Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 2346/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă avocat ales, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru refacerea procedurii de citare.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicire.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimata-reclamantă prin avocat cere respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului drept temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.- pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic Municipal C solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada octombrie 2004-ianuarie 2006, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite diminuate în perioada octombrie 2004-ianuarie 2006, obligarea angajatorului la efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească și totodată să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajata Spitalului Clinic Municipal în funcția de asistent medical și că, deși face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art.23 din OUG nr.115/2004.
A mai arătat reclamanta că deși legea nu a distins pârâtul a distins în mod nelegal și abuziv, neacordându-i salarizarea pe grila prevăzută pentru unitățile clinice.
Prin sentința civilă nr.2346 din 2 octombrie 2007 Tribunalului Dolja fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva Spitalului Clinic Municipal
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada octombrie 2004-ianuarie 2006 cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta pe perioada octombrie 2004-ianuarie 2006, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este angajata a pârâtului Spitalului Clinic Municipal în funcția de asistent medical, având încheiat contractul individual de muncă.
În acest interval salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr.123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, astfel cum au fost majorate prin OUG nr.191/2002 aprobată prin Legea nr.220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6 % față de nivelul din 31.12.2003, începând cu data 01.01.2004, și cu 6 % începând cu data de 01.10.2004 față de nivelul din 30.09.2004.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și Spitalul Clinic pârât și prin urmare în intervalul litigios, salariul reclamantului trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pârâtul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului și în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Municipal
Spitalul Clinic Municipal Caa rătat în motivarea recursului că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât reclamanta nu a putut beneficia de prev. OUG 115/2004 întrucât având locul de muncă în cabinet școlar intră sub incidența Legii nr.512/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 cât și a dispozițiilor Legii 379/2006.
Instanța nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, respectiv adresele prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila clinic, unde reclamanta nu se încadrează deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală și educație continuă.
S-a mai arătat în motivarea recursului că, în cadrul Spitalului Clinic așa cum este definit de Legea 95/1996, există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică-creșe, dispensare, grădinițe și școli și că, nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește art.5 și art.8 din Codul muncii, din moment ce reclamanta era și este plătită de la bugetul de stat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriu administrat și având în vedere și prevederile art. 3041.pr.civilă, se apreciază că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Privind ce-l de-al doilea motiv de recurs, reclamanta, care este angajată a pârâtului, având încheiat contract individual de muncă și locul de muncă la Spitalul Municipal C, a solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Lg. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art.5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit.h din Lg. 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Lg. nr.95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
Critica recurentului că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Adresele invocate de către recurentul - pârât din care rezultă că este reglementată plata pe grila " clinic " a Ambulatoriului de specialitate nu poate fi primită, deoarece acestea exced textele legale anterior enunțate.
În considerarea celor expuse, văzând și dispoz. art. 269. în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1.pr.civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 2346/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.jud.
Ex.2//29.01.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea