Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 101
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 429/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G, pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia dezbaterii în fond a apelului au fost consemnate în încheierea ședinței din 29 aprilie 2009 care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la termenul din 05.05.2009.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul C-, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică T anularea deciziei nr. 10968/28.12.2005 prin care pârâta a respins notificările nr. 101/13.02.2002 și 121/13.02.2002; a solicitat restituirea către reclamantă în natură sau prin echivalent, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură a:
- imobilului înscris în 5656, nr. top. % și nr. top.1636, compus din intravilan, loc de casă - în suprafață de 611mp și intravilan - în suprafață de 316 mp;
- imobilului înscris în 4162, nr. top. %, compus din intravilan cu casa nr.196, în suprafață de 345 mp;
- imobilului înscris 4956, nr. top.172, compus din grădină, în suprafață de 360 mp;
- patrimoniului forestier al firmei " Industria Forestieră " SA, conform inventarului și adresei înaintate Direcțiunii Generale B la 10.06.1947; precum și restabilirea situației anterioare și înscrierea reclamantului în, în calitate de proprietar al bunurilor susmenționate.
Prin sentința civilă nr. 143/30.01.2007 cererea de chemare în judecată a fost admisă.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta.
Prin decizia civilă nr. 315/A/11.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. - apelul a fost admis cu consecința desființării hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru cercetarea fondului.
La Tribunalul C- cauza a fost reînregistrată sub nr. dosar -.
Prin sentința civilă nr. 429/19.11.2008 acțiunea civilă a fost admisă.
În consecință, instanța a anulat decizia nr. 10968/28.12.2005, emisă de directorul Direcției Silvice Reșița, prin care au fost respinse notificările cu numerele 101/23.07.2001, 118/13.02.2002, 119/13.02.2002 și 121/13.02.2002, înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc și la Primăria, jud. C-S; a dispus restituirea către reclamant în natură a următoarelor bunuri imobile:
- imobilul înscris în nr. 5656, nr. top % și nr. top 1636, compus din intravilan și loc de casă în suprafață de 611 mp. și intravilan islaz - în suprafață de 316 mp.
- imobilul înscris în 4162, nr. top %, compus din intravilan cu casa nr.196, în suprafață de 345mp.
- imobilul înscris în 4956, nr. top 172, compus din grădină, în suprafață de 360 mp; a autorizat intabularea în CF a dreptului de proprietate astfel obținut de reclamant; a obligat pârâta Direcția Silvică Reșița să-i plătească reclamantului G suma de 1.166.007,61 RON, sumă reprezentând contravaloarea patrimoniului firmei "Industria Forestieră "
Pentru a dispune astfel, din probele administrate și având în vedere cererile formulate, instanța a avut în vedere că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire și a dreptului de proprietate al antecesorului său în ceea ce privește firma "Industria Forestieră " SA.
Astfel, din înscrisul intitulat "Lista acționarilor", rezultă că la momentul naționalizării societatea avea ca acționari pe: G -1400 acțiuni, -1400 acțiuni, - 1400 acțiuni, -1800 acțiuni și antecesorul său - G - 6000 de acțiuni (50% din totalul acțiunilor); valoarea unei acțiuni era de 640 lei, rezultând o valoare totală a capitalului social de 7.680.000 lei.
Din fișa societății "Industria Forestieră SA, a rezultat că la momentul naționalizării societatea avea: denumirea, forma, sediul social, capital (vărsat), valoare nominală a acțiunilor, lista acționarilor și numărul acțiunilor deținute, bilanțul/11.06.1948conform art. 6 și 10 din Legea nr. 119/1948, așa cum sunt ele cuprinse în conținutul acestuia, conservat în arhiva Ministerului Finanțelor.
Conform Bilanțului încheiat la data de 11.06.1948, pentru exercițiul financiar al anului 1947, societatea avea următoarele elemente de bilanț: mașini și instalațiuni în valoare de 2.106.665 lei; alimente și nutrețe în valoare de 32.087 lei; capital în valoare de 7.680.000 lei; fond de rezervă legal în valoare de 2.366.692 lei; rezerva provenită din recalcularea patrimoniului la 14.08.1947 (Legea 303) în valoare de 1.401.092 lei; un fond de amortizare în valoare de 13.291 lei; rezerve pentru creanțe dubioase în valoare de 135.707 lei; produse și producte în valoare de 413.000 lei.
Raportul de expertiză contabil a stabilit că bilanțul Întreprinderii Forestiere încheiat la 11.06.1948 pentru exercițiul financiar al anului1947, este legal întocmit, cuprinde semnăturile persoanelor autorizate și a fost înregistrat la Ministerul Industriei și Comerțului sub nr. -/05.06.1948.
Valabilitatea balanței de verificare din 31.12.1947 și tablourile despre conturile recalculate din 30.05.1948, sunt certificate de adresa nr. -/20.05.1948 emisă de către Comisiunea pentru aplicarea legii pentru recalcularea patrimoniului pentru societățile anonime prin care se certifica soldul creditor al contului "diferența rezultată din reevaluarea patrimoniului" și se "ia act de bilanțul întocmit la data de 31.12.1947".
Pentru evaluarea patrimoniului societății, s-a determinat activul net și contabil al societății în data de 31.12.1947, actualizat până la data efectuării prezentei expertize contabile.
În concluzie, prin expertiză se estimează valoarea patrimoniului societății în litigiu la 1.587.000 lei (RON).
Din extrasele de CF cu nr. 5656, 4162 și 4956, a rezultat dreptul de proprietate al societății asupra imobilelor individualizate prin aceste extrase, imobile care există și în prezent, și care pot fi restituite în natură, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens. Înscrisurile administrate în cauză se coroborează cu depozițiile martorilor și Irma, care confirmă și completează cele susținute de reclamant în apărare.
Din expertiza topografică întocmită de experta care a identificat imobilele, a reieșit că imobilul înscris în fila CF nr. 5656, nr. top. % și nr. top. 1636 intravilan loc de casă de 611 mp și intravilan de 316 mp în prezent este ocupat de sediul Ocolului Silvic, respectiv înscris în CF ca "Intravilan cu casa nr. 437 cu teren" de 928 mp, proprietar pe teren Statul Român și proprietar pe construcții Ocolul Silvic.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu casa directorului compusă din subsol, parter și etaj. Imobilul înscris în fila de CF nr. 4162, nr. nr. top. % - intravilan cu casa nr. 196 în suprafață de 345 mp, este folosită de Ocolul Silvic ca sală de ședințe și locuință de serviciu.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu imobilul cu folosința de birouri, magazie și grajd.
Imobilul înscris în fila de CF nr. 4956, nr. top. 172- grădină de 360 mp, în prezent este locuință de serviciu, respectiv în fila de CF este înscris ca " cu canton silvic " în suprafață de 360 mp, proprietar asupra terenului fiind Statul Român și asupra construcțiilor Ocolul Silvic.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu imobilul ce a avut folosința de locuința contabilului.
Având în vedere că restituirea în natură a imobilelor individualizate prin CF-urile mai sus menționate este posibilă, tribunalul a apreciat că se poate face aplicarea dispozițiilor art. 18 lit. a din legea nr. 10/2001, întrucât acționarii au fost membrii ai aceleiași familii, fapt care rezultă din lista acționarilor și actele de stare civilă depuse la dosar, în speță fiind îndeplinite condițiile art. 18 lit. a, corob. cu art. 3 lit. b și art. 4 din legea nr. 10/2001, raportat la principiul restituirii în natură care guvernează legea nr. 10/2001 modific. prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat că, prin prisma dispozițiilor HG 498/2003, în cauză nu s-a făcut dovada nevalabilității titlului în baza căruia imobilul a fost preluat de stat.
A mai invocat că, din raportarea disp. art. 3 și 4 din Legea 10/2001 la cele ale art. 31 din lege rezultă că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea în natură a imobilelor ci doar la despăgubiri care, oricum, se acordă nu de pârâta ci de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A invocat faptul că, la data naționalizării, patrimoniul firmei era înstrăinat, astfel cum rezultă din actele contabile depuse de reclamant.
A invocat nelegala obligare la plata de despăgubiri pentru patrimoniul societății, Legea 10/2001 având ca obiect de reglementare imobile, cu destinația de la art. 6 al. 2.
În fine, a criticat trimiterea instanței la disp. art. 32 al.3, 4 din Legea 10/2001, câtă vreme art. 32 din Legea 10/2001 republicată are doar două alineate.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod pr. civ. față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța a reține următoarele:
Invocând calitatea sa de moștenitor al acționarului majoritar al societății "INDUSTRIA FORESTIERĂ " SA, reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care notificarea sa formulată în baza Legii 10/2001 a fost respinsă și, pe cale de consecință, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor mai sus identificate și a patrimoniului forestier al societății conform inventarului și adresei înaintate Direcției Generale CFR
Din examinarea înscrisurilor de la dosar rezultă că societatea a făcut obiect al naționalizării în baza Legii 119/1948.
Legea 10/2001 în forma în vigoare la data înregistrării cererii califică imobilele astfel naționalizate ca fiind abuziv preluate (art. 2 al. 1 lit. a). Cum legea reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv și dispune că aceste imobile se restituie, de regulă, în natură (art. 1 al. 1 din lege) este nerelevantă valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, astfel că susținerile apelantei cu privire la omisiunea primei instanțe de a se raporta la dispozițiile HG 498/2003 nu se constituie în temeiuri de schimbare a sentinței atacate.
În continuare, se constată că potrivit evidențelor existente la data naționalizării (actul comunicat de Ministerul Finanțelor Publice - fila 212 dosar - al Tribunalului C-S - nefiind contestat) acționarii societății erau G (1400 acțiuni), dr. (1400 acțiuni), (1400 acțiuni), dr. (1800 acțiuni) și G - antecesorul reclamantului (6000 acțiuni).
Reclamantul este fiul moștenitor al defunctului G - acționarul majoritar al societății ( 54 dosar - al Tribunalului C-S) și, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv acte de stare civilă (filele 11, 12, 13, 259 - 277 dosar -), proces verbal (fila 14 dosar), declarații testimoniale (filele 232, 233 dosar) rezultă că asociații erau membri ai aceleiași familii. Nici acest aspect nu a fost contestat în cauză.
Potrivit disp. art. 3 al. 1 lit. b din Legea 10/2001 în forma în vigoare la data formulării cererii sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice asociați ai persoanelor juridice care dețin imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, calitatea de persoane îndreptățite fiind recunoscută și moștenitorilor asociaților (art. 4 al. 2 din lege).
De menționat că, potrivit disp. art. 32 din HG 498/2003 (în vigoare la data formulării cererii), sintagma de asociați are semnificația și de acționari ai persoanei juridice.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 18 al. 1 lit. a din lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și activelor abuziv preluate, cu excepția situației în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Din interpretarea acestei norme, rezultă cu evidență că persoanele îndreptățite și asociate, membre ale aceleiași familii, sunt îndreptățite la restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate.
Coroborând aceste dispoziții legale și raportându-le la situația de față, se reține că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor legale și a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate în baza Legii 119/1948.
În continuare, este de observat, însă, că, art. 6 din lege definește noțiunea de imobile ca fiind terenuri, construcții, imobile prin incorporare, utilaje și instalații preluate odată cu imobilul cu precizarea pentru acestea din urmă referitoare la existența lor fizică.
În ceea ce privește imobilele - terenuri cu construcții înscrise în CF 5656, CF 4162 și CF 4956, acestea au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 93-96 dosar fond), concluziile raportului nefiind contestate sub aspectul existenței, al destinației și al faptului că pârâta este deținătoarea lor în sensul legii.
