Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI SI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ SI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/
Ședința publică din 07 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1. reclamantul cu domiciliul procesual ales la, din C,-
si de pârâții
2. PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C si MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, cu sediul în C,-;
în contradictoriu cu intimatul pârât COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2338 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant avocat, pentru apelanții pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C si Municipiul C prin Primar răspunde avocat, lipsind intimatul pârât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 si următorii proc.civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru apelantul reclamant solicită încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, respectiv lista cu bunuri si servicii care pot face obiectul restituirii prin echivalent si proba tehnic, respectiv expertiză tehnică imobiliară pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți, precizează că în apelul acestora nu are probe de formulat. Cu privire la probele solicitate de apelantul reclamant, față de soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere ca tardivă a acțiunii modificată, solicită respingerea acestora.
Curtea deliberând asupra cererii de probatorii formulată de apelantul reclamant, având în vedere cererea privind administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului care face obiectul litigiului, în vedere stabilirii bunurilor care ar putea fi acordate în compensare ca modalitate de despăgubire, apreciază că nu este utilă în această fază procesuală, întrucât instanța de fond a respins pe excepție această solicitare a reclamantului, respectiv acordarea de măsuri reparatorii în modalitatea compensării, motivele de apel ale reclamantului vizând tocmai soluționarea cauzei pe excepție si nu pe fondul cauzei; cu aceeași motivare respinge si cererea privind încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv lista cu bunuri sau servicii ce pot fi acordate în compensare.
Avocat având cuvântul pentru apelantul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată si obligarea pârâților să restituie reclamantului partea din imobil neînstrăinată si care poate fi restituită în natură, iar pentru partea de imobil care nu poate face obiectul restituirii în natură, solicită acordarea de măsuri reparatorii în modalitatea compensării cu alte bunuri sau servicii. Apreciază că instanța de fond, în mod greșit a respins ca tardivă cererea modificatoare întrucât chiar din momentul promovării acțiunii, exista o cerere subsidiară prin care solicita acordarea de măsuri compensatorii, sub forma despăgubirilor bănești. Precizarea ulterioară a naturii măsurilor compensatorii nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată. Cu privire la apelul declarat de pârâți, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimații pârâți, solicită respingerea apelului ca nefondat si admiterea apelului pârâților, schimbarea în tot a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a chemat în judecată Primarul Municipiului C, Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 325. și construcție sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, prin notificarea înregistrată sub nr. 491/16.10.2001 la., a solicitat acordarea de măsuri compensatorii - despăgubiri bănești pentru imobilul descris, ce a aparținut părinților lui si a fost trecut în proprietatea statului, în mod abuziv, potrivit Decretului nr. 111/1951.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar prin încheierea din 17.04.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 2338/18.12.2007 Tribunalul Constanțaa obligat pârâtul să emită o dispoziție care să conțină o propunere de acordare a despăgubirilor pentru imobilul format din teren în suprafață de 325,3. și locuința situată în C,- și a respins cererea de restituire în natură a imobilului ca neîntemeiată.
De asemenea, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1612/09.07.1945 la Grefa Tribunalului Constanța și transcris sub nr. 1384, numiții si au cumpărat de la și un imobil situat în C,-, format din teren în suprafață de 325. și construcție - casă cu 2 camere, 2 săli, marchiză și bucătărie - având ca vecinătăți la:, la: strada - -, la: si la:, formând lotul nr. 17 din careul "f" al Cartierului Românesc.
Conform fișei bunului imobil situat în C,-, (fila 86 dosar), în august 1994 imobilul apare în proprietatea Primăriei, posesor si chiriaș, fiind alcătuit din teren și locuință, marchiză, magazie și garaj.
Prin contractul nr. 28350/27.12.1996, Cav ândut locuința în suprafață de 102,25. familia și, cu atribuirea în folosință, pe durata existenței construcției, a terenului aferent acesteia.
Reclamantul a înaintat, prin intermediul, notificarea nr. 491/16.10.2001, prin care solicita Prefecturii C acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri pentru imobilul situat în C,-, format din teren în suprafață de 325. și construcție.
Prin sentința civilă nr. 420/02.03.2005, Tribunalul Constanțaa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Prefectura C să răspundă notificării nr. 491/16.10.2001, prin ofertă de despăgubiri, iar prin adresa nr. 9145/05.10.2005, Prefectura Caî naintat Primăriei C spre soluționare notificarea nr. 491/2001, care nu a soluționat-o până la data finalizării prezentei cauze.
Prin raportul de expertiză tehnică-judiciară a fost identificat imobilul care face obiectul cererii ca aflându-se în C,- și fiind format din teren în suprafață de 325,30. construcție cu destinație de locuință în suprafață de 120,80. și două construcții cu caracter provizoriu - magazie și garaj - în suprafață de 25,65. și respectiv 13,50.
