Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 101/
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, în S, str.-, nr.20, județul M, împotriva sentinței civile nr.1867 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4605/2008).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru reclamanții apelanți lipsă av., pentru pârâtul intimat Municipiul S consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că apelul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, după care;
Reprezentantul reclamanților apelanți preia un exemplar de pe întâmpinare.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți susține apelul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive. Invederează faptul că Tribunalul Mureș nu a răspuns la toate petitele formulate de reclamanți, încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu rea credință.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Subliniază faptul că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995, instanța a constata că imobilul din litigiu nu poate fi restituit în natură, pentru că a fost înstrăinat, reclamanții au invocat reaua credință a cumpărătorilor, dar nu au solicita anularea contractului de vânzare cumpărare.
CURTEA,
Prin contestația formulată și precizată, înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 396/11 ianuarie 2007, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S, reprezentat de Primar, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dipsună schimbarea în tot a Dispoziției nr. 1546/4.12.2005 emisă de Primarul mun. S, să constate că imobilul - teren și construcții - situat în mun. S,-, jud. M, întabulat în CF 750 S, nr. top. 9536/543 a intrat în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, să constate că sunt persoane îndreptățite, accepțiunea art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, pentru a le fi restituit imobilul, în baza acestei legi, restituirea în natură a imobilului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1447 din 2 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa respins ca nefondată acțiunea civilă.
Prin decizia civilă nr. 39/A/22.04.2008 Curtea de Apel Tg. Maa dmis apelul declarat de reclamanți, a desființat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. S-a reținut în considerentele acestei hotărâri că din cuprinsul precizării de acțiune rezultă că primul petit al acțiunii îl constituie acțiunea în revendicare, situație în care competența materială revine în primă instanță judecătoriei, iar instanța urma să disjungă această cerere de celelalte. Prin sentință tribunalul a stabilit că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, dar nu a dispus nimic în raport de ceastă situație, nesoluționând acțiunea în revendicare. S-a recomandat clarificarea de către instanță a caracterului fiecăreia dintre petitele formulate, competența materială de soluționare a fiecărei cereri, măsura în care se impune disjungerea și declinarea competenței în favoarea altei instanțe competentă material, să se stabilească în ce măsură sunt reale susținerile reclamanților referitoare la atenționarea dobânditorilor actuali asupra intenției lor de redobândire a imobilului și în raport de aceasta, măsura în care respectivul contract de vânzare-cumpărare produce efecte juridice, în situația dovedirii afirmativei rele-credințe la întocmirea acestuia.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Mureșa pronunțat sentința civilă nr. 1867 din 18.11.2008, prin care a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii introductive.
În motivarea apelului au arătat că în rejudecare instanța nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel, respectiv nu a soluționat primul petit al contestației, nu a soluționat al doilea și al treilea petit - constatarea preluării fără titlu valabil și îndreptățirea contestatorilor la restituirea în natură, considerând că acestea nu au autonomie, fiind incluse în petitul privind restituirea. Deși au produs probe cu privire la reaua-credință a cumpărătorilor imobilului, instanța nu a dispus, conform îndrumărilor instanței de apel, cu privire la efectele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu rea-credință.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile, precum și a Dispoziției nr. 1546/2005 emisă de Primar. S-a arătat că instanța de fond a avut în vedere în soluționarea cauzei dispozițiile deciziei civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului conferit de disp. art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată următoarele:
În hotărârea atacată există o neconcordanță între considerente și dispozitiv. Din considerente ar rezulta că o parte din petite sunt întemeiate, în funcție de starea de fapt și de drept reținute, însă în dispozitiv s-a procedat la respingerea acțiunii civile, deși ar fi trebuit să admită în parte acțiunea, relativ la petitele analizate și apreciate ca fiind fondate. Cum însă neconcordanța între considerente și dispozitiv nu e motiv de desființare sau anulare a hotărârii atacate, Curtea va examina cauza pe fond, reținând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept. Astfel, în mod corect s-a reținut că imobilul în litigiu a aparținut antecesorului reclamanților și că a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil. Imobilul a fost trecut fără plată în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974, întrucât proprietarul a plecat în străinătate și nu s-a mai întors la expirarea termenului stabilit. Acest Decret nu constituia un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate, câtă vreme contravenea Constituției din 1965, în vigoare la acel moment și art. 481 Cod civil. Ca atare, imobilul face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, fără titlu valabil, în accepțiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Astfel, petitul privind constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu este pe deplin întemeiat, urmând a fi admis.
