Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 987/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.987

Ședința publică din data de 6 iunie 2008

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

: - -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.596 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, domiciliată în P,-,.152 J,.A,.10, județul P, domiciliat în P,-,.146,.A,.5,.24, județul P și, domiciliat în comuna, sat-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat din Baroul Prahova, pentru intimații-reclamanți C, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirilor avocațiale nr.252/2008 și nr.264/2008.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin acțiune, s-a solicitat de către reclamanți judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, împuternicirile avocațiale nr.252, 264/2008 pe numele doamnei avocat din Baroul Prahova și copia cărții de identitate privind pe C.

Curtea comunică apărătorului recurentei-pârâte SC SA un exemplar al întâmpinării intimaților-reclamanți.

Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimatului. Depune la dosar 2 adrese ale SC SA, în copii, înregistrate la Direcția Corporative - Juridic sub nr.47 și nr.48 din 05.02.2008 pe care le comunică și apărătorului intimaților-reclamanți. și declară că alte cereri nu mai are de formulat.

Avocat pentru intimații-reclamanți declară că a luat cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi, că alte cereri nu are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond. Precizează că intimata-reclamantă C și-a schimbat domiciliul, așa cum rezultă din copia cărții de identitate, în prezent domiciliind în comuna, sat, nr.356, județul.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intimaților-reclamanți.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimaților sumele ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC SA, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.

Avocat, având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit concluziilor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor depuse la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții C, și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata către reclamanții C și a sumei de câte 1642,76 lei, reprezentând primă Paște 2005 și actualizarea acesteia cu rata inflației,iar către, sumei de 5236,15 lei reprezentând prime Paște 2005-2006 și primă C 2005, precum și actualizarea acestora potrivit ratei inflației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.

Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.

Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.596 din 18.02.2008 a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale suplimentare restante neacordate, după cum urmează: câte 1400 lei pentru reclamanții C și, reprezentând primă Paște 2005 și către reclamantul, a sumei de 4650 lei reprezentând primă C 2005 și prime Paște 2005-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de câte 250 lei către C și și 400 lei către reclamantul.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei, raporturile de muncă cu pârâta încetând astfel: pentru C la data de 14.12.2005, pentru la data de 12.12.2005 și pentru la data de 2.11.2006, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.

Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.

Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.

Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.

Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat.

Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:

Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.

Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele la care pârâta a fost obligată față de fiecare dintre reclamanți după cum urmează: suma de 2824 lei brut pentru intimatul, reprezentând prime C 2005 - 927 lei, Paște 2005 - 850 lei, Paște 2006 - 1047 lei și câte 850 lei brut pentru intimații C și reprezentând primă Paște 2005, cuantumul acestor prime rezultând din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007.

Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.596 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, domiciliată în comuna, sat, nr.356, județul P, domiciliat în P,-,.146,.A,.5,.24, județul P și, domiciliat în comuna, sat-, județul P și în consecință:

Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta, după cum urmează: suma de 2824 lei brut pentru intimatul, reprezentând prime C 2005 - 927 lei, Paște 2005 - 850 lei, Paște 2006 - 1047 lei și câte 850 lei brut pentru intimații C și reprezentând primă Paște 2005.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2008.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

--- - - - -- -

Grefier

-

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

/FA

3 ex.

2008-06-10

Trib.P nr-

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 987/2008. Curtea de Apel Ploiesti