Întrucât pârâtul nu a făcut nici o dovadă contrarie prezumției instituită de art. 24 alin.1 /2001, instanța de fond a considerat că terenul - care în prezent face parte din domeniul privat al municipiului C, a fost preluat abuziv.
Art. 26 aliniat 1 din legea nr. 10/2001 obligă, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, pe deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
S-a reținut că, construcția fiind înstrăinată în mod legal încă din anul 1996 chiriașilor care o locuiau; chiar dacă în mod formal, dobânditorii au primit spre folosință veșnică doar suprafața de teren aferentă construcției, în fapt, dată fiind configurația construcțiilor (inclusiv cele provizorii), dar și suprafața de teren relativ mică rămasă liberă, proprietarii acestora au un drept de folosință asupra întregii suprafețe.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât reclamantul cât si pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar si Consiliul Local
Apelantul reclamant a criticat hotărârea tribunalului pentru următoarele considerente:
- Încă de la momentul promovării acțiunii s-a formulat un subsidiar al cererii prin care reclamantul a solicitat acordarea de măsuri compensatorii sub forma despăgubirilor bănești, iar precizarea ulterioara a masurilor compensatorii nu reprezintă un aspect modificator al cererii de chemare în judecată.
- Pe fondul cauzei, soluția este criticată sub aspectul nerestituirii în natură a suprafeței de 204,5 mp, care este liberă și permite exploatarea eficientă a terenului. Art.10 alin 1 din Legea nr.10/2001 consacră cu valoare de principiu restituirea în natură a imobilelor iar, în cauză, terenul fiind liber poate fi restituit.
Apelanții pârâți au criticat sentința pentru următoarele motive:
-dispozitivul hotărârii nu corespunde considerentelor întrucât se admite acțiunea și este obligat pârâtul, fără să se menționeze care să emită dispoziție în timp ce restituirea în natură este respinsă.
-În speță, reclamantul a notificat Prefectura și nu unitatea deținătoare, astfel că nu este cazul unui refuz nejustificat sancționabil cu acțiune directă în justiție.
-Imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974 și pentru a admite cererea de despăgubiri instanța de fond trebuia să cerceteze dacă exista disproporție între suma cu care reclamantul a vândut bunul către stat și suma ce constituia prețul real la data înstrăinării.
-Din analiza titlului opus de reclamant și istoricul de rol rezulta că nu este identitate de bun și sub acest aspect trebuia respinsă acțiunea.
-Instanța a schimbat obiectul juridic al cererii, întrucât notificarea conține o solicitare, prin acțiune s-a solicitat altceva, iar prin hotărâre s-a acordat ceva diferit.
Analizând sentința atacată din prisma criticilor reclamantului, Curtea apreciază ca întemeiat motivul referitor la nelegala respingere ca tardiva a cererii de modificare a obiectului acțiunii.
Prin acțiunea dedusă judecații instanței de fond reclamantul a solicitat ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să se dispună restituirea în natură a imobilului teren, în suprafață de 325 mp, și construcție situat în C-. Totodată, în subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea de masuri compensatorii - despăgubiri bănești - pentru acest imobil.
Astfel, obiectul acțiunii îl constituie acordarea de masuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul preluat abuziv în proprietatea statului în perioada de referință, recunoscută de legea reparatorie.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară având ca obiect identificarea imobilului solicitat. Ulterior administrării acestei probe, la termenul din 06.11.2007, reclamantul își precizează subsidiarul cererii, în sensul că, pentru partea de imobil ce nu poate fi restituit în natură, solicită acordarea de masuri reparatorii în compensare cu un alt bun cu aceeași valoare.
La termenul de judecata din 04.12.2007 instanța de fond a apreciat că solicitarea de acordarea a măsurilor reparatorii prin compensare cu un alt bun constituie o modificare a acțiunii și în raport de dispozițiile art.132 si art.134 Cod procedură civila, această modificare este tardiv formulată.
Din cererea depusă de către reclamant rezultă că atitudinea procesuală a acestuia a fost determinată de concluziile raportului de expertiză prin care se concluziona că imobilul nu poate fi restituit în natură în tot ci, numai o suprafață de teren.
Împrejurarea că bunul nu mai poate fi restituit în natură echivalează cu "pieirea" obiectului, pe care o reglementează art. 132 alin.2 pct.3 Cod de procedură civilă atunci când îngăduie, ca și după prima zi de înfățișare, să se ceară valoarea obiectului, fără ca aceasta să echivaleze cu o modificare de cerere.
De asemenea, Legea nr. 10/2001 ca lege reparatorie, prevede acordarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, iar dacă aceasta nu este posibilă acordarea de bunuri sau servicii în compensare sau, despăgubiri bănești, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite, în cauză, reclamantul arătând că solicită acordarea unui alt bun în compensare.
