Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 462
Ședința publică din 05 MAI 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 46 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL A, prin Primar, și STATUL ROMÂN PRIN MUNICIPIUL A, prin Primar, pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor cu ocazia judecării în fond a recursului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 29 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată la 05 mai 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.7176/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Statul Român, prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, pentru revendicare imobiliară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamanții au solicitat instanței să constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului înscris în CF nr.1162 A, nr.top.6787/1531 și să se dispună obligarea pârâtului să le restituie imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie și rectificarea cărții funciare, în sensul radierii titlului de proprietate al statului și întabulării dreptului lor de proprietate, în cotă de pentru reclamanta și în cote de câte pentru reclamanții și.
Prima instanță a reținut inadmisibilitatea acțiunii reclamanților întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe art.480 Cod civil.
Imobilul revendicat, deși face parte din categoria imobilelor ce intră sub incidența disp. art. 2 din Legea nr.10/2001, nu a fost revendicat de către reclamanți în baza acestei legi.
Legea nr.10/8.02.2001 a reglementat condițiile în care persoana care se considera îndreptățită putea solicita retrocedarea imobilelor ce i-au fost preluate de Statul Român în perioada 6.03.1945-11.12.1989, instituind o procedură specială de revendicare, simplificată, derogatorie de la dreptul comun.
Conform acestei proceduri, reclamanții, puteau, timp de un an de zile, începând cu data intrării în vigoare a legii, să formuleze prin intermediul executorului judecătoresc o notificare prin care să solicite imobilul în litigiu.
Reclamanților nu li se încalcă dreptul de acces la o instanță prin faptul că nu li se recunoaște posibilitatea de a-și valorifica fostul drept de proprietate pe calea procedurii revendicării de drept comun, în condițiile în care puteau promova o acțiune în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, recunoscându-li-se statelor dreptul de a stabili anumite termene pentru exercitarea drepturilor procesuale.
Reclamanții nu pot invoca prevederile Convenției pentru apărarea fostului lor drept de proprietate, neavând un "bun" în sensul definit de C în jurisprudența sa, care să poată fi protejat de prevederile Convenției. nimic până la momentul de față pentru redobândi proprietatea bunului lor, nu se poate nici măcar considera că reclamanții ar avea o "speranță legitimă" de a li se recunoaște fostul lor drept de proprietate.
Impotriva sentinței civile nr.7176/14.10.2008 a Judecătoriei Arad au declarat apel reclamanții, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.46/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respingând apelul reclamanților și menținând soluția primei instanțe, Tribunalul Timișa reținut că din moment ce pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu aceasta, de unde rezultă că modul de preluare a imobilului nu are nici o importanță.
Legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cât și la cele preluate fără titlu valabil, precum și la relația dintre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și subdobânditori, cărora le permite să păstreze imobilele în anumite condiții.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, disp.art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 prevăd că "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație", ori Legea nr.10/2001 reglementează toate măsurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, oferind astfel gamă mai largă de măsuri reparatorii față de acțiunea în revendicare.
Legea nr.10/2001 suprimă acțiunea pe dreptul comun, dar nu și accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul reparator și procedural, instituie controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție în condițiile art.21 alin.1 și 3 din Constituție și ale art.6 alin.1 din CEDO.
Impotriva deciziei civile nr.46/12.02.2009 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termenul legal reclamanții, și.
In motivarea recursului, reclamanții au criticat excepția inadmisibilității acțiunii, reținută de prima instanță și de către instanța de apel.
Chiar Legea nr.10/2001 prevede în art.2 alin.2 că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Pe de altă parte, au arătat reclamanții, acțiunea în revendicare este imprescriptibilă.
In plus, imobilul nu a fost înstrăinat de către stat, situație în care admiterea acțiunii nu ar aduce atingere dreptului de proprietate al altei persoane, ceea ce ar fi în concordanță și cu decizia dată în interesul legii de Inalta C de Casație și Justiție în dosarul nr.60/2007.
Intrucât instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei, în baza art.312 alin.5 pr.civ. reclamanții au solicitat în principal casarea și trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
In subsidiar, invocând și disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. au solicitat admiterea recursului, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Pârâtul nu a depus întâmpinarea în termenul legal prevăzut de art.308 alin.2 pr.civ. motiv pentru care instanța a calificat-o ca reprezentând concluzii scrise.
Pârâtul a solicitat respingerea recursului reclamanților, susținând inadmisibilitatea unei asemenea acțiuni pe calea dreptului comun.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
In mod greșit instanțele a anterioare au respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare a reclamanților întemeiată pe dreptul comun, considerând că după apariția Legii nr.10/2001, care reglementează o procedură specială pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6.03.1945-22.12.1989, calea dreptului comun a fost suprimată.
Este adevărat că reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, însă acest fapt nu le poate paraliza acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât aceștia și-au dovedit calitatea procesuală activă; reclamanta a fost proprietară a imobilului în momentul în care imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974, iar reclamanții și sunt moștenitorii celuilalt proprietar tabular al imobilului, numitul, fapt recunoscut și de instanțele anterioare.
Intrucât reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, ei sunt decăzuți din dreptul la acțiune pentru măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială.
Ei nu au pierdut însă dreptul subiectiv de proprietate, iar acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun este imprescriptibilă.
Legea nr.10/2001 nu reprezintă decât o alternativă pentru persoanele care revendică imobilele preluate abuziv de stat anterior anului 1989, însă procedura prevăzută de această lege s-a dovedit în multe cazuri ineficientă, fapt constatat și în practica din ultimii ani a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazurile privind România (, ).
Dreptul de proprietate, ca drept fundamental al omului, este garantat atât de legislația internă, prin Constituție și Codul civil, cât și de cea internațională, prin aart.1 alin.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest drept le-ar fi încălcat reclamanților prin menținerea excepției inadmisibilității acțiunii pe calea dreptului comun.
A considera o asemenea acțiune inadmisibilă ar echivala și cu încălcarea accesului lor la justiție, dreptului lor la un proces echitabil, un alt drept fundamental al omului consacrat prin art.6 din Convenție.
Curtea consideră, prin urmare, admisibilă acțiunea reclamanților, fără a se încălca astfel nici dispozițiile obligatorii ale deciziei date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.XXXIII (33)9.06.2008.
Instanța supremă statuează că în concursul dintre legea generală și legea specială, în speță Legea nr.10/2001, are prioritate legea specială.
Pe de altă parte însă, stabilește prioritatea aplicării dispozițiilor Convenției atunci când apar neconcordanțe între legea specială și Convenție; în acest context, arată că într- asemenea situație prioritatea Convenției se poate concretiza într-o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
In cazul de față, imobilul revendicat de reclamanți se află încă în proprietatea statului, care l-a preluat abuziv, nefiind vândut altor persoane fizice în baza Legii nr.112/1995.
In consecință, întrucât prin reținerea greșită a excepției inadmisibilității, acțiunea reclamanților nu a fost analizată pe fond, se impune rejudecarea la prima instanță.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.46/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Va casa decizia recurată și, având în vedere și art.297 alin. 1.pr.civ., va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.7176/14.10.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, va desființa sentința apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.46/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, și casează decizia recurată.
Admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7176/14.10.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, desființează sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Arad.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.05.2009
Tehnored., 2 ex./27.05.2009
Tribunalul Arad, Judecători:,
Judecătoria Arad, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
