Speta Legea 10/2001. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.103/2008-A
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Lazăr Ioan
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de reclamantele și -ambele domiciliate în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și INSTITUȚIA PREFETULUI JUDEȚULUI S M, ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1373/D din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, apelul este scutit de plata taxei de timbru, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, upă care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1373/D din 18 decembrie 2007, Tribunalul Satu Marear espins cererea reclamantelor și de repunere în termenul de exercitare a procedurii notificării în condițiile Legii nr.10/2001.
A respins acțiunea civilă înaintată de reclamantele și, împotriva pârâtului PRIMARUL MUN.S M privind restituirea în natură, în condițiile Legii nr.10/2001, a imobilului înscris în CF nr.18217 S M, sub nr.top.294/1, precum și în ce privește restul capetelor subsecvente de cerere.
A dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 200 lei RON, conform art.5 din Protocolul nr.61475/23.06.2005/ 450/28.06.2005 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, sumă reprezentând onorariu pe seama av., conform delegației nr.18/11.11.2007 de la dosar.
Pentru a pronunța astfel, cu precădere la cererea reclamantelor de repunere în termenul de îndeplinire a procedurii administrative reglementate prin Legea nr.10/2001, conform disp.art.137 Cod de procedură civilă, instanța de fond a reținut că, acestea, au depus în susținerea pretențiilor formulate, pe lângă extrasul CF nr.18217 SM( fila nr.2) în dovedirea proprietății tabulare asupra imobilului în cauză, cererea înregistrată sub nr.17509/09.08.2005 la Primăria Mun.S M (fila nr.3) prin care au solicitat restituirea terenului în litigiu în temeiul Legii nr.10/2001 precum și cererea înregistrată la Primăria SMs ub nr.240/08.01.2002 (fila nr.4) prin care au solicitat restituirea aceluiași teren în temeiul Legii nr.18/1991.
S-a mai reținut de către prima instanță că reclamantele au mai depus decizia nr.669/1984 de preluare a imobilului în cauză de către Statul Român (fila nr.7) precum și cererea reclamantelor înregistrată sub nr.9787/14.06.2001 de restituire a aceluiași imobil în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991.
Raportat la această stare de fapt, un prim aspect reținut a fost acela că în timp ce prin cererile înregistrate la Primăria SMs ub nr.9787/14.06.2001 și nr.240/08.01.2002 (filele nr.4-5) s-a solicitat restabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor asupra terenului în litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr.18/1991, indicându-se în mod expres art.36 din această lege, solicitarea reclamantelor de restabilire a dreptului de proprietate cu privire la același teren însă în condițiile Legii nr.10/2001 s-a realizat abia prin cererea înregistrată sub nr.17509/09.08.2005 a Primăriei Mun.S M (fila nr.3).
În consecință, având în vedere că prin Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001 nu s-a realizat o prorogare a termenului legal prev.de art.22 din Legea nr.10/2001 republicată, singurele modificări legale ale acestui termen fiind cele realizate prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, tribunalul a reținut că cererea formulată la data de 09.08.2005 și susținută ca o notificare emisă în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001 republicată este tardiv formulată, aceasta în condițiile în care, s-a apreciat că norma juridică mai sus evocată nu impune o formă sacramentală a notificării în cauză și nici nu impune în mod exclusiv realizarea acesteia strict prin intermediul executorului judecătoresc, instanța de fond a reținut că în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr.10/2001 consecințele juridice prevăzute prin art.22 din Legea nr.10/2001 se produc și în cazul unei simple notificări emise personal către unitatea deținătoare de către persoana care se consideră îndreptățită în înțelesul art.3 din aceeași lege.
Cu toate acestea însă, tribunalul a apreciat că, din interpretarea art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată rezultă fără putință de tăgadă că, independent de forma juridică a notificării reglementate prin această dispoziție normativă, nerespectarea termenului legal de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, astfel cum a fost acesta prorogat succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, duce la pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin acest act normativ, în condițiile procedurale ale Legii nr.10/2001 (fără ca aceasta să împiedice eventuala valorificare a drepturilor persoanei îndreptățite pe calea și în condițiile procedurale ale dreptului comun).
Un al doilea aspect reținut de către instanță de fond este acela, că cele două cereri formulate de către reclamante înăuntrul termenului legal evocat anterior, înregistrate la Primăria SMs ub nr.240/08.01.2002 și nr.9787/14.06.2001 (filele nr.4, 5), nu pot fi însă apreciate ca reprezentând notificări emise în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001 republicată, din cuprinsul acestora rezultând neechivoc că temeiul juridic pe care se sprijină îl constituie dispozițiile Legii nr.18/1991 (în speță art.36, așa cum rezultă din cererea aflată la fila nr.5), pe acest fundament juridic fiind și soluționate de altfel solicitările reclamantelor, dispozițiile Primăriei SMe mise în soluționarea celor două cereri nefiind de altfel atacate de către reclamante.