Pe cale de consecință, în raport de aceste considerente, Curtea reține că în mod greșit prima instanță a respins ca tardivă cererea și nu a soluționat fondul pretențiilor deduse judecății.
Criticile formulate de către apelanții pârâți sunt nefondate pentru următoarele considerente:
-Din dispozitivul sentinței atacate rezultă că, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții nominalizați în cerere și a obligat pârâtul să emită dispoziție care să conțină propunere de acordare de despăgubiri respingând capătul de cerere principal referitor la restituirea în natură a imobilului.
În considerente, prima instanță a arătat motivele pentru care a apreciat ca măsura reparatorie care se impune este cea a despăgubirilor bănești și nu cea a restituirii în natură.
Prin urmare, nu se poate reține nici o contradicție între considerentele sentinței atacate și conținutul dispozitivului. Faptul că deși, în cauză, au fost chemați în calitate de pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, iar în dispozitiv s-a omis să se arate expres în sarcina cărui pârât cade obligația de a emite dispoziția nu este o contradicție între dispozitiv și considerente. În expunerea motivelor de fapt și de drept prima instanță a avut în vedere pârâtul obligat, chiar prin legea reparatorie, să emită dispoziția respectiv, unitatea deținătoare a imobilului.
-Potrivit art. 36 alin.2 Legea nr. 10/2001, astfel cum era în vigoare la data formulării notificării atunci când persoana îndreptățită optează pentru despăgubiri bănești va notifica prefectura în a cărei rază s-a aflat sau se afla imobilul preluat abuziv.
În raport de aceste dispoziții legale s-a pronunțat și sentința civilă nr. 420/22.03.2005 a Tribunalului Constanța prin care a fost obligat Prefectul județului C să răspundă notificării.
După modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea 247/2005, cu adresa 9145 din 05.10.2005, Prefectura a înaintat Primăriei C spre soluționare cererea reclamantului de acordare a masurilor reparatorii iar până în prezent aceasta nu a emis nici o dispoziție.
Ori, în această situație nu se poate reține propria culpă a reclamantului așa cum susțin apelanții care, din anul 2005, nu au înțeles să respecte dispozițiile Legii nr. 10/2001 și să procedeze la soluționarea notificării.
-În considerentele sentinței atacate prima instanță a reținut incidența art. 24 alin.1 din Legea nr. 10/2001 si a art.1 lit. e Normele Metodologice care instituie o prezumție relativă de preluare abuziva a bunului atunci când nu se poate face dovada modalității de preluare, dar imobilul se regăsește în patrimoniul statului.
Este adevărat că în istoricul de rol fiscal este menționat ca temei al preluării Decretul nr. 223/1974, însă, apelanții nu au depus la dosar deciziile emise în baza acestui act normativ prin care să fi operat transferul imobilului în proprietatea statului si din care să rezulte temeiul juridic al preluării bunului.
Susținerile apelanților pârâți sunt nesusținute probator și, prin urmare, nu pot fi luate în considerație.
-La judecata cauzei în fond s-a administrat atât proba cu expertiză tehnică imobiliară prin care imobilul a fost identificat în funcție atât de actele de proprietate de care s-a prevalat reclamantul cât și de înscrisurile depus respectiv, planul cadastral, fișa bunului imobil, registrul de proprietăți. În cererea de restituire trebuie să existe identitate între imobilul înscris în titlul de proprietate invocat și cel solicitat, iar în cauză acest aspect s-a dovedit.
De altfel, pârâții nu au invocat acest aspect la instanța de fond și nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a fost identificat bunul.
-Instanța de fond a fost investită cu soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului și în subsidiar cu cerere de acordare de măsuri compensatorii și prin hotărâre, respingând cererea de restituire în natură a dispus ca, în raport de dispozițiile art.26 din Legea nr. 10/2001 pârâtul să emită o dispoziție cu propunerea de acordarea a despăgubirilor bănești.
Ori, nu se reține că instanța de fond ar fi schimbat obiectul acțiunii ci, s-a pronunțat pe solicitările reclamantului în raport de probatoriile administrate și de dispozițiile legii reparatorii în temeiul căreia a fost formulată acțiunea.
De altfel, dacă prima instanță s-ar fi pronunțat pe altceva decât s-a cerut, reclamantul ar fi fost cel vătămat în drepturile sale și ar fi criticat sentința pe acest aspect.
Față de considerentele sus expuse, instanța, apreciind neîntemeiate criticile apelanților pârâți, va respinge apelul declarat de aceștia și, admițând apelul reclamantului, în conformitate cu art. 297alin.1 Cod procedură civilă, va desființa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de Primarul Municipiului, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local, toți cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 2338 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în B, nr. 202, sector 1, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul procesual ales la, din C,-
Desființează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru grefier - -,
care s-a pensionat, conform art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud.- /21.07.2008
Gref.AB/9 ex./24.07.2008
Emis 5 com.
azi, 24.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
