Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 101A
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - intimat MUNICIPIUL B, PRIN PRIMAR GENERAL, și a cererii de aderare la apel formulată de apelantul - contestator împotriva sentinței civile nr. 1679/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - contestator, reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 94756/13.04.2009, lipsind apelantul - intimat MUNICIPIUL B, PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelantul - intimat MUNICIPIUL B, PRIN PRIMAR GENERAL, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul apelantului - contestator învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel și pe cererea de aderare la apel.
Reprezentantul apelantului - contestator solicită respingerea apelului formulat de apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1679/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca nefondat.
Având cuvântul asupra cererii de aderare la apel, solicită admiterea acesteia, desființarea în parte a sentinței civile nr. 1679/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, iar pe fond, admiterea contestației formulate, anularea Deciziei 10599/22.05.2008 și restituirea în natură a apartamentului situat în B,-, sector 2. Susține că instanța de fond a procedat în mod netemeinic și nelegal obligând pârâtul Municipiul B la emiterea unei alte decizii de restituire a întregului imobil, întrucât putea pronunța o hotărâre prin care să dispună restituirea apartamentului în întregimea sa. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberand asupra apelului si asupra cererii de aderare la apel d e fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, reclamantul in contradictoriu cu pe pârâtul Primarul General al Municipiului B, a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 10599/22.05.2008, considerând-o netemeinică și nelegală prin restituirea doar a din imobil.
În motivare reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 10599/22.05.2008 s-a dispus restituirea în natură în proprietatea sa a cotei de din apartamentul nr. 2, situat în B,-,. 1, sector 2, respingându-se cererea sa pentru cealaltă J din imobil ca nedovedită, soluția bazându-se pe argumentul că o parte din imobil, cota 1/2, a fost trecută în proprietatea statului prin naționalizare pe numele soției sale, care nu a formulat notificare.
Contestatorul considera ca această interpretare a Legii nr. 10/2001 este greșită. Legea nr. 10/2001, având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau echivalent pot fi solicitate de persoana nedreptățită după procedura instituită adică prin notificare adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului.
Dreptul poate fi exercitat de cel care opteaza sa si-l valorifice si sa-l aproprie fara a fi conditionat de o eventuala atitudine a altui coproprietar, mostenitor, etc, iar în caz contrar s-ar ajunge ca această lege să fie golită de conținut și să genereze situații absurde că cea de față prin care i s-a restituit o Jd intr-un apartament, cealaltă J rămânând în proprietatea statului pe baza unei logici absurde generată tot de o soluție absurdă la momentul trecerii în proprietatea statului a acestui apartament.
comisă prin trecerea apartamentului în proprietatea statului prin naționalizarea parțială a cotei de 1/2 de pe numele soției ca urmare a plecării acesteia din țară și reîntregirea proprietății statului prin plecarea sa ulterioară din țară, nu poate fi reparată printr-o nouă nedreptate, restituirea unei cote din imobil, pentru un motiv absurd și nelegal.
Demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care astfel ar fi decăzuți din drepturile lor, urmând ca ulterior coproprietarul să se desocotească pe calea dreptului comun de ceilalți coproprietari.
În drept și-a întemeiat dis part. 4 alin. 4 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinta civilă nr. 1679/11.11.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila a fost admisa contestația formulată de reclamantul contestator în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului B, a fost anulata Dispoziția nr. 10599/22.05.2008 emisă de intimat si a fost obligat intimatul să emită o nouă Dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a. nr. 2 situat în imobilul din B,-,. 1, sector 2 și cota parte din părțile comune.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Prin dispoziția nr. 10599/22.05.2008 pârâta Primăria Municipiului Bas oluționat notificarea nr. 947/27.06.2001 formulată de, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,-,. 1,. 2, sector 2, format din trei camere și dependințe, trecut în proprietatea statului fără a i se plăti vreo despăgubire.
Prin dispoziția nr. 10599/22.05.2008 emisă de pârâta Primăria Municipiului B s-a restituit în natură, în proprietatea domnului, cota de din imobilul situat în B,-,. 1,. 2, sector 2, cu obligația restituirii sumei de 10512 lei încasată la data de 06.06.1978, actualizată cu indicele de inflație, i s-a atribuit în folosință specială pe durata existenței construcției, cota parte din terenul aferent apartamentului în suprafață de 42,25 mp, din totalul de 84,50 mp.
