Speta Legea 10/2001. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții, domiciliate în M, sat, jud. G, domiciliat în comuna, sat, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 42 din 31 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în urma casării deciziei civile nr. 692 din 21 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- prin decizia civilă nr. 4943 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA M, cu sediul în M, jud. G, M, cu sediul în M,-, jud. G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții reclamanți, reprezentați de avocat și intimata pârâtă M, reprezentată de avocat, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea, în original, de către expertul a răspunsului la obiecțiuni și a copiei nr. 3162/17.05.2002, împreună cu anexa aferentă; de asemenea, s-a învederat depunerea relațiilor solicitate de la Comisia Județeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, respectiv adresa nr. 7858/14.12.2009 și copie de pe nr. 3162/17.05.2002, după care;
Avocat, pentru intimata pârâtă M, a depus la dosar adresa nr. 631/11.01.2010, emisă de Primăria M în care se precizează că terenul pe care este amplasată Maa parținut CAP Broșteni, fiind teren agricol și a fost trecut în proprietatea statului și în administrarea Minier Oltenia, prin Decretul nr. 114/1964. De asemenea, a depus la dosar Hotărârea nr. 24/26.02.2009 împreună cu anexele corespunzătoare și statutul societății M
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a precizat că i-au fost comunicate înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul intimatei pârâte M A și nu solicită acordarea unui termen pentru observarea acestora.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scrise și susținute oral, schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată. A solicitat restituirea în natură a terenului liber, identificat de expert la fila 4 din raportul de expertiză în suprafață de 1900 compus din S1 și S2, care nu sunt ocupate de construcții și nici de utilități publice. A precizat că s-a făcut dovada că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, iar terenul avea regim juridic de teren intravilan la data formulării cererii. În subsidiar, în situația în care terenul nu se poate restitui în natură, a solicitat măsuri reparatorii; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă M, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A precizat că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, reclamanții fiind validați la Legea nr. 18/1991 și au fost înscriși în anexa privind acordarea de despăgubiri. Acest teren intră în categoria de teren extravilan, fiind preluat de la CAP. La data notificării, terenul intrase deja în patrimoniul societății M A, căreia i s-a emis un certificat în acest sens. Cu privire la restituirea în natură a terenului liber, solicitat de reclamanți, a arătat că acest teren este afectat de utilități publice, respectiv, rețele de și termoficare, nefiind posibilă restituirea în natură; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin contestația formulată de contestatorii, și s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria M și de Agent și Alimentare cu M, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1 ha. și acordarea de despăgubiri pentru diferența de până la 3,89 ha. precum și constatarea ineficienței certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat notificare adresată Primăriei M, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren indicată anterior și că au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură a acestui teren.
Au mai arătat că terenul a aparținut numitul, iar ulterior, prin căsătoria fiicei acestuia cu tatăl reclamanților, terenul a rămas în proprietatea autorului lor, reclamanții fiind moștenitorii legali ai acestuia.
Prin sentința civilă nr.42 din 31 ianuarie 2007, Tribunalul Gorja respins contestația formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că este neîntemeiată contestația formulată de reclamanți în baza Legii nr.10/2001, în calitate de moștenitori legali ai autorului, în condițiile în care, cu privire la terenul în suprafață de 3,89 ha. au beneficiat de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, astfel că nu mai pot beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.
S-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora, nu intră sub incidența acestei legi terenurile ce făceau parte din categoria extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și faptul că suprafața solicitată este ocupată în parte ( 1,93 ha) de către intimata de Agent și Alimentare cu M, care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin decizia nr.692 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova - Secția civilă, a respins apelul declarat de contestatori, în contradictoriu cu intimatele.
Curtea a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar nr.18/1991, republicată.
Conform acestor dispoziții legale, instanța a avut în vedere că nu fac obiectul Legii nr.10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților ( inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale ), indiferent că aveau această situație la data preluării abuzive sau la data notificării.
Instanța de apel a reținut că în mod corect Tribunalul Gorja constatat incidența acestor dispoziții, terenul solicitat de contestatori încadrându-se în categoria de folosință "extravilan" la data preluării de către stat, conform recunoașterii contestatorilor confirmată de înscrisurile depuse la dosar,astfel că nu pot face obiectul Legii nr.10/2001.
