Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 81/R-CM
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - ---
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 721/CM din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.09.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, a, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției pentru a fi obligați prin hotărârea ce se va pronunța la plata în solidar a sumelor reprezentând stimulentele financiare, neacordate în luna decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acesta din urmă pentru a fi obligat să aloce sumele de bani necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii se arată că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 RON.
vechimii în funcție a condus la excluderea celorlalți magistrați de la acordarea stimulentelor financiare.
Potrivit art.2 alin.1 și art.2 alin.2 coroborate cu art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.998-999, art.2, 6, 8 și 19 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin sentința civilă nr.721/CM/07.11.2007, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
A avut în vedere pentru aceasta următoarele:
Prin art.2 al Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 s-au acordat stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, însă numai pentru salariații ministerului, personalului care desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Plata stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Așa cum rezultă din anexa la acest Ordin, la acordarea stimulentelor vor fi avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale "foarte bine" și "bine"; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești, la nivelul Ministerului Justiției, s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecători 1.700 lei (RON), consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 lei (RON), funcționari publici 900 lei (RON).
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15/23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Au fost avute în vedere și prevederile alin.3 al aceluiași text de lege reglementând discriminarea indirectă.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei anumite categorii de judecători cu vechime mică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează interzicerea discriminării.
Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile art.70-72 din Legea nr.168/1999, cererea de chemare în judecată a fost privită ca întemeiată, fiind admisă ca atare.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o a fi întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Având în vedere rolul Ministerului Economiei și Finanțelor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta a fost obligat să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare acordării drepturilor bănești menționate.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de primul recurent sunt următoarele:
Instanța nu a ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a asigura fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Și fără a motiva soluția, instanța admite acțiunea în contradictoriu cu acest minister.
Doar Ministerul Justiției are atribuții în salarizarea reclamanților, fiind ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de gestionarea bugetului aprobat prin legea bugetară anuală instituției pe care o conduce și nu altor instituții, Guvernul fiind răspunzător de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite.
Se impunea ca instanța să constate ca fiind inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în solidar cu ceilalți pârâți la plata drepturilor bănești solicitate, iar modificarea bugetului de stat nu se poate dispune printr-o hotărâre judecătorească, așa cum au solicitat reclamanții.
În drept, recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției este acela potrivit căruia hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Argumentând motivul, recurentul-pârât arată că în aplicarea Ordinului ministrului justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005, distribuirea și plata sumelor acordate cu titlu de stimulente s-a făcut potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997.
Aceste criterii au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
și stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare, care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Astfel, potrivit art.4 din Normele aprobate prin nr.2404/C/2004, în acordarea stimulentelor prevăzute la alin.(2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o serie de factori, existența fondului de stimulente, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta. Existența acestei game atât de largi de factori îi conferă acestui premiu caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel că nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă.
Este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Mai trebuie reținut, în opinia recurentului-pârât, că la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp. Cu titlu exemplificativ, prin Ordinul ministrului justiției nr.1744/C/13.07.2006 a aprobat de asemenea repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, în raport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Criteriile acordării stimulentelor nu sunt cele din Anexa la Ordinul nr.1921/C/2005, cum greșit a reținut prima instanță. Ele au fost menționate într-o informare comunicată curților de apel, având caracter de recomandare.
În fine, se arată, hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății. În conformitate cu dispozițiile nr.OG137/2000, persoana care se consideră discriminată se poate adresa direct instanței de judecată.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Reținând existența calității procesuale pasive a acestui minister în cererea de alocare a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Ministerului Economiei și Finanțelor vizează, potrivit art.19 din lege, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare etc.
Potrivit acestor competențe, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
În considerarea acestor atribuții instanța a apreciat ca fiind admisibil capătul de cerere formulat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ceea ce înseamnă că soluția pronunțată este și motivată.
Recursul Ministerului Justiției este, de asemenea, nefondat.
financiare, adaosurile deși se regăsesc în partea variabilă, sunt componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.155 Codul muncii. Ca și salariul, reprezintă contraprestație a muncii prestate. Din alt punct de vedere, au ca premisă prestarea muncii de către salariat, date fiind fondul din care se acordă și criteriile după care se stabilesc beneficiarii.
Avându-se în vedere natura stimulentelor, a adaosurilor - componentă salarială variabilă - la stabilirea și acordarea lor, este interzisă orice discriminare pe criteriile enumerate de art.154 alin.3 Codul muncii.
Prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiției, în baza art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform Anexei, stimulentele acordându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Criteriile de acordare a stimulentelor, enumerate exemplificativ de dispozițiile art.4 alin.1 din Normele Interne amintite mai sus se referă strict la activitatea, la performanțele profesionale ale judecătorului.
Ordonatorul principal de credite a introdus, prin art.2 din Ordinul nr.1921/C/15.12.2000, un alt criteriu de acordare a stimulentelor.
Acest criteriu nou este vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani. Vechimea în funcție nu se încadrează în categoria criteriilor ce vizează calitatea muncii depuse, ci constituie un criteriu de grup.
Astfel stabilite criteriile și precizate ulterior prin Circulara direcției pentru resurse umane, în care se recomandă ca la acordarea stimulentelor să se aibă în vedere criteriile prevăzute la art.4 din Norme, alături de criteriul vechimii, se poate concluziona că prin respectivul Ordin se încurajează performanța profesională individuală numai în categoria judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani.
De aici rezultă faptul că respectivul criteriu al vechimii în funcție constituie o metodă neadecvată pentru promovarea performanțelor profesionale și că tratamentul în privința acordării respectivelor stimulente este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în sensul art.5 și art.154 din Codul muncii.
Discriminarea a fost constatată și prin hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, menținută prin sentința civilă nr.3673/14.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel București.
S-a invocat în susținerea recursului multitudinea de factori de care depinde acordarea stimulentului financiar: existența fondului din care se vor face plățile, numărul personalului, calitatea activității, criteriile de performanță.
Se subliniază de către recurent caracterul incert al acestor drepturi bănești în sensul că nu se acordă de plano tuturor judecătorilor, ci numai celor care au atins anumite performanțe profesionale. Aceasta înseamnă că posibilitatea nu este protejată la fel ca dreptul efectiv împotriva discriminării.
Nici acest argument nu poate fi primit deoarece performanțele profesionale, deși obligatorii, nu au stat la baza acordării stimulentelor prevăzute de Ordinul nr.1921/C/15.12.2005. Plata lor a fost motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă iar repartizarea s-a făcut după criteriul vechimii, criteriu de grup, și nu individual, după criteriul calității muncii depuse.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, referitor la sentința recurată și în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.721/CM din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, A, și și pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
