Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.78
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.01.2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL B și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUN. B, împotriva sentinței civile nr.828/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL ÎNVAȚAMÂNT B ". ", reprezentant legal al reclamanților intimați, și intimata- pârâtă GRĂDINIȚA NR.23 B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru SINDICATUL ÎNVAȚAMÂNT B ". " președinte cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul Sindicatului depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Sindicatului arată că salarizarea personalului didactic este prevăzută de Legea 128/1997 potrivit căreia personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Mai menționează că intimații deși îndeplinesc condițiile de vechime, nu beneficiază de salarizarea corespunzătoare.
Solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor declarate
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.828/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, reprezentanți de Sindicatul Învățământ " G " în contradictoriu cu pârâții Grădinița nr.23 B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării - 5.11.2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2321/113/8.07.2009 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învațământ B, G " au chemat în judecată pe pârâții Gradinita nr.23 B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art.48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art.50 alin.1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG68/2004, 18/2005, 4/2006 și 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr.4848 bis/2004, 3541/2006 și 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 și practică judiciară.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului au solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Acțiunea este inadmisibilă întrucât pârâții nu au și nici nu pot avea calitatea de angajator, deci nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi, cu alte cuvinte nu au calitate procesuală pasivă. Acțiunea este și nefondată întrucât în legea bugetului de stat pe anul 2009 se arată că pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se alocă fonduri din TVA încasate la bugetul de stat și se stabilesc sume defalcate cu această destinație pentru bugetele locale, prin urmare stabilirea acestor sume și repartizarea acestora se face de la bugetul de stat și nu din bugetele locale, iar pârâtele nu au calitate procesuala pasivă; diferențele salariale pot fi acordate doar prin rectificări bugetare și alocări de fonduri cu această destinație din bugetul prin stat; autoritățile locale nu au nici o contribuție în stabilirea salariului, a sporurilor și indemnizațiilor personalului didactic și didactic auxiliar, acestea fiind stabilite în conformitate cu legea bugetului de stat.
In ședința publică din data de 3.11.2009 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și deoarece un salariat nu ar putea cere să i se stabilească drepturi decurgând din raportul de muncă în care este subiect o altă persoană.
Tot în această ședință Sindicatul Învațământ B, G " și-a îndreptat eroarea materială din acțiune în sensul că reclamanta se numește iar reclamanta se numește.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, au calitatea de cadre didactice în cadrul Gradinitei nr.23 B, având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele depuse la dosar.
În această calitate au solicitat să li se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, instanța a reținut următoarele:
Art.13 din nr.OUG32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art.21 din Legea nr.215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Ținând seama că art.21 al Legii nr.215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța a constatat că pârâții au calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente respins excepția ca nefondată.
În drept, se reține că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Tribunalul a constatat că prin Legea nr.128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.
După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".
coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.
Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.
Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se constată că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.
Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art.161 alin.4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Pentru considerentele expuse tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligarea pârâților la plata acestor drepturi presupune implicit obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure plata lor, fiind soluționat astfel și al doilea capăt de cerere.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art.55 din Legea nr.304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului B și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B, criticând-o pentru următoarele motive comune de recurs:
Instanța de fond nu a sesizat că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora.
De asemenea au criticat soluția dată de prima instanță sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale, acestea fiind stabilite în conformitate cu Legea de stat, anual, prin hotărâre a Guvernului.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator al reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâte, deci nu au calitate procesuală pasivă.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept au invocat dispozițiile art.299-316.pr.civilă.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea 54/2003 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
În speță reclamanții au semnat un tabel, aflat la dosarul de fond, prin care și-au exprimat acordul ca sindicatul să introducă această acțiune în numele lor, ca urmare susținerea recurenților că Sindicatul Învățământului, G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora, este nefondată.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților-recurenți, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat( calitate procesuală activă) și a obligației corelative( calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.
În speță obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimaților- reclamanți de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în formă actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico-financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurenților le revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâților, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.
Pe fondul cauzei, potrivit art.50 al.1 și 3 din Legea nr.128/1997, se prevede pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar acordarea tranșelor de vechime la salarizare stabilite de lege și a trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În speță, nu s-a făcut dovada aducerii la îndeplinire a acestor prevederi, respectiv a achitării în mod corespunzător a drepturilor salariale cuvenite intimaților-reclamanți cu titlu de tranșe suplimentare potrivit vechimii în învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.5 al.2 din OG nr.15/2008, în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 vizând tranșele de vechime recunoscută de 30-35 ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 al.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008 reprezentând tranșele suplimentare de vechime pentru activitatea în învățământ au fost incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 privind personalul didactic din învățământul preuniversitar.
În consecință, soluția aleasă de legiuitor începând cu această dată a fost de includere a tranșelor suplimentare de vechime în coeficienții de multiplicare, situație în care dreptul nu mai există de sine stătător, fiind inclus ca atare.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.828/5.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.828/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./15.02.2010
Dact./6 ex/16.02.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
