Speta Legea 10/2001. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de și împotriva sentinței civile nr. 2174 din 21.11.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanți, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, admiterea acțiunii.Solicită, de asemenea, a se observa că din probele de la dosar rezultă că există teren liber în vecinătatea suprafeței de teren pe care Primăria Municipiului I nu o poate restitui datorită detaliilor de sistematizare.
Arată apărătorul că terenul, dacă este imposibil de restituit, se poate da în compensare bunuri, regula fiind restituirea unor suprafețe de teren în echivalent. In vecinătatea terenului litigios există o suprafață liberă, fără alte impedimente privind reconstituirea.
Solicită admiterea apelului, pe fond, modificarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii, fără obligarea părții adverse la plata cheltuilelilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2174 din 21.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva dispoziției nr. 2556/4.08.2006 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
În pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin actul de vindere-cumpărare încheiat la 12.09.1956 și au dobândit în proprietate suprafața de 342,37 mp teren situat în I,- teren pe care ulterior și-au edificat locuința, conform autorizației nr. 577/15.10.1958.
Potrivit certificatului nr. 1394/3 mai 1995 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului I și Decretului nr. 511/30.12.1961, s-a trecut în proprietatea statului, prin expropriere proprietatea, formată din construcție și suprafața de 730,50 mp.
La apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții s-au adresat cu notificare Primarului Municipiului I, solicitând acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul sus-menționat. Prin dispoziția nr. 2556/4.08.2006 emisă de Primarul Municipiului I, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reclamanților din prezenta cauză, pentru imobilul sus-menționat - construcție demolată și teren în suprafață de 730,50 mp, imposibil de restituit în natură datorită destinației actuale - trotuar, stradă, spațiu, străbătut de căi de acces și conductă subterană de gaz metan). Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii, sub formă de despăgubiri bănești motivat de faptul că Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea acordării unor astfel de despăgubiri.
Reține instanța că reclamanții au probat proprietatea asupra imobilului situat în I, str. -. - nr. 17, calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege, conform art. 3 alin. 1 lit. a precum și trecerea imobilului în proprietatea Statului în baza Decretului de expropriere nr. 511/10.12.1961, aspecte stabilite de pârât în mod corect prin dispoziția atacată.
În ce privește tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățită reclamanta, instanța reține că principiul stabilit în materia Legii nr. 10/2001 este cel al prevalenței restituirii în natură.
Pentru determinarea tipului de măsuri de care poate beneficia reclamanții, este relevantă situația actuală a imobilului solicitat. În acest sens, referatul întocmit de Compartimentul de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Iae vidențiat faptul că imobilul construcție a fost demolat, suprafața de 730,50 mp fiind sistematizată (252,10 mp ocupată de trotuar și stradă, 152,78 mp alee și 325,62 mp spațiu, în două zone distincte).
Expertiza efectuată în cauză, a identificat fosta proprietate, stabilind că actualmente aceasta este ocupată de blocul 1, suprafața de 89,10 mp, 419,45 mp strada - cu trotuarele aferente, inclusiv linia dublă de tramvai, 221,95 mp spații verzi traversate de instalații edilitare de gaz, cablu electric și posibil rețele de apă și canalizare neidentificate la sol.
Reclamanții au depus la dosar și o expertiză extrajudiciară efectuată de expert, ce relevă aceeași situație a terenului stabilită și în expertiza, singurele diferențe constând în întinderea suprafețelor ocupate de detalii de sistematizare. Astfel, în expertiza se reține că 439 mp aparțin domeniului public fiind ocupați de trotuare, linii de tramvai și carosabilul str. - (în loc de 419,45 mp cât a reținut expertiza ), 291 mp reprezintă alei betonate și spații verzi, ce compun parcul din zonă, această suprafață fiind străbătută de rețele subterane de canalizare, electrice și gaz metan (în loc de 221,95 mp).
Potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Aceste dispoziții sunt incidente în speță, cu precizarea că suprafața de teren ocupată de spații verzi nu poate fi considerată suprafața liberă în condițiile în care este afectată amenajărilor de utilitate publică, astfel cum sunt acestea definite în art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În raport de situația actuală a imobilului solicitat și de prevederile art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 (potrivit cărora în situațiile prev. la alin. 2, 3, 4 măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv) instanța a constatat că în mod just pârâtul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă în situația dată (construcție demolată și teren ocupat de detalii de sistematizare).
Astfel, instanța a reținut că dispoziția contestată a fost corect emisă și în privința măsurii reparatorii pe care a stabilit-o (dispozițiile Legii nr. 10/2001 în vigoare la momentul emiterii actului atacat neprevăzând posibilitatea acordării de despăgubiri bănești pentru imobilele cu privire la care s-au formulat notificări și pentru care restituirea în natură nu este posibilă) și, în consecință, a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea apelului, reclamanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea promovată reținând faptul imposibilității restituirii în natură a terenului în suprafață totală de 730,5. motivat de faptul că ar fi străbătut de căi de acces.
