Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7912/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7912
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 2756 din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată de petentul impotriva intimatelor Primarul comunei și Consiliul Local, și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, s-a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate intimatele la plata către petent a sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2003-2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că este salariat contractual in cadrul intimatelor si ca dreptul le-a fost conferit prin art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 ce reglementează Statutul funcționarilor publici si potrivit căruia,funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat și suspendat prin acte normative succesive, respectiv nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 si Legea nr. 511/2004.
A mai arătat petentul că, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 din Constituția României astfel cum a fost modificată prin art.1 pct. 20 din legea de revizuire,salariații au dreptul la protecția socială a muncii", iar măsurile de protecție privesc, printre altele, concediul de odihnă plătit și alte situații specifice.
A invocat prevederile art. 18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării, în conformitate cu care drepturile persoanelor încadrate în muncă nu puteau face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.33, respectiv 34 din Legea nr.188/1999, republicata si art. 295 alin.2 din Codul muncii.
Intimatul Primarul comunei, deși legal citată, nu a depus întâmpinare, dar a arătat în adresa nr. 581/04.02.2008 depusă la dosar că este de acord cu solicitările petentului.
Prin sentința nr. 2756 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în parte formulată de petenta, cu domiciliul ales la sediul intimatei Primarul comunei, impotriva intimatelor Consiliul Local și Primarul comunei, cu sediul in, judetul
Au fost obligați intimații la plata către petent a primelor de vacanță pentru anii 2005, 2006, 2007, sumă actualizată până la data plății efective.
S-a respins acțiunea pentru anii 2003 si 2004 ca fiind prescrisă.
S-a respins acțiunea pentru viitor ca prematur formulată.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Petentul are calitatea de salariat in cadrul intimatei Consiliul Local.
Prin art. 33 (devenit 34 după republicarea legii) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că,Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat.
Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 6005/08.12.1999, producându-și efectele, si a fost republicat in Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004.
Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța constată că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art. 53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății."
Instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Restrângerea ar fi posibilă pe o perioadă determinată de existența cazurilor prevăzute de art. 53 din Constituție, dar prin stipularea unor termene viitoare de incidență a suspendării s-a extrapolat o situație care, oricum nu se justifica, până la sfârșitul anului 2005.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă generatoare a unui drept, ce presupune o obligație corelativă cu executare printr-un singur act nu se mai circumscrie ideii de restrângere de drepturi, ci operează ca o veritabilă lipsire de drepturi abuzivă, subiectivă și arbitrară.
Examinând textele de lege prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare, s-a constatat că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la primă de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului.
În acest sens, în art. 18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Astfel, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz ca o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
Petentul a introdus cererea de chemare în judecată la data de 23.01.2008, potrivit rezoluției de primire (fila - 1), iar drepturile bănești au fost solicitate începând cu 01.01.2004.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3, termenul prescripției este de 3 ani. De asemenea, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 7 din decretul nr. 167/1958. Cum dreptul petentului s-a născut la 23.01.2005, iar solicitarea s-a făcut de la 01.01.2004, instanța constată că dreptul la acțiune este prescris pentru anii 2003 si 2004.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a obliga intimatele la plata pentru viitor a primei de vacanță, instanța a constatat că acest capăt de cerere este prematur introdus întrucât, sub aspectul dreptului muncii, drepturile salariale se cuvin și se acordă salariatului în urma prestării de către acesta a activității (care face obiectul contractului individual de muncă), deci, pe parcursul derulării raporturilor de muncă dintre angajator și angajat. Or, deși contractele individuale de muncă se încheie de regulă pe perioadă nedeterminată, nu se poate aprecia în mod anticipat durata raporturilor de muncă, natura acestora și în consecință natura și componența drepturilor salariale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală în condițiile în care reclamantului i-au fost acordate drepturi salariale prevăzute de legea specială, legea funcționarilor publici, deși reclamantul are calitatea de personal contractual în cadrul autorității administrative locale, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile generale ale Codului muncii, respectiv ale contractului individual de muncă.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat astfel încât în temeiul art.312 Cod pr.civilă urmează a-l admite, va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va respinge acțiunea promovată de către reclamant.
Deși starea de fapt stabilită de către prima instanță este în acord cu probatoriile administrate, reclamantul are calitatea de angajat la Primăria comunei jud. G, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, între reclamant și intimat existând un raport juridic reglementat de Codul muncii, dispozițiile legale aplicabile în cauză nu concordă cu starea de fapt reținută.
Astfel, reclamantul este supus dispozițiilor contractului de muncă încheiat, ale principiilor și regulilor instituite de legea specială, Codul muncii, dispoziții ce nu prevăd acordarea drepturilor solicitate de către acesta prin acțiune și nu dispozițiilor Legii nr.188/1999, privind statutul funcționarului public.
Dacă în cazul de față ne aflăm în fața unui raport juridic de muncă, în cazul funcționarilor publici ne aflăm în fața unui raport juridic de drept administrativ, drepturile și obligațiile celor din urmă fiind prevăzute prin legi speciale, care nu se aplică prin analogie altor categorii de personal.
Raportul de muncă ce are la bază liberul consimțământ al părților - prin încheierea contractului de muncă părțile stabilind drepturile și obligațiile asumate în mod liber - se diferențiază de raportul juridic de drept administrativ ce are la bază subordonarea.
Și cum contractul de mucă al reclamantului nu prevede prima de vacanță pentru perioada solicitată, prima instanță în mod nelegal și netemeinic a hotărât acordarea acesteia, fundamentându-și hotărârea pe dispoziții legale ce nu-și au aplicabilitatea în cauza de față.
Față de cele de mai sus, se va modifica hotărârea primei instanțe în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 2756 din 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