O a treia chestiune reținută de către instanță este aceea că, pe de o parte, greșita îndrumare a reclamantelor realizată de către un funcționar rămas neidentificat din cadrul Primăriei Mun.S M, invocată de către acestea în sensul că să susțină cererile din 14.06.2001 și din 08.01.2002 (filele nr.4-5) prin prisma Legii nr.18/1991 iar nu din perspectiva Legii nr.10/2001, nu este confirmată și nu își găsește suport probator în cauză, aceasta fiind de altfel negată de către pârâtul Primarul Mun.S M și prin întâmpinarea depusă în cauză (fila nr.14) astfel încât, raportat și la disp.art.1169 cod civil aceasta rămâne o simplă afirmație nedovedită a reclamantelor.
Pe de altă parte, în virtutea principiilor nemo censetur ignorare legem și nemo auditur propriam turpitudinem allegans, s-a reținut de prima instanță că, reclamantele nu pot invoca necunoașterea legislației în vigoare și nici nu își pot susține în justiție propria culpă cu privire la neinformarea asupra acestei legislații, fie în mod direct fie prin apelarea la un sprijin profesionist în acest sens.
Prin prisma considerentelor ce preced instanța de fond a procedat la analiza, prealabil cercetării fondului cauzei, a cerinței legale privind îndeplinirea procedurii prealabile administrative reglementate prin art.22 din Legea nr.10/2001 republicată mai sus evocat de către reclamante, conform art.137 Cod de procedură civilă, aspect sub care,s-a apreciat că singurul înscris care îndeplinește cerințele minime legale spre a putea fi considerat ca o notificare în înțelesul art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată este cererea înregistrată sub nr.17509/09.08.2005 (fila nr.3), înscris care așa cum s-a arătat și anterior, a fost depus cu încălcarea termenului legal prevăzut în acest sens prin actul normativ menționat.
În acest context instanța de fond a analizat cererea de repunere în termen formulată de către avocatul desemnat să asigure asistența judiciară în condițiile art.75 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă, pentru îndeplinirea procedurii administrative de mai sus de către reclamante, reținând în acest sens aplicabilitatea în cauză a disp.art.103 alin.1 raportat la art.103 alin.2 Cod de procedură civilă.
Raportat la cele de mai sus, coroborat cu motivele de fapt invocate de către reclamante, în sensul că în perioada de aplicabilitate a disp.art.22 din Legea nr.10/2001 republicată reclamantele s-au deplasat în Ungaria unde au stat o perioadă de timp mai îndelungată invocându-se și o stare de boală a reclamantei (care nu a fost însă sprijinită pe tărâm probator și prin înscrisuri medicale doveditoare în acest sens), instanța de fond a apreciat că aceasta nu constituie o împiedicare a reclamantelor de a îndeplini procedura administrativă de mai sus, în împrejurări mai presus de voința acestora, aceeași notificare putând fi emisă și printr-o scrisoare recomandată expediată din Ungaria.
Față de această stare de fapt coroborat și cu considerentele prezentate anterior prima instanță a respins cererea de repunere în termenul de exercitare a procedurii reglementate prin art.22 din Legea nr.10/2001 republicată și în consecință a respins și acțiunea reclamantelor, astfel cum a fost aceasta susținută și întemeiată în cadrul procedurii speciale reglementate prin dispozițiile Legii nr.10/2001, dispunând totodată plata onorariului cuvenit avocatului desemnat să asigure asistența judiciară în condițiile evocate anterior, conform art.5 din Protocolul înregistrat sub nr.61475/23.06.2005 și sub nr.450/28.06.2005 al Uniunii Barourilor din România, stabilit într-un cuantum de 200 lei Ron.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamantele și, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin motivele de apel s-a invocat că au solicitat restituirea terenului situat în localitatea S M,-, probând că a aparținut antecesorilor lor și că a fost preluat abuziv de Statul Român în 1984. Au solicitat repunerea în termen pentru îndeplinirea procedurii impuse de Legea nr.10/2001, fiind în vârstă au avut nevoie de sprijin moral, material, deseori plecată la fiică în Ungaria.
Este privată de posibilitatea redobândirii terenului ce a fost cândva al lor, iar cât privește culpa în indicarea greșită în cererea de restituire a Legii nr.18/1991 în loc de Legea nr.10/2001, este o greșeală de formă nu de fond.
În drept s-au invocat dispozițiile art.281-298 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat în scris poziția față de apel formulat în cauză.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Imobilul situat în localitatea S M, înscris în CF nr.18217 S M, cu nr.top.294/1 în natură reprezentând o casă parter cu 3 nivele, 5 apartamente și o suprafață de 421. teren aferent, conform extrasului CF de la fila 22 dosar fond, a formulat dreptul de proprietate al numitei, căsătorită - 98. teren,.nr.2 proprietatea acesteia conform CF nr.27121 S M și 147,34.p teren,.nr.1 și 146,97.teren, drepturi dobândite cu titlu de construire și partaj.
