Speta Legea 10/2001. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.100/
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta,cu domiciliul ales în comuna Broșteni sat jud. V - la procurator - -și pârâta Primăria municipiului F jud. V, împotriva sentinței civile nr.502 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 16 martie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului F restituirea în natură a imobilelor descrise în cuprinsul acțiunii, obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii în cuantum de 500 lei/zi întârziere, daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi întârziere și despăgubiri în cuantum de 100.000 euro/an/imobil reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor pe toată perioada pasivității pârâtei de la data la care avea obligația de a soluționa notificările și până la momentul restituirii efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin notificările nr.38/2007 și 22493/2007 a solicitat restituirea în natură a imobilelor descrise în sentința civilă nr.421 din 15 noiembrie 1937 pronunțată de fostul tribunal astfel:
1.- imobil situat în F,- și 113 format din două prăvălii cu două camere și terenul situat între vecinii strada Ma-, proprietatea Dr. proprietatea Comunitatea și str.-.
2.- imobilul situat în F-, format dintr-o prăvălie, o cameră la parter și două camere la etaj între vecinătățile - -, imobilul atribuit lui, proprietatea și stradela de comunicație.
3.- imobilul situat în-, format prăvălie cu beci, o cameră de locuit și alte trei camere și atenanse în curte împreună cu terenul cu vecinii: strada Ma-, str. -. -, proprietatea.
4.- imobilul situat în F str. - nr.91-97, inclusiv compus din patru prăvălii cu câte o odaie și alte trei atenanse în curte iar la etaj trei camere, bucătărie și galerie.
5.- imobilul situat în strada M a - nr.140, compus din prăvălie, odaie, verandă, magazie, garaj și alte patru camere în curte împreună cu toată curtea și terenul aflat între vecinii str. Ma-, str. -. -, proprietar și și fosta cofetărie.
6.- imobilul situat în-, compus din prăvălie și o odaie, cu vecinii - -, imobil proprietatea Gl., proprietatea și strada de comunicație.
Prin completarea cererii introductive reclamanta a solicitat și restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 2000 mp situat în F str. - nr.3, pe care este edificată o clădire având 7 camere, plus 5 camere reprezentând anexele, imobil clădire situat în-, construit din zid masiv, compusă din corp principal cu două încăperi și o clădire veche compusă din patru încăperi, imobil clădire construită din zid masiv situat în- compus din corp principal cu două încăperi și un alt corp cu trei încăperi, împreună cu terenul de sub clădire în suprafață de 160,97m.p. și teren viran situat în F-, în suprafață de 10.000.
Reclamanta a reiterat și prin aceasta completarea plata daunelor interese și a motivat că a notificat pârâta cu privire la aceste imobile și a înaintat actul de proprietate respectiv procesul verbal din 30 aprilie 1937 precum și actele care dovedesc calitatea sa de persoană îndreptățită, respectiv moștenitoare a bunicii sale.
Pârâta prin reprezentant legal a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității notificării nr.3228/14 septembrie 2005 în ce privește imobilele naționalizate și demolate situate în strada M a - nr.111-113, nr.158 și - - nr.9 ca și notificarea nr.38/05 aprilie 2007 privind imobilele situate în F-,- și - - nr.5.
Tot pe cale de excepție pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește imobilele din strada - nr.91-97 și-.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că prin notificarea nr.657/08 august 2001, reclamanta a solicitat restituirea proprietății situate în F str. - nr.3, imobil care nu a fost cuprins în cererea de chemare în judecată.
Prin precizările formulate de reclamantă din dispoziția instanței aceasta a adăugat și imobilul din-.
Prin încheierea din 5 februarie 2008, instanța a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de pârâtă ca neîntemeiate, cu motivarea că prin adresele nr.22493/04 mai 2007 și 17515/14 aprilie 2007, partea adversă confirma că dosarele întocmite pentru reclamantă se află în curs de soluționare în procedura administrativă.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.502 din 8 iulie 2008 respins ca neîntemeiată acțiunea pentru restituire imobile și plată despăgubiri, formulată conform Legii nr.10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele considerente;
Reclamanta, cu actele de stare civilă a dovedit că este descendenta defunctei, și este moștenitoare testamentară a unchiului său -.
Din procesul verbal de inventariere avere, datat 30 aprilie 1937, rezultă două împrejurări certe respectiv data decesului autoarei și moștenitorii acesteia, și în calitate de fiu și fiice, și fam., în calitate de nepoate și nepot din fiică predecedată.
În succesiunea autoarei, s-au inventariat imobilele clădiri situate în F- și 162 și terenul viran situat în-, în suprafață de 10.000. clădire,situată în str. -.
Prin sentința de partaj nr.421 din 15 noiembrie 1937, din averea St., s-a atribuit autoarei reclamantei,imobilele din F- și - nr.9.
Din copia extras de la Arhivele Naționale Direcția Județeană V, listele anexă la Decretul nr.92/1950, rezultă că de la proprietar s-au naționalizat trei apartamente respectiv imobilele situate în F-,-0 și - nr.5.