Arată apelanții că situația de fapt reținută nu este corectă deoarece conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară s-a identificat o suprafață de teren de 291. care este liber de construcții, neafectat de detalii de sistematizare majore.
Arată apelanții că în vecinătatea terenului solicitat se află și o altă suprafață de teren de 206. liber de construcții cu destinația de parc, fiind străbătut doar de un cablu electric ceea ce nu face imposibil de a fi restituit terenul în natură.
Consideră apelanții că modalitățile de prezentare a restituirii în natură identificate în raportul de expertiză extrajudiciară nu au fost analizate de instanța de fond, astfel încât amplasamentele libere identificate în imediata apropiere pot fi restituite în natură întrucât nu sunt afectate de detalii de sistematizare și nici nu împiedică accesul la blocurile aflate în vecinătate.
Apreciază că nelegalitatea hotărârii este atrasă și de împrejurarea că instanța de fond nu a încuviințat efectuarea unei noi expertize, fiind și lipsiți de apărare întrucât cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales a fost respinsă nejustificat.
Se solicită admiterea apelului în sensul criticilor formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul formulat de reclamanți este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția contestată nr. 2556 din 4.08.2006 emisă de Primarul municipiului I, s-a propus reclamanților acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat - Titlul VII din Legea 247/2006 pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 730,5 mp situat în I,- motivat de faptul imposibilității restituirii în natură întrucât pe de o parte imobilul construcție a fost demolat, iar pe de altă parte terenul este ocupat de trotuare, stradă, spațiu străbătut de căi de acces și conductă subterană de gaz metan.
În mod judicios instanța de fond, urmare a analizării materialului probator administrat, a stabilit situația de fapt în raport cu care a reținut incidența în cauză a disp. art. 11 al. 4 și 8 din Legea 10/2001.
Critica apelanților în sensul că instanța de fond nu ar fi analizat în vederea pronunțării soluției date și expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu are susținere legală întrucât considerentele sentinței atacate denotă contrariul.
Cum judicios a reținut și instanța de fond, din concluziile raportului de expertiză topometrică întocmit de expert, dar și din expertiza extrajudiciară efectuată de expert rezultă fără dubiu că terenul în litigiu este afectat de construcții și de detalii de sistematizare, respectiv de trotuare, străzi, linii de tramvai, spații verzi, traversate de instalații electrice de gaz și cablu electric, rețele subterane de canalizare.
Existența acestor amenajări de utilitate publică pe terenul solicitat face imposibilă restituirea terenului în natură, nefiind liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001 utilitățile publice ce afectează terenul litigios sunt destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, linii de tramvai), dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor și spații verzi ce compun parcul din zonă. De aceea, solicitarea apelanților de a li se restitui suprafața de 291. în natură este neîntemeiată întrucât întreg terenul este exceptat de la restituirea în natură deoarece nu este liber în accepțiunea Legii 10/2001.
Instanța are în vedere că potrivit art. 10 al. 2 și 8 din Legea 10/2001 în situația în care terenul este afectat de amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii prin echivalent ce se stabilesc vor consta în compensare cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Curtea reține că potrivit adresei nr. 37071 din 21.04.2008 emisă de Primarul municipiului I (21 dosar apel) intimata nu deține bunuri sau terenuri susceptibile a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001. Prin urmare nu poate fi primită cererea reclamanților - apelanți de restituire în natură, prin compensare, a terenului învecinat în suprafață de 206. cu terenul litigios și care face obiectul notificării, întrucât acesta nu este disponibil a fi oferit în compensare. În lipsa unei liste nu prezintă relevanță identificarea de către expertul în expertiza extrajudiciară a respectivei suprafețe de teren de 206. întrucât simpla identificare nu este de natură a caracteriza regimul juridic al terenului respectiv ca fiind acela de bun ce poate fi oferit în compensare în temeiul Legii 10/2001.
Neîntemeiate sunt și criticile apelanților în legătură cu încălcarea dreptului la apărare prin respingerea unei noi cereri de efectuare a unei expertize topometrice, ori prin respingerea cererii de amânare formulată în cauză de către apărătorul ales.
Măsurile dispuse de către instanța de fond asupra solicitărilor formulate de către reclamanți sunt în acord cu dispozițiile procedurale ce guvernează judecata.
Cererea de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsă justificat de către instanța de fond prin încheierea din 14.11.2007, iar în privința cererii de amânare formulată de către apărătorul ales, instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 al. 2, măsura dispusă fiind argumentată și cu respectarea dreptului la apărare al părții în sensul că s-a amânat pronunțarea soluției pentru a da posibilitatea reclamanților să formuleze concluzii scrise, concluzii care de altfel au fost depuse în cauză în termenul de pronunțare acordat.
Drept consecință, constatându-se că instanța de fond a efectuat o analiză completă a materialului probator administrat și a realizat o judicioasă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, urmează a se constata că apelul formulat de reclamanți este neîntemeiat, urmând a se respinge ca atare în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr. 2174 din 21.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi -06.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
pentru Grefier
aflat în
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.07.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea
