Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 102/
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții și, prin mandatar, domiciliat în M C,-, jud. H, împotriva sentinței civile nr.252 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamanții apelanți și lipsă, mandatarul, lipsind pârâții intimați Municipiul M C, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, pârâtul intimat Municipiul M C, solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul susține apelul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, desființarea dispoziției nr.1305/2004 a Primăriei M C, restituirea în natură a întregului imobil-teren și construcții situat în M C,-, desființarea contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de concesionare a terenului, restabilirea situație anterioare în cartea funciară, prin anularea înregistrărilor efectuate în cărțile funciare aferente imobilului, începând cu data naționalizării abuzive și până în prezent.Subliniază faptul că statul nu a fost niciodată adevăratul proprietar al imobilului și deci nu avea dreptul să-l înstrăineze.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita în dosar nr. 1558/2004 reclamantul, prin reprezentant a chemat în judecată pe pârâtele Primăria M C și pe, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 005 din data de 27 septembrie 1996 prin care MCa vândut pârâtei imobilul situat în M C,-. S-a mai solicitat anularea Dispoziției nr. 1305/2004 a primarului municipiului M C și rectificarea înscrierilor cu privire la imobil.
La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2004, în temeiul art. 47 din legea nr. 10/2001, s-a dispus disjungerea judecării cererii referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare și trimiterea la Judecătoria Miercurea Ciuc spre competentă soluționare: a fost suspendată soluționarea celorlalte cereri formulate de reclamant.
Prin decizia nr. 961/R din 8 decembrie 2004, în dosar nr. 2252/2004/C, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa respins recursul formulat împotriva încheierii din 3 noiembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 1406 din 13 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr. 868/2005, Judecătoria Miercurea Ciuca respins acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, ca fiind tardiv formulată.
Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 605/R/2007 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ ca urmare a respingerii recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 7, pronunțată în apel d e Tribunalul Harghita la data de 25 ianuarie 2007.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 31 octombrie 2007, termen la care reclamanții au depus o modificare și precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat instanței să dispună ca Primăria M C să revină asupra Dispoziției nr. 1305/2004 și să dispună restituirea în natură a garajului de 24,8. și a terenului de 490. susținând că acestea nu au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Cu privire la casa de locuit și terenul de sub aceasta, s-a solicitat să se stabilească despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 252 din 11 februarie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanții și obligându-i pe aceștia la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată pe seama pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1305/2004, a Primarului MCa fost respinsă cererea reclamanților referitoare la restituirea în natură a imobilului situat în M C,-, fiind stabilite despăgubiri în echivalent pentru imobilul menționat în favoarea reclamanților.
Instanța de fond a reținut, în esență că, cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 005 din 27 septembrie 1996, prin care imobilul în cauză a fost înstrăinat pârâtei, a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1406/2005, prin urmare valabilitatea acestui contract nu mai poate forma obiectul unei alte judecăți.
În consecință, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și a art. 20 alin. 2 din același act normativ, s-a reținut că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a garajului, dat fiind că și acesta a fost vândut odată cu locuința, ca anexă aferentă, urmează soarta juridică a acesteia.
Referitor la cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 582. s-a arătat că din prevederile art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, rezultă că intenția legiuitorului a fost ca dobânditorul locuinței să devină și proprietar al terenului aferent construcției.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de concesionare a terenului nr. 84 din 1 aprilie 2002, și a procesului - verbal de negociere din 27 iunie 2005, s-a reținut că acesta a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, și vizează terenul în suprafață de 132. în indiviziune aferent locuinței. La data încheierii acestui contract dispozițiile legale pe care le invocă reclamantul respectiv cele ale art. 21 pct. 1 și pct. 5 din Legea nr. 10/2001 nu erau în vigoare, motiv pentru care instanța de fond a dat eficiență principiului neretroactivității legii civile noi și principiului aplicării imediate a legii noi.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel și, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat, în esență că, prin hotărârea atacată, Tribunalul Harghitaa încălcat prevederile art. 1 pct.1, art. 2 pct.2, art. 7 pct. 1, art. 9 și art. 21 (1) pct. 5 din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că imobilul s-a vândut prin contractul nr. 005/27.06.1996 prin încălcarea flagrantă a Legii nr. 112/1995 și a Normelor de aplicare, cu un an și 2 luni înaintea datei la care Comisia Județeană pentru aplicarea legii a adoptat hotărârea nr. 233/25.11.1997. Nu s-a ținut seama nici de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție respectiv de deciziile nr. 5362/2004, 3721/2006 pronunțate în legătură cu situații similare.
