Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.658,-
DECIZIA NR. 834
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliată în comuna, cartier Parc, nr.21A, jud.P, G, domiciliat în P,-,.11A,.3, jud.P împotriva sentinței civile nr.60 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice prin P, cu sediul în P,-, jud.P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, G, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice prin P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen însă nu a fost motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților care a invocat excepția nulității recursului care nu a fost motivat de către cei doi recurenți-reclamanți.
Curtea, față de excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice prin
P, Consiliul Național Pentru Combaterea Disicriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să înlăture discriminarea la care sunt supuși în calitate de magistrați, în raport cu funcționarii publici, care, în scopul asigurării confidențialității informațiilor vehiculate în cadrul activității desfășurate, beneficiază de acte normative menite să confere categoriilor de persoane care gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la aceste informații.
S-a solicitat astfel, obligarea pârâților să achite reclamanților sumele corespunzătoare sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, având în vedere natura și conținutul informațiilor vehiculate în cadrul activității desfășurate conform certificatelor și autorizațiilor eliberate, începând cu 27.03.2006 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și în continuare, pe viitor, sumele fiind actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
De asemenea, s-a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să asigure categoriilor de persoane - salariați militari și civili ce gestionează asemenea informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Au susținut reclamanții că prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, s-a susținut că prin art.15 alin.1 din OG 6/2007 privind măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În continuare, s-a arătat că prin art.20 alin.2 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Reclamanții au concluzionat, că cel puțin în raport de disp.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane
din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr.444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională și însăși OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul CNCD tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Au mai arătat reclamanții, că activitatea judiciară pe care o desfășoară implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, fiind astfel discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din G nr.137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor,cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prev.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Așa fiind, având în vedere temeiul de drept pe care reclamanții și-au fundamentat pretențiile, acțiunea acestora apare ca fiind neîntemeiată, făcându-se în continuare trimitere și la considerentele deciziei pronunțate de Curtea Constituțională.
De asemenea, s-a arătat că din examinarea tuturor dispozițiilor legale invocate de reclamanți, rezultă că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punct de vedere al activităților desfășurate, al
modului de acordare ori al cuantumului și nu se poate reține existența unei discriminări întrucât nu orice diferență de tratament semnifică discriminare.
Totodată, s-a susținut că nu se poate reține o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, dat fiind conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex, față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare.
S-a mai arătat că în raport de disp.OUG nr.75/2008 prin care a fost modificată nr.OUG137/2000 nu se impune citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar neintrând în competența de soluționare a acestei autorități.
Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât din analiza textelor legale pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, rezultă fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere anumite categorii de personal la acordarea acestui spor, limitând foarte strict sfera acestui personal și dispunând că unitățile în care se va acorda sporul de confidențialitate vor fi expres menționate prin acte normative sau cu caracter administrativ.
S-a învederat faptul că nu există o discriminare în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și nu se poate constata existența unor situații identice unde să existe tratament diferit.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.60 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Disciminării și s-a respins acțiunea față de acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepțiile invocate, Curtea a constatat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P, s-a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la situația pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea a constatat că potrivit disp.art.16-20 din nr.OUG137/2000, acesta este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor ordonanței în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Conform art.27 din nr.OUG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioară discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Este adevărat că se prevede faptul că judecarea are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Disciminării, dar acesta nu poate avea, în spețe similare cu cea de față, calitatea de pârât ci numai pe aceea de expert, chemat să exprime un punct de vedere față de o eventuală situație de discriminare.
În baza acestor considerente, Curtea a constatat întemeiată și această excepție.
Prin urmare, față de admiterea acestor excepții, Curtea a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Disciminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea a constatat că în raport de data introducerii acțiunii-15.05.2008, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se constata că sunt prescrise drepturle care au fost solicitate cu începere de la data de 27.03.2006 și față de aceste considerente, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.74 alin 1 din Legea nr.303/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.3 alin 1 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență, prevăzându-se în cuprinsul aceluiași act normativ și sporurile de care beneficiază judecătorii și procurorii.
Prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat înlăturarea discriminării rezultate din neacordarea sporului de confidențialitate de 15%, spor care este acordat altor categorii de salariați prin dispozițiile legale ce reglementează salarizarea acestora și plata sumelor corespunzătoare acestui spor.
De asemenea, s-a mai cerut actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului respectiv prin aplicarea ratei inflației, plata dobânzilor legale calculate conform nr.OG9/2000 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și
să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008 și nr.820/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea a apreciat în rest, acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge, în privința tuturor capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și G, precizând numai că sentința este netemeinică și nelegală și că vor depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-au făcut.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunțe mai întâi, conform art. 137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 303 Cod procedură civilă.
În speță, recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de a motiva recursul în termen legal, deși au primit comunicarea hotărârii la data de 16.12.2008, motivele recursului nefiind depuse la dosar.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanța de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca în baza textelor de lege anterior menționate, Curtea să constate nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de reclamanții, domiciliată în comuna, cartier Parc, nr.21A, jud.P, G, domiciliat în P,-,.11A,.3, jud.P împotriva sentinței civile nr.60 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice prin P, cu sediul în P,-, jud.P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./29.04.2009
dosar fond.- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
judecători fond-;
-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