S-a respins cererea formulată de notificator în ce privește cota de din imobilul situat în B,-,. 1,. 2, sector 2, ca nedovedită.
Se observă că prezenta contestație este motivată sub aspectul neacordării în natură a cotei de din imobilul situat în B,-,. 1,. 2, sector 2.
Tribunalul apreciază că Dispoziția atacată este greșită în ce privește respingerea cererii de restituire în natură formulată de notificator în ce privește cota de din imobilul situat în B,-,. 1,. 2, sector 2.
În motivarea acestei aprecieri, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8049/05.11.1973, și (soți) au cumpărat în timpul căsătoriei imobilul situat în B,-,. 1,. 2, sector 2 de la (mama notificatorului) care îl deținea în proprietate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 31036/1931 și transcris sub nr. 13319/1931 de Tribunalul Ilfov Secția notariat.
Conform situației juridice din dosar-filele 27, 50 imobilul din-. 2, sector 2 fost înregistrat în evidențele fiscale pe numele și, iar în baza Deciziei nr. 1472/06.10.1975 emise de Consiliul Popular al Municipiului B s-a trecut fără plată, în proprietatea statului cu data de 06.02.1974, cota de ca urmare a plecării în străinătate a numitei. În baza Deciziei nr. 2022/12.12.1977 s-a trecut cu plata, în proprietatea statului cota de ca urmare a plecării în străinătate a notificatorului, acesta încasând la data de 06.06.1978 despăgubiri în valoare de 10.512 lei. Acest apartament a fost închiriat Familiei în baza contractului de închiriere nr. -/10.02.2004.
Tribunalul consideră că pârâta trebuia să emită o Dispoziție prin care să restituie în natură întregul apartament solicitat, întrucât atât la momentul achiziționării imobilului cât și la momentul notificării, era căsătorit cu, fiind netemeinică măsura de a restitui în natură cota de din imobil, întrucât pârâta nu poate aprecia asupra contribuției fiecărui soț la dobândirea bunului.
În speță devin incidente prevederile art. 35 din Codul familiei care reglementează mandatul tacit reciproc, potrivit cu care soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț.
Astfel prin lege s-a instituit prezumția ca oricare dintre soți, exercitând prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat că are și consimțământul celuilalt soț și că este împuternicit să-l reprezinte. Această prezumție de mandat tacit este relativă, putând fi răsturnată prin dovada contrară. Soțul interesat are posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soț mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la încheierea lui. Atât lipsa consimțământului celuilalt soț cât și existența lui pot fi dovedite cu orice mijloc de probă.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că a dat un mandat tacit soțului său în vederea obținerii de măsuri reparatorii privitor la imobilul ce l-au deținut ca bun comun. Notificarea formulată de referitoare la un bun comun are caracterul săvârșirii unui act de conservare, act de care beneficiază și soția sa și cu care aceasta este de acord, nerezultând din vreo probă contrară alt aspect.
Acest aspect este surprins și în considerentele deciziei civile nr. 1677/04.03.2005 pronunțată de ICCJ, în care se menționează ca demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care astfel ar fi decăzuți din drepturile lor ca urmare a neformulării notificării în termen legal, urmând ca ulterior coproprietarul să se desocotească pe calea dreptului comun cu ceilalți coproprietari.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul apreciază că a făcut dovada calității de persoana îndreptățită și cu privire la cota de din imobil, întrucât, s-a manifestat în baza mandatului tacit dat de soția sa, astfel că va admite contestația formulată, va anula Dispoziția nr. 10599/22.05.2008 emisă de intimată, va dispune ca intimata să emită o nouă Dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a. nr. 2 situat în imobilul din B,-,.1, sector 2 și cota parte din părțile comune."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Municipiul B, reprezentat legal de către Primarul General, prin Directorul Executiv al Direcției Juridic contencios si Legislație, împuternicit prin Dispoziția Primarului General nr. 1808/2008.