Prin decizia nr.669/1984, emisă de Consiliul Popular al Municipiului S M, fila 97-dosar fond, s-a aprobat preluarea terenului de 421. înscris în CF nr.18217 S M, proprietatea lui, în favoarea Statului Român, pentru construirea unei locuințe nivele atribuindu-se terenul apoi în folosință pe durata existenței construcției în favoarea lui, teren ce, conform copiei xerox a colii CF în care era înscris -18217 S M, fila 106 dosar fond- a format dreptul de proprietate al numiților și în cote egale de câte părți, -foaia nr.1-2, Statul Român fiind ulterior întabulat la foaia nr.3, cu titlu de preluare, aspect ce face aplicabil în speță dispozițiile Legii nr.10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu legal, fără despăgubirea foștilor proprietari, aspect de altfel necontestat de intimat.
Conform art.21 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită, va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii (termen prorogat prin nr.OUG109/2001, nr.OUG145/2001, împlinindu-se la 14.02.2001) unitatea deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului, notificare ce urma să fie comunicată prin executorul judecătoresc, nerespectarea acestui termen atrăgând pierderea dreptului celui îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii.
Din analiza actelor aflate în copie xerox la dosarul de fond, se reține faptul că apelantele reclamante, la data de 14.06.2001, au solicitat Primăriei Municipiului SMr estituirea terenului în litigiu, invocând însă ca temei legal Legea nr.18/1991, art.36, cererea ce a fost înregistrată la această instituție în data de 14.06.2001.
Sigur că, art.21 din Legea nr.10/2001 prevedea necesitatea comunicării notificării prin executorul judecătoresc, dar, lipsa acestei formalități nu atrage nulitatea solicitării, legiuitorul instituind această procedură doar pentru a avea certitudinea că notificarea ar ajunge la cel în drept să o soluționeze, aspect de altfel necontestat de prima instanță.
Ceea ce însă prima instanță a calificat greșit a fost faptul că a apreciat că această cerere nu reprezintă practic o notificare formulată în baza Legii nr.10/2001 întrucât s-ar fi indicat alt temei juridic -Legea nr.18/1991, ori, chiar și instanțele judecătorești au dreptul, obligația de-a face încadrarea juridică corectă a cererilor, indiferent de temeiul juridic indicat, cu atât mai mult, în speță, cererea poate fi considerată o notificare în baza Legii nr.10/2001, solicitându-se restituirea terenului în litigiu în termenul legal, indiferent de temeiul juridic indicat, autoritățile statului au obligația de-a le analiza și a face demersurile necesare pentru soluționarea acestora, inclusiv prin încadrarea cererilor în temeiul juridic incident, nu de a aplica rigid dispozițiile legale, tocmai în sensul de-a găsi tertipuri care să atragă respingerea acestora pentru indicarea greșită a legii aplicabile.
Este cert că apelantele au formulat în termenul impus de art.22 din Legea nr.10/2001, nu doar o cerere ci chiar două -fila 4 dosar fond, cu nr.240/8.01.2002 și 9787 din 14.06.2001, înregistrate sub aceste numere de Primăria Municipiului S M, greșit instanța de fond reținând că prin faptul că s-a indicat ca temei juridic Legea nr.18/1991 nu Legea nr.10/2001, aceasta este culpa acestora, cereri ce au fost soluționate legal.
Apelantele au mai formulat o altă cerere la 9.08.2005, prin care au solicitat la fel ca prin celelalte cereri, restituirea în natură a terenului, indicând de această dată ca temei juridic Legea nr.10/2001, cerere ce nu poate fi calificată ca fiind de sine stătătoare ci ca o precizare, completare a celorlalte, greșit instanța de fond reținând contrariul, astfel că, nici măcar nu se impune analiza cererii de repunere în termen ci doar a fondului pretențiilor acestora, criticile fiind corect formulate.
Nu reiese din actele dosarului de fond faptul că, apelantelor li s-ar fi emis o decizie, dispoziție, referitor la solicitările lor, există doar un tabel anexă întocmit în baza Legii nr.18/1991 din care reiese că li s-a emis de Prefectul Județului S M, ordin în baza art.36 pentru terenul aferent apartamentelor acestora din cel în litigiu, astfel că, întrucât instanța nu a analizat fondul pretenției apelantelor, fiind incidente dispozițiile art.297 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va admite ca fondat apelul, va desființa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, ce va avea în vedere considerentele expuse. Sigur că se impune ca instanța de fond să verifice dacă o parte din terenul din litigiu le-a fost restituit conform art.36 din Legea nr.18/1991, dacă diferența până la cei 421. ce i-au avut în proprietate mai poate fi restituită în natură, iar dacă răspunsul va fi negativ, să procedeze la analizarea dispozițiilor legale impuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamantele și -ambele domiciliate în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și INSTITUȚIA PREFETULUI JUDEȚULUI S M, ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1373/D din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Satu Mare, pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.-
Data:2.06.2008
Jud fond
Dact
Data:9.06.2008
6 ex.
4 com.: - din S M,-, jud. S
- din S M,-,
jud. S M, -
-PRIMARUL MUNICIPIULUI S M
-INSTITUȚIA PREFETULUI JUDEȚULUI S, ambii cu
sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Lazăr Ioan, Crupșa