Cum aceste imobile există în natură și pârâta - deși le-a dat destinații necesare desfășurării propriei activități, respectiv sediul Ocolului Silvic, sală de ședințe și locuință de serviciu - nu a invocat cauze care să conducă la imposibilitatea restituirii în natură, în mod corect a dispus prima instanță - față de disp. art. 1, 2, 7 al. 1, 18 al. 1 lit. b - restituirea lor în natură.
Conform extraselor de carte funciară depuse în cauză (filele 30, 32 dosar -) imobilele au fost preluate de stat de la proprietarul tabular FIRMA INDUSTRIA FORESTIERĂ. În ceea ce privește imobilul evidențiat în CF 4162, preluarea nu a mai fost înscrisă în cartea funciară (fila 31 dosar) însă trecerea la stat și faptul că pârâta are calitatea de persoană deținătoare a imobilului nu au fost contestate, după cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere înscrierile de carte funciară și disp. art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, susținerile pârâtei potrivit cu care la data naționalizării imobilele fuseseră înstrăinate de societate către CFR sunt neîntemeiate.
Neîncheierea vreunui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobile rezultă și din faptul că oferta de vânzare era valabilă până la 30.06.1947 (fila 16 dosar -) iar aprobarea cumpărării de către CFR este ulterioară acestei date (9 iulie 1947) și a fost comunicată la 5 august 1947 (fila 53 dosar), fără ca dovada unor negocieri ulterioară să fie făcută.
Cu privire la această dispoziție a primei instanțe, este de observat că, deși în considerentele hotărârii se dispune restituirea în natură sau prin echivalent în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură (conform cererii de chemare în judecată) - fila 121 dosar fond, dispozitivul dispune exclusiv restituirea în natură a imobilelor.
Acest aspect nu a fost, însă, evocat de apelantă și nici instanța nu o poate face din oficiu, date fiind limitele caracterului devolutiv al apelului.
Sentința atacată nu poate fi, însă, menținută în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea firmei (societății) naționalizate.
Dincolo de faptul că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea în natură sau prin echivalent a patrimoniului forestier al societății astfel cum rezultă din inventarul și adresa înaintată Direcției Generale CFR B la 10.06.1947 (filele 1, 2, 15-18 dosar -) iar instanța a obligat pârâta la plata de despăgubiri rezultate din actualizarea activului net contabil al societății, prin prisma disp. art. 6 din Legea 10/2001 mai sus arătate, o asemenea măsură de reparare a prejudiciului nu poate fi dispusă.
Astfel, restituirea în natură are în vedere imobilele arătate în acest text de lege. Or, după cum rezultă din declarațiile martorilor propuși de reclamantă (filele 232, 233 dosar -), în prezent nu se mai regăsesc fizic decât imobilele identificate în conținutul expertizei topografice, nemaiexistând instalații sau utilaje și nici alte imobile sau construcții.
Acest aspect a fost confirmat, de altfel, și de apărătorul reclamantului.
Art. 32 din Legea 10/2001 (31 după renumerotare) nu reglementează situația din speță ci situația acționarilor care nu pot solicita restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate, astfel că aceste dispoziții nu se pot cumula, ele reglementând situații distincte.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 296 Cod pr. civ. instanța va admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 429/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru patrimoniul firmei "INDUSTRIA FORESTIERĂ " SA; va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, cu sediul în Reșița,-, județul C-S, împotriva sentinței civile nr. 429/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul -G-, cu domiciliul în Germania, 60528,. am, Im 23, având reședința în T,-, județul T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru patrimoniul firmei "INDUSTRIA FORESTIERĂ " SA.
Menține în rest sentința.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. - 05.05.2009
Tehnored., 4 ex./18.05.2009
Tribunalul C-S, Judecător:
Un exemplar se comunică părților:
DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, Reșița,-, județul C-S,
-G-, T,-, județul
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Rujița Rambu
