Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 77/2009
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 930/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată, lipsind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat iar reclamantul recurent prin motivele de recurs solicită soluționare cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică sentința atacată.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII solicitând, obligarea acesteia la plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 2003-2007.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că este angajat al pârâtei în funcția de consilier juridic cu atribuții de executor bugetar, calitate în care potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 și art.31 alin2. din Legea nr.188/1999 este îndreptățit la acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada menționată.
În drept se invocă: Constituția României, Codul Muncii, dispozițiile Legii nr. 142/1998, Legii nr. 188/1999; Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S solicită respingerea acțiunii invocând în primul rând excepția prescripției dreptului material la acțiune potrivit. 167/1958, iar pe fond, ca nefondată, invocând prev. nr.OUG88/2006, precum și faptul că instituția pârâtă are calitatea de ordonator terțial de credite, iar drepturile salariale se stabilesc prin lege.
Prin sentința civilă nr. 930/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2003, invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că, pentru anul 2003 dreptul material la acțiune s-a prescris, iar pentru restul perioadei, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât actul normativ ce reglementează acordarea tichetelor de masă prevede posibilitatea și nu obligația angajatorului de a acorda tichete de masă, iar nr.OUG 88/2006 a prevăzut în mod expres neacordarea acestor tichete pentru anul 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal recurs, reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii îndreptată împotriva Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe anul 2003, deoarece prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea acestui drept, prin nr.OG 88/2006.;
- din probele administrate, respectiv contractele individuale de muncă încheiate între părți reiese că îndeplinește toate condițiile legale pentru a beneficia de tichete de masă;
- legea trebuie interpretată în sensul în care ea produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect;
- legiuitorul nu a dorit să creeze o situație discriminatorie între salariații cu contract individual de muncă angajați ai instituțiilor publice și salariații cu contract individual de muncă din domeniul privat, ca atare prevederile legii ar trebui să fie aplicate ca atare și personalului contractual din sectorul bugetar;
-JP avea și are obligația de a depune toate diligența în solicitarea acestor sume de bani pentru a fi prinse în bugetul de stat.
În drept se invocă art.299 alin.1, art.304 alin.9 și art.304 ind.1 pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata A se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală fiind reiterate apărările din fața instanței de fond.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse aferent anului 2003 în mod corect prima instanță, față de data introducerii acțiunii-07.11.2007- a făcut aplicarea dispozițiilor. 167/1998 și art.283 lit.c Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iar potrivit art. 7 din același act normativ "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă " termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Nu poate fi primită susținerea recurentului vizând întreruperea cursului prescripției, prin recunoașterea dreptului, conform prevederilor nr.OUG 88/2006, art.III din acest act normativ care prevede "instituțiile publice centrale și locale indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se acordară tichete de masă în anul 2007".Acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul celor solicitate de recurent, întrucât recunoașterea unui drept pentru a putea produce efectele prev. de art. 16 din.167/1058 trebuie să fie expresă și neechivocă, ori prin actul normativ în discuție nu se recunoaște, dimpotrivă se existența dreptului în anul 2007.
Sub aspectul fondului pricinii, criticile recurentului sunt de asemenea nefondate.
Astfel, reclamantul este angajat în funcția de consilier juridic la CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, așa cum reiese din copie carnet de muncă depusă la 11-20.
Potrivit art.1 alin.1 din legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă:"(1) Salariații din cadrul societarilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitarilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocație individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din conținutul acestui text de lege reiese expres că acordarea tichetelor de masă nu este un drept ci doar o vocație, neconstituind o obligație în sarcina instituției intimate, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă"; în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat, având în vedere faptul că intimata este o instituție publică, care nu are un buget propriu ci depinde de bugetul de stat.
În acest sens, este și decizia nr. XIV/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, în dosar nr. 69/2007, vizând interpretarea dată ispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998.
Este de menționat că intimata, ca instituție publică, trebuie să se conformeze prev. art. 14 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice potrivit cărora"nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată sau plătită dacă nu este aprobată conform legii și nu are prevederi bugetare."
Or, potrivit art. 24 din legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv alte activități finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Aceeași situație este și în ce privește bugetul de stat pe anul 2007.
Nu poate fi reținută nici existența unei situații discriminatorii invocate de recurent prin acordarea acestor tichete personalului contractual din domeniul privat, deoarece situațiile în care se găsesc diferite categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ceea ce nu semnifică uniformizare - ( în acest sens. Curții Constituționale nr.294/2001). Or, este evident că diferențele între cele două sectoare, de stat și cel privat, justifică soluții legislative diferite în ce privește salarizarea angajaților.
Față de cele ce preced, curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, criticile formulate neregăsindu-se în nici unul din cazurile de casare și modificare a hotărârii expres și limitativ prev. de legiuitor în conținutul art.304 punctele 1-10.pr.civ.
Așadar, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 se va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 930/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 2.02.09
Jud. fond.;
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