De asemenea, s-a reținut și faptul că terenul solicitat a făcut obiectul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991 și prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar G nr.23/15.10.1991 ( Anexa nr.3, poz. 56 ), a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de moștenitorii autorului, respectiv, și, pentru suprafața de 3,89 ha.
Este adevărat că pentru suprafața respectivă nu s-a realizat punerea în posesie și nu s-a emis titlul de proprietate, dar contestatorii aveau posibilitatea să formuleze acțiune în justiție, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar M, pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În condițiile în care contestatorii nu au fost puși în posesie, iar terenul solicitat prin restituirea în natură se află în prezent în posesia intimatei SC de Agent și Alimentare cu M, aceștia aveau posibilitatea să formuleze notificare și în baza Legii nr.10/2001, fără a le putea fi îngrădit acest drept.
Cu toate acestea, notificarea respectivă a fost soluționată în mod corect de către entitatea investită, fiind vorba de un teren extravilan la data preluării abuzive de către stat, ce nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, iar pe de altă parte, terenul solicitat constituie proprietatea intimatei, fiind deținut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Au susținut că, printr-o interpretare greșită a legii au fost prejudiciați în redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat și a măsurilor reparatorii în echivalent, prin incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Au motivat că terenul în litigiu se înscria în categoria "intravilan" la data formulării notificării și că era ocupat parțial de instalații și obiective industriale, iar parțial era teren liber.
În sensul celor arătate, reclamanții au depus ca înscrisuri două hotărâri judecătorești prin care persoanelor ce dețin teren în vecinătate cu terenul în discuție li s-au restituit în natură suprafețele de teren libere și au fost trecuți în anexe pentru despăgubiri aferente terenurilor ocupate, astfel că reclamanții au precizat că le sunt și lor aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2002.
Prin decizia nr.4943 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 692 din 21 iunie 2007 Curții de Apel Craiova.
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a apreciat că instanțele nu au făcut o analiză amănunțită sub toate aspectele necesare soluționării cererii reclamanților.
-, nu s-a lămurit aspectul legat de natura juridică a terenului ce face obiectul litigiului, în sensul dacă la data preluării abuzive ori a notificării era inclus în categoria terenului intravilan sau extravilan, în raport de care să se stabilească legea sub imperiul căreia trebuie soluționat litigiul ( Legea nr.10/2001 sau Legea nr.18/1991).
-, instanțele s-au mărginit în a constata că imobilul este în extravilan, fără o identificare precisă în suprafață și vecinătăți; că, reclamanții nu au insistat în efectuarea unei expertize tehnice topo pentru identificarea exactă a terenului și pentru stabilirea categoriei din care face parte.
Înalta Curtea concluzionat că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privitoare la imobil, ceea ce se poate realiza numai pe baza unei expertize cadastrale.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr-.
În ședința publică din 25.03.2009 Curtea, având în vedere indicațiile exprese date de ICCJ prin decizia de casare, raportate la dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, a pus în discuție, din oficiu, completarea probatoriului administrat cu efectuarea unei expertize topo, cu următoarele obiective:
- să se identifice dacă terenul ce face obiectul cauzei este situat în intravilan sau în extravilan;
- identificarea terenului prin suprafață și vecinătăți și întocmirea unei schițe în funcție de actele de proprietate ale reclamanților;
- să se verifice și să se concretizeze pe schiță dacă terenul respectiv este liber sau ocupat de construcții, iar în situația în care există construcții, să se stabilească suprafața de teren ocupată de construcții și terenul necesar accesibilității la aceste construcții;
- să se stabilească dacă suprafața de teren este afectată de utilități publice subterane și supraterane;
- să se verifice dacă suprafața de teren solicitată a fi restituită face parte din terenul de 3,82 ha., pentru care există hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate.
La expertiza efectuată în cauză de expert, s-au formulat obiecțiuni de către pârâta SC M, răspunsul fiind înaintat la 9.12.2009, fiind însoțit și de copia 3162/2002, împreună cu anexa 39, poziția 162.
La solicitarea instanței, au fost înaintate de către Primăria M adresa nr.631/2010, HCL 24/2009 emisă de Consiliul Local M și Statutul SC M
Apelul este nefondat.
Reclamantul a declanșat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr.10/2001, prin notificarea adresată Primăriei Municipiului M ( fila 23 apel ), pentru a fi înaintată pârâtei SC M, prin care a solicitat despăgubiri în echivalent estimate la suma de 950.000.000 lei pentru suprafața de 3,82 ha, preluată abuziv de stat, suprafață ce a fost afectată de construcții.
Prin referatul întocmit de comisia internă pentru analiza notificărilor ( fila 20 fond ) din cadrul Primăriei M, s-a propus redirecționarea notificării către persoana juridică deținătoare, în speță M SA.
Prin Dispoziția nr.7165/5.12.2006, emisă de pârâta SC M, a fost respinsă notificarea formulată de reclamantul, cu motivarea că în urma identificării terenului atât sub aspectul suprafeței, cât și a vecinătăților s-a constatat că societatea ocupă numai suprafața de 1,90 ha teren pentru care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 9232 Seria - din 11.05.2004, emis de Ministerul Economiei și Comerțului.
Soluția adoptată de instanța de fond de respingere a contestației cu motivarea că terenurile solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci fac obiect de reglementare a Legii nr. 18/1991 este corectă și este sprijinită de următoarele argumente.
Prin notificarea formulată ( fila 23 apel rejudecare) s-au solicitat de către reclamanți despăgubiri în cuantum de 950 milioane lei vechi pentru terenul agricol în suprafață de 3,82 ha. În notificare se menționează că dovada proprietății se face cu un act de vânzare - cumpărare din 1913, iar în referatul întocmit de comisia internă pentru analizarea notificărilor se menționează că terenul solicitat de reclamanți se situează în punctele "în perimetrul - 0,94 ha; la - un ha, și altul în - 0,75 ha, deci un total de 2,69 ha, deci mai puțin decât s-a solicitat.
Prin contestație, reclamanții au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de un ha, fără a-l localiza, precum și despăgubiri pentru diferența de 2,89 ha.
Calitatea de pârâte în acest dosar o au atât Primăria M, cât și. Față de întâmpinarea depusă de pârâta M, instanța de fond a depus diligențe în sensul că a solicitat relații la Primăria M pentru a se comunica dacă din suprafața de 3,89 ha trecută în acțiune și în notificare, s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților și în ce suprafață. Răspunsul acestei pârâte a fost înaintat instanței de fond prin adresa nr. 19518/2006, prin care s-a comunicat faptul că autorul reclamanților, a fost validat prin G nr. 23/1991, anexa nr. 3, poziția 56, cu suprafața de 3,82 ha teren agricol, dar că nu s-a efectuat punerea în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate, deoarece amplasamentul solicitat este ocupat de SC M SA, societate care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate pe acest teren.
Analizând actele dosarului, în raport de apărările pârâtelor, se constată că singurul act cu care reclamanții fac dovada proprietății este actul de vânzare - cumpărare întocmit în anul 1913, având ca obiect suprafața de 5000, teren care intră în proprietatea familiei prin fărâmițarea moșiei în mai multe loturi, moșie situată în extravilan.
La data preluării terenului pentru edificarea pârâtei SC M SA, terenul expropriat prin Decretul nr. 114/1964, cum recunoaște aceasta în întâmpinare, era situat în extravilan și avea destinația de teren agricol.
Simplul fapt al deținerii terenului în intravilan în prezent de această societate comercială nu justifică acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, atâta timp cât în privința acestuia s-au luat anterior măsurile reglementate de Legea nr. 18/1991. Reclamanții au la îndemână procedura specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 pentru obținerea despăgubirilor acordate în procedura specială prevăzută de Legea fondului funciar.
De altfel, chiar reclamanții recunosc prin motivele de apel (fila 4, dosar nr-) că la momentul la care terenul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 114/1964 acesta avea categoria de teren arabil în extravilan.
În consecință, sentința tribunalului fiind legală și temeinică urmează a fi menținută, pe cale de consecință, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții, domiciliate în M, sat, jud. G, domiciliat în comuna, sat, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 42 din 31 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în urma casării deciziei civile nr. 692 din 21 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- prin decizia civilă nr. 4943 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA M, cu sediul în M, jud. G, M, cu sediul în M,-, jud. G, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./7 ex/12.02.2010
Jud. fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