S-a mai arătat că instanța de fond a încălcat și prevederile art. 315 (1) Cod procedură civilă, în sensul că nu a respectat dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 858/R/23.10.2008. Astfel, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, prin decizia arătată a reținut că este "necontestat că anularea dispoziției primarului constituie capătul principal de acțiune". Tribunalul Harghitas -a concentrat, în rejudecare, asupra problemelor accesorii și anume s-a referit la contractul de vânzare-cumpărare nr. 005/1996 și la contractul de concesiune nr. 84/1.04.2002, căutând motive de menținere a acestora și nu a analizat cu temeinicie și claritate problema de fond a acțiunii care potrivit Legii nr. 10/2001 vizează exact aplicarea principiului restituirii în întregime și să se restituie în natură reclamantelor, conform art. 20 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilele în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea apelului, invocând sentința civilă nr. 1406/13.10.2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a respins, ca tardiv formulată cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 005/27.09.1996. În aceste condiții, reclamanții nu mai pot obține restituirea în natură a construcțiilor ce formează obiectul contractului arătat.
În ceea ce privește terenul pe care se află construcțiile, pârâta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate în baza art. 33 din nr.HG 20/1996.
Curtea aferentă construcțiilor, în suprafață de 132. este concesionată, contractul fiind încheiat, cu Primăria M C, în anul 2002 pe când Legea nr. 247/2005 nu era în vigoare. De altfel, restituirea în natură a terenului către apelanți nu ar putea opera date fiind prevederile art. 20 alin.2 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Respingerea apelului a solicitat-o, prin întâmpinare, și pârâtul Municipiul MCa rătând că în cauză se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat dat fiind acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4587/2005 al Tribunalului Harghita.
S-a mai arătat că în urma apariției Legii nr. 112/1995, reclamanții au beneficiat de măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri bănești astfel că, prin încasarea acestora, reclamanții au admis implicit faptul că imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului cu titlu valabil.
Analizând hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căii de atac, consacrat de prevederile art. 292, 295 Cod procedură civilă și în raport de susținerile părților, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Municipiul M C, reținem că potrivit prevederilor art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, excepția presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Examinând dosarul nr. 4587/2005 al Tribunalului Harghita reținem că obiectul acestui dosar s-a constituit apelul declarat de reclamanții din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 1406/13.10.2005 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr. 868/2005.
Acest din urmă dosar s-a format urmare a disjungerii petitului formulat prin cererea ce a constituit obiectul dosarului nr. 1558/2004, prin care reclamanții au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 005/27.05.1996 prin care M C, respectiv Civis MCa vândut, iar a cumpărat, imobilul situat în M C,-, înscris în nr. 291 M C, nr. top 2679/1/2/1.
Asupra acestei cereri s-a pronunțat Judecătoria Miercurea Ciuc prin sentința civilă nr. 1406/13.10.2005 rămasă definitivă și irevocabilă urmare a respingerii apelului și recursului prin decizia nr. 7/25.01.2007 pronunțată de Tribunalul Harghita și respectiv decizia civilă nr. 605/30.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ.
În dosarul nr. 1558/1996, au rămas însă de soluționat celelalte petite ale cererii reclamanților, formulate prin cererea ce a format obiectul disjungerii mai sus amintite, respectiv anularea dispoziției nr. 1305/24.06.2004 a Primarului M C și obligarea acestuia să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului situat în M C,-, format din teren în suprafață de 582. și cota de 1/2 parte din casa de locuit și anexe, precum și rectificarea înscrierilor din cartea funciară. Trebuie făcută și precizarea că în cadrul acestui dosar, la data de 23.10.2007 ( fila 83 dosar 1558/2004 ) reclamanții au depus la dosar o cerere de modificare și precizare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat: obligarea Primarului M C la restituirea în natură a garajului în suprafață de 24,8. și a terenului în suprafață de 490. nevândut prin contractul nr. 005/1996. În ceea ce privește casa de locui, reclamanții au arătat că în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă precum și pentru terenul situat sub casă, solicită acordarea unor despăgubiri.
