Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 810/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 810
Ședința publică din data de 03 Februarie 2010
Președinte: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2010, privind recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1490/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.02.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1490/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanțiiE., G, G, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
S-a constatat că petenții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, începând cu data angajării fiecărui salariat în cadrul unității intimate până la data de 01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze petenților adeverințe care să cuprindă perioadele în care au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței este apreciată ca neîntemeiată și urmează să fie respinsă, cu motivarea că, în caz contrar, ar fi încălcate dispozițiile art.3 cod civil și s-ar ajunge în situația de denegare de dreptate și ar fi încălcat liberul acces la justiție consacrat de art.21 din Constituția României, art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.14 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Pe fond, se reține că petenții și-au desfășurat activitatea în cadrul intimatei, efectuând, în conformitate cu prevederile din fișele posturilor, lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
În perioada 1990-2006 petenții au beneficiat de sporuri la salariu pentru condiții grele, periculoase sau nocive de muncă, conform contractelor colective de muncă încheiate în această perioadă, tocmai datorită condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale în care și-au desfășurat activitatea.
În contractele colective de muncă încheiate în perioada în discuție se certifică și se caracterizează nivelul de risc, îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu Normele generale de protecție a muncii și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, și anume: locurile unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicare cu substanțe chimice (baterii de condensatoare, acumulatoare cu acid sulfuric),; unitățile trafo care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizii.
De asemenea, prin notele comune încheiate la nivel regional între conducerea intimatei și reprezentanții salariaților s-a stabilit acordarea sporurilor pentru condiții grele, deosebite și periculoase.
Cu privire la activitatea desfășurată de petenți, instanța a reținut că aceștia efectuează, în echipe comune de lucru sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice aparținând intimatei, cu tensiuni cuprinse între 20.000-100.000 volți, fiind supuși la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă și mediul în care lucrează, indiferent de funcția pe care o dețin în cadrul echipei.
Mai mult, petenții desfășoară lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați sunt încadrați în grupă I de muncă, respectiv, și
Astfel, se poate conchide că activitatea petenților poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990, Anexa 1 pc.123 alin.15,meseriaș de întreținere, cale, lucrări artă, electricieni" și alin.46,electricieni LC", deoarece instalațiile electrice ale sunt dependente de instalațiile electrice ale, toate substațiile fiind racordate la barele de 110kw ale stațiilor intimatei.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză au fost identificate mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitate petenții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare petent în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a buletinelor de determinare prin expertizare și a rapoartelor Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă la nivel central.
În concluziile raportului de expertiză tehnică s-a arătat că petenții pot fi încadrați în grupa I de muncă, la pct.123 Anexa 1 din Ordinul nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu fișele posturilor și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost supuși petenții, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care au beneficiat de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, personalul este expus la aceiași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara.
Apărarea intimatei în sensul că, în conformitate cu prevederile art.16 din nr.HG262/2001 a evaluat locurile de muncă ale salariaților, împreună cu reprezentanți ai sindicatelor și că, o dată cu apariția acestei metodologii de determinare a condițiilor de muncă, societatea nu a mai acordat sporuri pentru condiții deosebite sau grele dată fiind,îmbunătățirea mediului de lucru" este contrazisă de prevederile din contractele colective de muncă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, are în vedere o perioadă ulterioară celei indicată de petenți în cererea de chemare în judecată, astfel încât această apărare nu are relevanță în cauză.
Potrivit art.171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, iar intimata nu a dovedit cu niciun înscris că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, apărarea intimatei în sensul caracterului limitativ al Ordinului nr.50/1990 este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
Prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr.50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dat și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile legale menționate, instanța a admis acțiunea și a constatat că petenții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, începând cu data angajării fiecărui salariat în cadrul unității intimate până la data de 01.04.2001 și a obligat intimata să elibereze petenților adeverințe care să cuprindă perioadele în care au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA.
In motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SA învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din HG nr. 1342/2001 privind reorganizarea SC SA, personalul existent a fost preluat de către noile entități și la data preluării salariaților a fost preluată și arhiva de personal existentă.
Potrivit nr. 590/2008, " Adeverințele privind grupele de muncă se eliberează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedură, numai pe baza documentelor verificate, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive".