In motivarea apelului s-au aratat urmatoarele:
"Considerăm că în mod greșit instanța a admis acțiunea contestatorului susmenționat și a obligat instituția să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a. nr.2, situat în imobilul din B,-, etaj 1, sector 2, pentru următoarele argumente:
Vă solicităm, să constatați că, potrivit actelor depuse la dosar referitor la situația juridică a imobilului în litigiu, rezultă că, pentru cota de din apartament s-au primit despăgubiri în cuantum de 10512 lei la data de 06.06.1978, iar cealaltă cotă de din apartament a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 1472/1975, conform Decretului nr. 223/1974, fost proprietatea lui.
Vă învederăm că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 8049/1973, imobilul sus-menționat era proprietatea ambilor soți.
În consecință, instituția noastră a emis Dispoziția nr. 10599/2008 potrivit actelor existente la dosar și apreciem că, în mod greșit instanța a obligat instituția noastră să emită dispoziție pentru întregul apartament situat în B,-, sector 2.
Față de cele de mai sus, vă solicităm, admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiate."
La 9.03.2009, cu depasirea termenului de apel d e 15 zile de la comunicare, a formulat apel nemotivat si contestatorul-reclamant.
La termenul din 14.04.2009 a fost depusa de catre intimatul-contestator o cerere de aderare la apel si s-a precizat de catre aparatorul acestuia ca cererea de apel initial formulata este tardiva, asa incat nu insista in aceasta, ci in cererea de aderare la apel d epusa la termenul mentionat.
In cererea de aderare la apel s-a aratat ca se solicita desfiintarea in parte a sentintei civile nr. 1679/11.11.2008 a Tribunalului B, iar pe fond, rejudecand, curtea sa dispuna admiterea contestatiei formulate, anularea Deciziei 10599/22.05.2008 si restituirea in natura a apartamentului situat in B,-, sect. 2.
In motivarea cererii de aderare la apel s-au aratat urmatoarele:
"Prin sentinta atacata Tribunalul B Sectia a IV-a Civila a admis contestatia formulata impotriva Deciziei nr. 10599/22.05.2008 a Primarului Municipiului B si a dispus obligarea Municipiului B la emiterea unei noi decizii prin care sa dispuna restituirea in natura a intregului imobil, si nu a cotei de din acesta, cum in mod netemeinic si nelegal s-a dispus prin Decizia aratata.
Apreciem ca instanta de fond a procedat in mod netemeinic si nelegal, in ceea ce priveste teza a II-a a dispozitivului, respectiv obligarea paratului Municipiul B la emiterea unei alte decizii de restituire a intregului imobil si instanta nu a pronuntat ea insasi o hotarare prin care sa dispuna restituirea apartamentului in intregimea sa.
Daca instanta de fond proceda in aceasta din urma solutie, se efectua o restituire cu celeritate a imobilului, fara a se mai urma procedura administrativa a emiterii unei noi decizii care ar prelungi durata pana la care contestatorul va putea beneficia efectiv de restituirea apartamentului."
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Apelul formulat de Municipiul B este fondat.
Astfel, in mod gresit prima instanta a apreciat ca notificarea facuta de contestator ar fi fost facuta atat in nume propriu de catre contestator, cat si in numele sotiei acestuia, in temeiul unui mandat tacit reciproc, avand in vedere ca notificarea a fost facuta pentru contestator de mandatarul acestuia si nu se precizeaza nici un cuprinsul notificarii si nici in cuprinsul mandatului dat de contestator fratelui sau ca mandatarul urmeaza sa actioneze si in numele coproprietarei imobilului-.
De altfel este eronata si premisa de la care porneste instanta in sensul ca ar fi aplicabile in materia analizata dispozitiile privind mandatul tacit reciproc, avand in vedere ca Legea nr. 10/2001 reglementeaza o procedura de restituire a unor bunuri aflate in patrimoniul statului. Pe cale de consecinta, bunul nemaiaflandu-se in patrimoniul devalmas al contestatorului si al sotiei acestuia, nu este aplicabila nici prezumtia mandatului tacit reciproc, intrucat aceasta prezumtie priveste bunurile comune ale sotilor atat timp cat acestea se afla in patrimoniul comun al acestora. Dupa ce un bun iese din patrimoniul comun al sotilor, indiferent in ce modalitate, prezumtia mandatului tacit nu se mai aplica intrucat nici bunul nu mai are statutul de bun comun al sotilor.