Aceste petite au format obiectul sentinței civile nr. 252/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, atacată cu apelul dedus judecății noastre.
În raport de cele arătate este evident că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat nefiind identitate de obiect și cauză. Sunt petite ale aceleiași cereri, soluționate, conform regulilor prevăzute în materia competenței, de Judecătorie și de Tribunal.
În ceea ce privește apelul reclamanților, acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Imobilul ce formează obiectul dispoziției nr. 1305/2004 a Primarului municipiului M C, este în prezent proprietatea pârâtei, urmare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 005/27.09.1996, încheiat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995.
Acest contract de vânzare a fost atacat de reclamanți, acțiunea fiind respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr. 1406/13.10.2005.
În consecință, chiar dacă imobilul în cauză a fost preluat fără titlu valabil, instanța de fond nu putea ignora dispozițiile hotărârii judecătorești menționate și ale art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005. Astfel, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească irevocabilă, o instanță de judecată a respins acțiunea prin care se contestă valabilitatea contractului de înstrăinare a imobilului naționalizat, instanța de fond era obligată să dea eficiență prevederilor art. 18 lit. c prin care se prevede "măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale".
În consecință, dat fiind puterea lucrului judecat, instanța de fond nu mai putea să analizeze valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat, dispozițiile sentinței civile nr. 1406/13.10.2005 fiind obligatorii. Astfel fiind, prezenta unei înstrăinări valabile a imobilului proprietatea antecesoarei reclamanților, face inaplicabilă regula restituirii în natură a imobilului, nefiind posibile decât despăgubiri.
Apelantele s-au mai referit la prevederile deciziei civile nr. 858/R/23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ. Această decizie nu se referă însă la chestiuni privind fondul cauzei. Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Secția de contencios Administrativ și Fiscal stabilind doar competența de soluționare a cererii reclamantelor în raport cu cadrul legal aplicabil, respectiv Legea nr. 10/2001.
Sentința civilă nr. 252/2009 a Tribunalului Harghita nu intră nicidecum în conflict cu decizia arătată ci o respectă dat fiind că soluționează cererea așa cum aceasta a fost precizată, cu referire inclusiv la contractul de concesiune nr. 84/01.04.2002 cu privire la care Curtea de Apel i-a stabilit competența.
Subliniem încă odată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de restituire în natură, în cauză fiind obligatoriu a se ține seama de faptul că este valabil contractul de vânzare-cumpărare nr. 005/1997, o nouă discuție asupra acestui aspect nemaiputând constitui obiectul unei judecăți. În consecință, este irelevantă în cauză decizia nr. 5235/27.07.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, asupra construcției, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 reținând corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește precizarea acțiunii reclamanților, prin care aceștia au solicitat restituirea în natură a garajului și a terenului nevândut prin contractul nr. 005 trebuie amintite prevederile art.295 Cod procedură civilă conform cărora "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii".
Prin apelul declarat, reclamanții nu au făcut referiri la soluționarea de către instanța de fond a petitelor înserate în precizarea de acțiune.
Considerăm că cererea repetată a apelantelor de a le fi restituit în natură imobilul preluat abuziv se referă inclusiv la garaj și terenul ce nu a făcut obiectul contractului de vânzare.
Privitor la garaj, în mod corect a reținut instanța de fond, probat de fișa tehnică de calcul, anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 005/27.09.1996 că și acesta a fost vândut pârâtei împreună cu locuința.
În ceea ce privește terenul aferent construcției, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 005/1996 "cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției conform art. 33 din nr.HG 20/1996.
În mod corect instanța de fond s-a pronunțat asupra valabilității contractului de concesiune nr.84/1.04.2002 și a procesului verbal de negociere din 27.06.2005, considerentele instanței de fond fiind însușite în tot de instanța de apel. De altfel, așa cum au mai precizat, sub acest aspect, hotărârea nu a fost atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții și, prin mandatar, domiciliat în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.252/11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./11.11.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
