențelor rezultate din neaplicarea respectivei majorări.
Referitor la cererea de plata a premiului anual pe perioada 01.01.2005-03.06.2008 instanța a reținut ca in conformitate cu art. 137 al. 1 din CCM:"Pentru stimularea salariaților SA constituie un fond de premiere de pana la 10 % asupra fondului de salarii plătit." Iar potrivit art. 137 al. 2:"Constituirea si repartizarea fondului de premiere se face cu acordul ."
La dosarul cauzei se afla adresa nr. 174 /05.03.2007 emisa de către directorii unităților din teritoriu in urma negocierilor dintre patronat si sindicat, care la punctul II 3 se arata ca se va constitui la nivelul fiecărei structuri teritoriale fond pentru premierea personalului si procentul ce urmează a fi aplicat asupra fondului.
Cu privire la anii 2005, 2006 plata premiului anual urmează a se face conform procentului stabilit de comun acord intre sindicat si patronat in cadrul negocierilor ce au avut loc in acești ani, intimata aflându-se in culpa pentru neachitarea acestor drepturi salariale.
De asemenea s-a reținut lipsa de apărare a intimatei in ceea ce privește acest capăt de cerere, aceasta nefăcând vorbire despre aceste drepturi bănești in întâmpinarea depusa la dosar si nedepunând acte din care sa reiasă achitarea lor, aceasta atitudine procesuala echivalând cu o recunoaștere implicita ca datorează aceste sume. Potrivit dispozițiilor Codului muncii art. 287, sarcina probei in litigiile de munca aparține angajatorului.
In ceea ce privește cererea de actualizare a sumelor reprezentând drepturile salariale de care s-a făcut vorbire in considerentele de mai sus, instanța a admis aceasta cerere cu motivarea ca uma rezultată din actualizarea sumelor, în raport cu rata inflației, va repara integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului va fi pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, prin aplicarea art.981 civ. instanța urmărește ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
În ceea ce privește capătul de cerere privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat potrivit art.139 din CCM cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu. Așadar condiția negocierii este primordială și trebuie îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
După cum am arătat, mai sus, părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol din contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere a fost respins ca prematur introdus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de pârâta SC SA.
Prin motivele de recurs se critică vizează modul de soluționare a acțiunii pe fond, recurenta învederând că activitatea desfășurată de reclamantă a fost supusă reorganizării și toți salariații au beneficiat de pachete financiare prevăzute în planul social, anexă a CCM.
Suma acordată reclamantei a fost calculată în conformitate cu dispozițiile planului social, completat prin Amendamentul din 9.01.2006 și cel din 13.09.2006, cu rolul de a lămuri voința părților în privința modului de acordare a pachetului financiar la disponibilizare și care a cuprins măsuri financiare pentru salariații disponibilizați mai avantajoase decât cele prev. la art. 50 din CCM.
Acest aspect rezultă din prezentarea anterioară a prevederilor planului social în privința pachetelor financiare oferite salariaților disponibilizați comparativ cu prev. CCM, art. 50.
Aceasta nu înseamnă că cele două categorii de măsuri pot fi cumulate prin instituirea măsurilor din planul social, fiind acordate pachete financiare mai avantajoase, iar părțile nu au intenționat nici un moment că aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.
O dovadă în plus a faptului că părțile semnatare ale planului social și ale amendamentelor sale este aceea că prin CCM pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin.5, potrivit căruia "acordarea unui pachet compensator, conform planului social, exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 al prezentului articol.
Reclamanta formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului, învederând că invocarea prescripției dreptului la acțiune în temeiul dispoz. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii este eronată, deoarece sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Nu a solicitat desființarea deciziei de concediere și acordarea drepturilor bănești la care are dreptul, conform reglementărilor din planul social și CCM.
Cu privire la prevederile planului social, intimata precizează că acesta nu cuprinde prevederi referitoare la acordarea indemnizației de concediere și nici în decizia de concediere nu sunt incluse asemenea precizări.
Dacă părțile semnatare ale CCM și planului social ar fi dorit ca aceste pachete să nu fie cumulate, aceasta s-ar fi putut realiza prin abrogarea art. 50 din CCM, fie prin inserarea în planul social sau a art. 50 din CCM a unui alineat referitor la necumularea celor două pachete financiare.
Ca urmare, rezultă că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul cumulării celor două pachete.
Curtea constată a fi fondat recursul declarat de recurentă cu privire la critica vizând modul de soluționare al acțiunii pe fond.
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge capetele de cerere privind acordarea diferenței plăților compensatorii încasate și privind acordarea cuantumului a patru salarii cu ocazia pensionării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 6022 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capetele de cerere privind acordarea diferenței plăților compensatorii încasate și privind acordarea cuantumului a patru salarii cu ocazia pensionării.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
14.01.2010
Red.jud.
3 ex/IT
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
