Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 988/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.988
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul social în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 la Cabinet de Avocatură & Asociații, împotriva sentinței civile nr.624 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni,-,.1 B,.A,.4,.18, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.145/2008, pentru intimatul-reclamant avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 06.06.2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință publică că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin acțiune, s-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar, în copie, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 2008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA. - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008. Precizează că în prezent societatea recurentă și-a schimbat denumirea, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, în SA și declară că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat depune la dosar pentru intimatul-reclamant, concluzii scrise, învederează că are cunoștință de înscrisurile depuse în ședința publică de astăzi de recurentă și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA, iar față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G având cuvântul, susține cele motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința recurată s-a reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște. Criticile se întemeiază pe inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin soluția instanței de fond de acordare a acestor prime s-a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul reducerii drepturilor salariale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamantul urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 624 din 19 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2005 în sumă brută de 2550 lei suma ce va fi actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data scadentei la data plății efective, a obligat de asemenea pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fond, acțiunea precizată s- constatat fi întemeiată, după cum urmează:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005,2006,2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/ 25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 624 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
În acest sens, dat fiind că adresa nr.938/2008 depusă în recurs nu reflectă nivelul salariului de bază mediu înaintea fiecăreia dintre sărbătorile pentru care se acordă, aceasta nu poate fi reținută în cauză.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA (fosta SC SA) B, cu sediul social în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și sediul procesual ales la reprezentantul său legal " & Asociații" din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 624 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni,-,.1 B,.A,.4,.18, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 6 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex./ 01.06.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
