Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIECIVILĂ Nr. 78/2009
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, B împotriva sentinței civile nr. 1169/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta intimată
lipsind pârâta recurentă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente note de ședință prin care arată că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței.
Reclamanta intimată prin registratură depus întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reclamanta intimată solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze decizia de concediere nr.41/15.04.2008 emisă de către pârâtă, reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior, plata venitului lunar începând cu data de 15.04.2008 și până la reintegrarea efectivă în muncă; obligarea la plata de daune morale în cuantum de 1500 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariată la SC - SA din anul 1985 până în anul 2007 luna august, când în urma reorganizării societatea a fost preluată de SC SA.
arătat că a continuat să lucreze în același loc de muncă și pe aceiași funcție de operator preparare din cadrul de Preparare punct de lucru dozare reactivi situat în Dealul. În luna aprilie maistru de schimb i-a înmânat adresa cu nr.2060/14.04.2008 prin care era înștiințată că în 15.04.2008 ora 9.00 să se prezinte la sediul societății la comisia de cercetare disciplinară cu privire la unele altercații cu colegele de serviciu și pentru faptul că nu purta casca de protecție.
Reclamanta a susținut că atât cercetarea disciplinară cât și desfacerea contractului de muncă nu întrunesc cerințele legale și nici prevederile Regulamentului de Ordine Interioară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 39 pârâta SC SA a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică întrucât reclamantei i-au fost aduse la cunoștință prevederile Regulamentului de Ordine Interioară și cele privind protecția muncii, aceasta semnând de luare la cunoștință a acestora.
De asemenea șeful de uzină al contestatoarei a sesizat verbal, în numeroase rânduri conducerea societății cu privire la comportamentul neadecvat al acesteia, față de colegii de lucru, injuriile adresate acestora, refuzul de colaborare, toate acestea ducând la crearea unui mediu de lucru impropriu desfășurării activității de producție și la scăderea randamentului profesional, existând în permanență tensiuni între colegi.
A precizat că în baza referatului șefului de uzină, reclamanta a fost convocată la 15.04.2008 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, rezultatul fiind consemnat în referatul întocmit de membrii comisiei, semnat de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1169 din 17 septembrie 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa admits în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei EC SA B și în consecință:
A fost anulată decizia de concediere nr.41/15.04.2008 emisă de către pârâtă și s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei, drepturile bănești, cu titlu drepturi salariale, începând cu data de 15.04.2008 până la data reintegrării efective.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 66 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părțile litigante au existat raporturi juridice de muncă, acestea încetând în mod unilateral, din motive imputabile reclamantei, sens în care s-a emis Decizia de concediere nr.41/15.04.2008 (fila 25).
Prealabil, în baza referatului șefului de uzină, reclamanta fost convocată la data de 15.04.2008, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Obiectul cercetării disciplinare, respectiv nerespectarea normelor de comportament și de protecție a muncii în cadrul societății fost adus la cunoștință reclamantei, aceasta recunoscând în fața comisiei faptul că au existat certuri cu colegii și că nu a purtat casca de protecție iar rezultatul cercetării prealabile a fost consemnat în Referatul întocmit de membrii comisiei, semnat și de reclamantă.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta din urmă a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin normele convenționale și contractuale aplicate, dar cu realizarea cerințelor imperative cuprinse în art.63, art.263 și urm. din Legea 53/2003 modificată.
Concedierea disciplinară din motive imputabile salariatului este cea mai gravă sancțiune disciplinară care se poate aplica salariatului în condițiile în care emitentul deciziei de concediere avea posibilitatea potrivit art.264 din Legea nr.53/2003 aplicării unei sancțiuni mai ușoare în raport cu gravitatea abaterii săvârșite.
Întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză ( - fila 72, ) rezultă că reclamantei nu i s-au mai aplicat alte sancțiuni disciplinare ci doar avertismente verbale iar abaterile săvârșite de reclamantă privind nerespectarea instrucțiunilor de protecția muncii (purtarea căștii de protecție, precum și adresarea de injurii și calomnii la adresa colegilor nu sunt de natură să atragă luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantei, a apreciat că în speță concedierea fost efectuată în mod netemeinic și nelegal și în consecință, în baza art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea acesteia în funcția avută anterior și obligat pârâta să plătească reclamantei, drepturile bănești, cu titlu de drepturi salariale începând cu data de 15.04.2008 și până la data reintegrării efective.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost respins având în vedere Decizia nr. XL (40)/07.05.2007, pe considerentul că nu este prevăzută posibilitatea acordării acestora în Contractul Colectiv de Muncă, Regulamentul de Ordine Interioară și Contractul Individual de Muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta EC SA B solicitând casarea sau după caz modificarea ei și rejudecând cauza în fond, respingerea contestației sau casarea în parte și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală a arătat că singura critică adusă de prima instanță deciziei de concediere este faptul că "abaterile săvârșite de reclamantă privind nerespectarea instrucțiunilor de protecția muncii ( purtarea căștii de protecție, precum și adresarea de injurii și calomnii la adresa colegilor nu sunt de natură să atragă luarea măsurii disciplinare a contractului de muncă a reclamantei, mai ales că nu i s-au mai aplicat alte sancțiuni mai ușoare din cele prevăzute de art. 264 alin. 1 din Codul muncii."
Potrivit prevederilor Codului muncii, angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi ori de câte ori constată că au săvârșit o abatere disciplinată.
Codul muncii nu definește și nu enumera abaterile disciplinare grave, lăsând acest fapt pe seama angajatorului, calificarea acestor abateri, grave sau mai puțin grave, fiind făcută în Regulamentele de ordine interioară precum și în Contractele colective de muncă, în funcție de specificul fiecărei activități.
Această prerogativă conferită de legiuitor angajatorului, permite acestuia să stabilească în concret, pentru fiecare societate în parte, gradul de pericol pe care îl reprezintă o abordare disciplinară și încadrarea ei în categoria abaterilor grave sau nu, cu consecința sancționării corespunzătoare a acesteia.
A precizat că la nivelul societății pârâte, prin art. 30 din Regulamentul de Ordine Interioară au fost definite abaterile a căror nerespectare conduce la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, astfel că ori de câte ori se află în prezența uneia sau mai multora din aceste abateri, societatea, cu respectarea prevederilor legale, respectiv efectuarea cercetării disciplinare prealabile, este obligată să desfacă disciplinar contractul individual de muncă al celui care săvârșește aceste abateri.
A mai susținut că nici Regulamentul, nici Codul muncii nu menționează obligativitatea repetării unei abateri pentru a conduce la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, astfel că în mod eronat prima instanță se în rolul angajatorului și apreciază ca nelegală măsura disciplinară luată de societate pe acest considerent.
Faptul că nu există alte sancțiuni scrise aplicate contestatoarei, nu înseamnă că acesteia nu i s-a atras atenția în numeroase rânduri, cu privire la nerespectarea normelor de protecția muncii și a modului în care înțelege să vorbească cu colegii, așa cum declară și cei doi martori în declarațiile lor, lipsa sancțiunilor scrise bazându-se pe respectul pe care au înțeles să-l acorde acesteia conducătorii direcți în virtutea numărului mare de ani în care au colaborat și să nu înregistreze în scris aceste abateri, sperând în corectarea lor de bună voie de către contestatoare.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a administrat toate probele cerute de părți și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală întemeiată pe prevederile legale.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În speță, deși în mod corect prima instanță a reținut comiterea faptelor pentru care societatea intimată a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă al contestatoarei, în mod greșit a apreciat ca nelegală măsura dispusă pe considerentul că reclamantei nu i s-au mai aplicat alte sancțiuni disciplinare ci doar avertismente verbale iar abaterile săvârșite de aceasta privind nerespectarea instrucțiunilor de protecția muncii (purtarea căștii de protecție, precum și adresarea de injurii și calomnii la adresa colegilor nu sunt de natură să atragă luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantei.
Contrar celor reținute de instanță, în practică au fost considerare abateri grave: încălcarea măsurilor dispuse pentru prevenirea producerii de accidente, cu consecința ivirii unui pericol iminent de accidentare, crearea de stări tensionate în colectiv, injurii la adresa colegilor sau șefilor sau insubordonarea.
Abaterile grave nu sunt enumerate în Codul muncii, însă pot fi stabilite prin contractele colective de muncă și prin regulamentele interne.
La nivelul societății pârâte, prin Regulamentul de ordine interioară au fost precizate în art. 30, abaterile care conduc la desfacerea contractului individual de muncă, printre care se regăsesc și cele comise de contestatoare.
Printre acestea au fost menționate " nerespectarea instrucțiunilor de protecția muncii, de prevenire și stingere a incendiilor care puteau determina accidente umane sau pagube materiale " și comiterea în interiorul societății de " fapte sau acte de violență, insulta sau calomnia la adresa colegilor, subalternilor sau șefilor ierarhici în timpul serviciului sau în legătură cu munca" reținute în sarcina contestatoarei de prima instanță.
În plus, din declarațiile martorilor audiați rezultă că deși contestatoarea nu a fost anterior sancționată a fost avertizată verbal de mai multe ori atât în privința comportamentului cât și cu privire la necesitatea de a purta casca de protecție însă aceasta nu s-a conformat, persistând în această atitudine.
În consecință, fără a contesta faptul că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă are caracter excepțional, Curtea reține din probele administrate că abaterile comise de contestatoare, impun în mod obiectiv îndepărtarea acesteia din unitate întrucât prezența sa ar prejudicia activitatea și disciplina în muncă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei ca fondat și va modifica sentința atacată în sensul respingerii în totalitate ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, B împotriva sentinței civile nr. 1169/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SC SA B - punct de lucru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. PA/
Jud. fond.;
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