În speță nu s-a contestat nici un moment calitatea reclamanților de moștenitori ai fostului proprietar tabular al imobilului, acestea îndeplinind calitatea de persoane îndreptățite la a solicita și beneficia de măsuri reparatorii prevăzute prin Legea 10/2001 (art. 3 alin. 1 lit. a din lege).
Instanța de fond a reținut în mod greșit că petitele al doilea și al treilea nu ar avea autonomie distinctă, ci depind de soluționarea petitului principal. S-a arătat mai sus că acestea sunt petite principale, distincte și autonome și nu depind de petitul privind restituirea imobilului. Dimpotrivă, poate acest petit ar fi depins de soluționarea celorlalte două petite.
Dispoziția emisă de Primar nu poate fi schimbată. Prin această dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în conformitate cu prevederile titlului VII al Legii nr. 247/2005, întrucât locuința a fost înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995 iar Primăria municipiului nu poate acorda în compensare alte bunuri sau servicii. Intr-adevăr, imobilul a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 613/1997, încheiat în baza Legii 112/1995 foștilor chiriași, numiții și.
În fața instanței de fond reprezentantul reclamanților a arătat că părțile pe care le reprezintă nu înțeleg să se judece cu persoanele care au cumpărat construcțiile în baza Legii nr. 112/1995, ci cu Statul Român (fila 83 prim dosar de fond). În rejudecare, a precizat că nu au contestat contractul de vânzare-cumpărare (fila 21). În atare situație, câtă vreme prin contestația formulată nu există un petit având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, instanța de fond nu se putea pronunța asupra legalității contractului sau relei-credințe a părților contractului. a contrario, contractul fiind în ființă, se prezumă că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului iar în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, astfel cum s-a dispus prin Dispoziția atacată.
Ultimul motiv de apel nu este întemeiat. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra efectelor contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu rea-credință, întrucât analiza bunei sau relei-credințe se poate face doar în cadrul unui proces ce ar avea ca obiect constatarea nulității sau anularea respectivului contract. Reclamanții nu au avut pe rol un astfel de proces, printre petitele formulate nu se regăsește un astfel de petit iar în fața instanței au indicat expres că nu doresc să conteste contractul de vânzare-cumpărare. Instanța nu poate depăși cadrul procesual fixat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, fără a încălca principiul disponibilității părților în procesul civil. Rolul activ al judecătorului nu poate fi exercitat cu încălcarea altor principii de drept procesual civil. Prin acest motiv de apel practic reclamanții formulează cereri noi, inadmisibile în această fază de judecată, conform art. 294 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă.
Pentru toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, va admite apelul declarat de reclamanți, va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va admite în parte contestația și va constata că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea Statului Român fără titlu, că reclamanții sunt persoane îndreptățite, în accepțiunea art. 3 alin. 1 lit. a din legea nr. 10/2001 și va respinge celelalte petite, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, în S, str.-, nr.20, județul M, împotriva sentinței civile nr.1867 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S, prin Primarul municipiului S și în consecință:
Constată că imobilul - teren și construcții - situat în municipiul S, str. -.- nr. 24, județul M, întabulat în CF nr. 750 S, nr. top. 9536/543, a intrat în proprietatea Statului Român, fără titlu valabil.
Constată că reclamanții sunt persoane îndreptățite, în accepțiunea art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Respinge petitele având ca obiect schimbarea în tot a Dispoziției nr. 1546 din 4 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului S și restituirea în natură a imobilului situat în municipiul S, descris mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-19.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