Solicită să se constate că prin preluarea personalului și arhivelor de personal, noile societăți comerciale s-au substituit în drepturile și obligațiile SC SA și au preluat toate drepturile și toate obligațiile acesteia, inclusiv litigiile în curs, conform HG nr. 1342/2001 și HG nr. 74/2005.
Având în vedere că lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, solicită a fi admisă și în consecință să se dispună respingerea acțiunii ca fiind îndreptată către o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, susține că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale care au abrogat Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și Ordinul nr. 11/1990 și nr. 125/1990 care au completat și modificat ordinul menționat.
Precizează că din punct de vedere juridic, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă nu se pot regăsi în grupa I de muncă.
Susține că tribunalul și-a depășit competențele și a aplicat măsuri discriminatorii salariaților, fiind încălcate dispozițiile Codului muncii și principiul egalității de tratament prevăzut în art.6 din CEDO.
Mai arată că s-au încălcat dispoz.art.5 din Ordinul nr.50/1990 care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor efectuate de Ministerul Sănătății sau de specialitate proprii ale unității.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, se constată că cererea principală vizează constatarea dreptului reclamanților da beneficia de încadrarea în condițiile grupei I de muncă, drept contestat de unitatea pârâtă care a avut calitatea de angajator pe perioada de timp supusă analizei instanței.
Se invoca faptul că instanța și-ar fi depășit competența, pârâta apreciind că un astfel de litigiu nu poate fi soluționat de o instanță de judecată, fiind vorba de o cerere de nominalizare a unor persoane în grupe de muncă.
Nu este întemeiată această critică, deoarece prin acțiune reclamanții nu au solicitat să fie nominalizați într-o grupă de muncă, ci au solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă.
Susținând că instanțele judecătorești nu au competența să soluționeze astfel de litigii, recurenta afirma practic că, în ceea ce privește încadrarea muncii în grupe de muncă, salariatul nu are acces la justiție, concluzie inacceptabilă.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului 50/1990 a cărui rațiune, așa cum rezultă și din titulatura sa, a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului și privește activități, categorii de personal și meserii, ce se desfășoară în condiții deosebite.
Recurentul critică raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că acesta ar încălca prevederile art.5 din Ordin, invocând lipsa calității procesuale pasive.
Susținerea că au fost încălcate dispoz.art.5 din Ordinul 50/1990 nu este întemeiată deoarece această condiționare de buletine de determinare a noxelor, nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969 - 31.12.1989 - art.14 din ordin, și nu era posibilă pentru perioadele trecute, acest act normativ intrând în vigoare în anul 1990 de referință( aduse în discuție prin acțiune) sunt anterioare anului 2001 fapt ce a determinat necesitatea efectuării unei expertize de specialitate.
Deși în cauză s-a întocmit un raport de expertiză, instanța de fond nu a analizat concret situația fiecărui reclamant în parte, reținând generic faptul că, potrivit concluziilor expertului, activitatea reclamanților "poate" fi încadrată în grupa I de muncă pct. 123 Anexa 1 la. 50/1990, fără a analiza pe ce fel de înscrisuri s-a bazat expertul, privind condițiile deosebite de lucru și riscurile la care reclamanții au fost supuși, dacă reclamanții se găsesc pe lista cu personalul inapt și condiționat, dacă locul acestora de muncă figurează pe lista locurilor de muncă cu risc deosebit etc.
Este adevărat că, principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil, însă instanța nu a verificat nici dacă reclamanții au lucrat efectiv în activități ce se încadrează în grupa I de muncă sau cât anume din timpul lucrat a fost afectat activităților specifice grupei I de muncă.
Curtea constată că prima instanță nu și-a motivat sentința decât pe considerente de ordin general, pe chestiuni incidente ce ar putea conduce la admisibilitatea unei asemenea acțiuni, fără însă a analiza în concret specța dedusă judecății.
Procedând în acest fel, se apreciază că instața nu a cercetat fondul sub toate aspectele ceea ce echivalează cu o nepronunțare, situație ce face ca în recurs să fie aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, deoarece nu s-a cercetat fondul cauzei, Curtea urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1490/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.FD /
Tehn. red. IB / 3 ex /
Jud. fond / G și C
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Florica Diaconescu