Prin notificările înaintate reclamanta nu a fost categorică în ceea ce privește imobilele revendicate iar cu privire la autori le-a definit pe defunctele și.
Adeverința nr.15469/14 august 2001 probează că în anii 1949-1951 imobilul situat în F str. - nr.3, figura la rolul moștenitorilor defunctei și că a fost naționalizat la data de 23 aprilie 1950.
În drept potrivit art.4 al.4 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura de restituire profită ceilalți moștenitori a persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
În speță prin adresa nr.7921/09 iunie 2005 cu referire la notificarea nr.657/2001 reclamanta citează acest text de lege ca răspuns la cererea entității investite pârâta în cauză.
Însă reclamanta nu a dovedit în condițiile legii că are calitatea de moștenitoare a defuncților, ori Em. sau ca ipotetici succesori ai acestora au formulat ori nu cereri de restituire.
Din demersul inițiat de reclamantă și nefinalizat din motivele expuse la finalul adresei nr.2984/02 iunie 2006 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană V, rezultă că exista un testament al defunctului, nu inventar al averii defunctei precum și alte împrejurări ca început de dovadă.
Cert este că reclamanta nu a dovedit în condițiile legii calitatea de persoană îndreptățită pentru toate imobilele pretinse ci numai pentru acelea naționalizate de la bunica sa.
La fel de cert este că imobilele construcții nu mai există iar terenurile aferente sunt astăzi ocupate de alte clădiri.
Pentru imobilele naționalizate de la autoarea sa terenurile aferente ar fi însumat 1400.
Soluția propusă prin expertiza tehnică efectuată în cauză pentru 10.000. -Parcul, nu poate fi primită pentru că terenul de categorievirans-a aflat în anul 1937 în inventarul proprietar, în raport de care reclamanta nu a demonstrat că este unica moștenitoare legală ori că prin testamentul defunctului, fratele bunicii sale ar fi fost gratificată sau că succesorii în linie directă nu au avut descendenți.
Dincolo de aceste împrejurări și de esență este că Parcul pretins face parte din domeniul public al orașului și soluția pentru un drept de proprietate efectiv demonstrat ar fi aceea a măsurilor reparatorii prin echivalent astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art.1 al.2 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, în speță rămâne admisibilă soluția măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în F-0,- și-(5), sens în care entitatea investită să poată face propuneri prin decizie (dispoziție), soluție care nu a fost cerută de reclamantă.
Cererea reclamantei privește strict regula legală a restituirii în natură cu destinația Parcul.
Aplicația art.4 al.4 din Legea nr.10/2001, la care reclamanta face trimitere impune calitatea de moștenitoare legală s-au testamentară iar în patrimoniul autoarei sale nu au fost înregistrate toate imobilele pretinse, ceea ce înseamnă că se regăsesc în patrimoniul celorlalți moștenitori ai defunctei după cum din patrimoniul bunicii sale au fost naționalizate anume imobilele consemnate.
Dezdăunările pretinse impuneau dovedirea culpei pârâtei în emiterea dispoziției prevăzute de Legea nr.10/2001.
Pasivitatea echivalată prin Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, nr. XX/2006, cu refuzul entității de a emite dispoziție, nu se regăsește în cauză pentru că în condițiile dreptului civil și legii speciale în materie reclamanta avea obligația să dovedească punctual calitatea de persoană îndreptățită după toți proprietarii de imobile pretinse.
În speță, în averea, strict inventariată pe proprietari au operat partaje bine definite ca și legate la care se fac trimitere. Din chiar vecinătățile imobilelor astfel cum au fost indicate de reclamantă rezultă că proprietatea a fost partajată pe moștenitori iar naționalizarea a operat de la acești moștenitori așa cum a avut loc în cazul.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, reclamanta și Primarul municipiului F jud. V;
Reclamanta, invocă faptul că instanța de judecată a pronunțat o hotărâre contradictorie, dispozitivul nefiind concordant cu motivarea sentinței criticate și nici cu actele depuse la dosar, solicitând modificarea hotărârii în sensul acordării de măsuri compensatorii așa cum au fost descrise în raportul de expertiză tehnică.
In dezvoltarea motivelor de apel arată că deși instanța de judecată reține faptul că este singura moștenitoare de pe urma defunctului, contestă faptul că ar avea calitatea de moștenitoare a acestei autoare, ignorând astfel actele de stare civilă depuse la dosar, procesul verbal de inventariere din anul 1937 precum și sentința civilă nr.421/1937.
Potrivit actelor depuse a făcut dovada faptului că este fiica defunctei și legatară universală a unchiului său, aceasta din urmă având ca părinți pe ( născută ) și.
(căsătorită ) este fiica defunctei, căsătorită cu străbunicul său St..
Siminovici ( născută ) nu a avut descendenți, astfel încât succesoarea sa a fost defuncta.
Potrivit certificatului emis de Regatul României, în anul 1910, înregistrat sub nr.2754, și, sunt părinții legitimi ai domnișoarei, bunica sa, devenită prin căsătorie.