Doar in ipoteza in care statul nu ar avea titlu asupra imobilului sau titlul invocat de acesta ar fi fost anterior constatat nevalabil, ceea ce ar insemna ca practic imobilul nu a iesit in mod legal din patrimoniul proprietarilor initiali, ipoteza ce nu este incidenta in cauza, prezumtia mandatului tacit reciproc ar fi aplicabila, dar numai in ce priveste actele de administrare sau conservare, nu si cele de dispozitie. Mai mult, chiar si in aceasta ipoteza notificarea ar fi trebuit facuta si in numele coproprietarei apartamentului -, fara a fi insa necesar a se face dovada unui mandat, ci doar dovada calitatii de sotie actuala a contestatorului.
In plus, pentru ipoteza in care statul invoca un titlu asupra imobilului si nevalabilitatea acestui titlu nu a fost anterior constatata, notificarea formulata de un fost coproprietar nu este un act de conservare, intrucat un act de conservare presupune existenta bunului in patrimoniul celui care face actul de conservare, ci este un act de dispozitie, intrucat neformularea notificarii in termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 are ca efect pierderea dreptului la masurile reparatorii reglementate prin legea mentionata. Ca atare, formularea notificarii de catre un fost coproprietar are natura unui act de dispozitie cu privire la dreptul la masuri reparatori conferit de Legea nr. 10/2001.
Mai mult, dispozitiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 invocate de contestator in sustinerea contestatiei sunt inaplicabile in cauza, intrucat nu s-a sustinut si nu s-a facut dovada ca reclamantul-contestator ar avea calitatea de mostenitor al numitei.
De altfel, prima instanta a plecat de la ideea ca reclamantul-contestator este si in prezent casatorit cu numita, desi din probele dosarului nu rezulta date care sa indreptateasca aplicarea acestei prezumtii.
Cat priveste asertiunea primei instante in sensul ca parata nu poate aprecia asupra contributiei fiecarui sot la dobandirea bunului, curtea constata ca aceasta asertiune in sine este corecta insa, in egala masura, prima instanta nu putea nici ea aprecia asupra contributiei fiecarui sot la dobandirea bunului intrucat nu a fost investita cu o cerere in acest sens si nici nu s-au produs dovezi in sensul ca, anterior, aceasta cota de contributie ar fi fost determinata in raporturile dintre soti pe calea unui partaj.
Or, in conditiile in care de la numita a fost preluata cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului in anul 1975 prin decizia nr. 1472, iar reclamantul-contestator, ramas in tara, nu a contestat aceasta decizie sub aspectul cotei si nici nu a declansat un proces de partaj cu sotia sa sau un proces prin care sa solicite determinarea cotei sale de contributie la dobandirea imobilului respectiv, rezulta ca in mod implicit a considerat ca respectiva cota de apartinea sotiei sale.
In plus, intimata nu putea acorda contestatorului mai mult decat cota de drept care a fost preluata de la acesta, atat timp cat restul cotei de drept a fost preluata de la alta persoana decat contestatorul, iar acea persoana nu a formulat notificare nici direct si nici prin intermediul contestatorului si nici nu s-a facut vreo dovada ca, ulterior preluarii imobilului in modalitatea amintita, contestatorul-reclamant si-ar fi stabilit, in raport cu, un drept cu o intidere mai mare decat cea mentionata in actul de preluare, respectiv decizia nr. 2022/12.12.1977.
In consecinta, curtea constata ca Dispozitia nr. 10599/22.05.2008 este conforma dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora " În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
Ca atare, fata de cele retinute, curtea va admite apelul si, schimband in tot sentinta apelata, va respinge contestatia ca neintemeiata.
Avand in vedere solutia pronuntata cu privire la apel, si cele retinute in analiza cererii de apel, curtea constata ca este neintemeiata cererea de aderare la apel formulat de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul principal formulat de apelantul - intimatMunicipiul B, prin Primar General, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1679/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- in contradictoriu cu intimatul-contestator, cu domiciliul ales in B,-, -. 4,. 6,. 127, sect. 3 (la av. ).
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulata de impotriva Dispozitiei nr. 10599/22.05.2008 emisa de Primarul General al Municipiului
Respinge ca nefondat apelul în aderare formulat de apelantul - contestator împotriva sentinței civile nr. 1679/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul Municipiul B, prin Primar General.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astazi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.MS
.red.
4 ex./27.05.2009
Jud Fond, Secția a IV-a Civilă
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Ileana Ruxandra Dănăilă