Mai învederează că instanța de judecată, fără a avea înscrisuri la dosar, reține faptul că imobilul solicitat în Parcul, face parte din domeniul public.
Cu privire la imobilele a căror retrocedare solicită, apreciază că a făcut dovada că a aparținut autorilor săi, depunând în acest sens procesul verbal din 30 aprilie 1937, sentința civilă nr.421/1937 și extrasul emis de Arhivele Naționale și adeverința nr.15469 din 14 august 2001.
Intimata Primăria municipiului F jud. V, prin Primarul municipiului F, solicită admiterea excepțiilor invocate la instanța de fond - a tardivității notificărilor și a inadmisibilității acțiunii pentru următoarele motive;
Prin notificarea nr. 657 din 8 august 2001, înregistrată la primăria municipiului F jud. V, sub nr. 15513 din 9 august 2001, notificatoarea, a solicitat restituirea proprietății care a fost situată în F str. - nr.3 jud.
Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat restituirea în natură a mai multe imobile.
După depunerea primei notificări, în anul 2005 depus o adresă înregistrată sub nr.3228 din 14 septembrie 2005 prin care solicită în urma apariției Legii nr.247/2005 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce aveau următoarele adrese:- - 113,-, - - nr. 9.
In anul 2007 s-a mai depus de către reclamantă o notificare înregistrată sub nr. 24493 din 6 aprilie 2007 prin care s-a solicitat restituirea în natură sau acordare de bunuri sau servicii în compensare pentru 3 imobile:-,-, - - nr.5.
Având în vedere dispozițiile art.22 alin.1, alin.2 și aliniatul 5 din Legea nr.10/2001, apreciază că singura notificare depusă în termenul legal, este cea cu nr. 657/2001, înregistrată la Primăria municipiului F, sub nr. 15513 din 9 august 2001 prin care s-a solicitat restituirea imobilului din str. - nr.3, pentru celelalte notificări solicitând să se admită excepția tardivității.
Cu privire la excepția inadmisibilității, a fost incorect respinsă de către instanța de fond întrucât reclamanta nu a făcut dovada depunerii nici unei notificări pentru celelalte imobile solicitate a fi restituite în instanță.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, constată apelurile fondate, pentru următoarele considerente;
Apelanta, a făcut dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii fiind descendentă a foștilor proprietari, străbunicii săi și, situație reținută de instanța de fond și necontestată de intimatul Primarul municipiului F jud.
De asemenea s-a făcut dovada că imobilul situat în str. - nr.3, a făcut parte din averea imobiliară a familiei - străbunicii reclamantei, care au transmis-o defunctei - bunica reclamantei - decedată în anul 1973.
Reclamanta, culege masa succesorală rămasă de pe urma mamei sale, ca moștenitoare legală și a unchiului său, ca moștenitoare testamentară.
Conform raportului de expertiză instrumentat în cauză, imobilul situat în str. - nr.3, nu poate fi restituit în natură, clădirea cu 7 camere și anexa cu 5 camere, nu mai există, iar terenul este ocupat de proprietăți private înstrăinate de mai multe ori.
Conform dispozițiilor art.10 din Legea nr.10/2001, fiind imposibilă restituirea în natură a imobilului, urmează a constata că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la celelalte imobile a căror retrocedare se solicită, constată că sunt întemeiate criticile apelantei Primăria municipiului F, sub aspectul tardivității depunerii notificărilor.
Potrivit dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face o notificare pentru fiecare imobil.
Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr.10/2001, evidențiate prin Titlul I al legii.
Aceste modificări nu se referă însă la art.21 din Legea nr.10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
Reclamanta a depus notificările pentru celelalte imobile în anul 2007 iar prin cererea de chemare în judecată, introdusă în data de 28 iunie 2007, solicitat retrocedarea și altor imobile, mult peste termenul prevăzut de lege.
Astfel, reține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că notificările formulate de reclamantă sunt depuse în termenul legal, raportându-se la notificarea înregistrată sub nr. 657 din 8 august 2001.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.192 cod pr. civilă, va admite apelurile declarate de reclamanta, și pârâta Primăria municipiului F jud.
Va schimba în tot sentința civilă nr.502 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, și în rejudecare va admite în parte cererea formulate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta, cu domiciliul ales în comuna Broșteni sat jud. V - la procurator -, și intimata - pârâtă Primăria municipiului F jud. V - prin Primar, și în consecință;
Schimbă în tot sentința civilă nr. 502 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, și în rejudecare;
Admite în parte, cererea formulată de reclamanta;
Constată că are dreptul la măsuri reparatorii - despăgubiri pentru imobilul din F str. -, compus din connstrucții (clădire cu 7 camere și o anexă cu 5 camere) și teren în suprafață de 2000. - despăgubiri ce se vor calcula conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Respinge ca fiind tardiv formulată cererea de retrocedare a imobilelor situate în F -,-, și - - nr.5 și str. - nr.91 - 97,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /14.04.2009
Tehn.
4 ex./15.04.2009
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila
