Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de - împotriva sentinței civile nr. 37/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 334,27. p., teren situat în Bârlad,- A și punerea în posesie pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, în calitate de moștenitor al defunctei, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, să i se restituie în natură terenul în suprafață de 334,27.
Defuncta a dobândit terenul prin cumpărare de la, și și a fost preluat abuziv de către Consiliul Local Bârlad.
Reclamanta arată că autoarea ei, din motive independente de voința sa, fiind imobilizată la pat, nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, însă prin Legea nr. 247/2005, beneficiază de repunerea în termen.
Se mai arată în cerere că autoarea reclamantei a solicitat Comisiei municipale Bârlad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, restituirea terenului, însă cererea a fost respinsă, fapt ce rezultă din adresa nr. 700/1999.
Terenul solicitat a fi restituit nu este afectat de construcții, de utilități publice, iar precizarea Primăriei municipiului Bârlad că pe terenul respectiv ar exista o alee de acces spre centrala termică, nu constituie un motiv de respingere a cererii, deoarece centrala termică este dezafectată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus adresa nr. 27439/2006, actul de vânzare-cumpărare nr. 4/1 din 3.01.1958, certificat de deces nr. -, certificat de moștenitor nr. 26/2003, adresele nr. 700/1999 și 22292/2006.
Primarul municipiului Bârlad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât reclamanta nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Vaslui, având în vedere că cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât notificarea a fost formulată peste termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 524 din 24 aprilie 2007, Tribunalul Vasluia admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, în favoarea Judecătoriei Bârlad.
S-a reținut că, cererea reclamantei privește suprafața de 334, 27. și a fost soluționată de Comisia municipală Bârlad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 1809/26.06.2007, Judecătoria Bârlada declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - împotriva pârâtului Primarul municipiului Bârlad.
Prin sentința civilă nr. 13 din 7 septembrie 2007, Curtea de APEL IAȘIa soluționat conflictul de competență ivit, stabilind că în cauză competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Bârlad, aparține Tribunalului Vaslui.
S-a constatat că suprafața de teren în litigiu a fost expropriată prin Decretul nr. 204/1981 și în prezent este ocupată de o alee de acces la o centrală termică, alee ce face parte din domeniul public al municipiului Bârlad. Fiind o suprafață de teren preluată în mod abuziv, procedura de restituire este cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar competența de soluționare aparține tribunalului.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 37 din 16.01.2008 a respins ca tardivă cererea formulată - în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bârlad.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2007, instanța a pus în discuția părților prezente excepția tardivității cererii de restituire a imobilului, excepție invocată prin întâmpinare de pârâtul Primarul municipiului Bârlad.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii notificarii,reclamanta a susținut că,prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, beneficiază de repunerea legală în termen pentru notificarea unității deținătoare a imobilului.
Insa,Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a adus o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001 care prevede obligativitatea formulării notificării în termenul prelungit de 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
În cauză, nu poate fi vorba de o repunere în termen în sensul susținerilor reclamantei, deoarece termenul de decădere instituit prin dispozițiile art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Având în vedere că notificarea (cererea de restituire a terenului aflată la fila 9 din dosar nr. 3511/2007 ) a fost tardiv formulată, cu încălcarea unei cerințe imperative prevăzută de Legea nr. 10/2001, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă ca tardivă.
- a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, ea susține că mama sa nu a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 din motive independente de voința sa, întrucât a fost imobilizată la pat de o boală necruțătoare, însă a beneficiat de repunerea în termen acordată de Legea nr. 247/2005.
Apelanta susține că, înainte de a se îmbolnăvi, mama sa a solicitat Comisiei de fond funciar restituirea terenului, însă această comisie i-a respins cererea, așa cum reiese din adresa nr.700/16.12.1999.
Învederează apelanta că terenul a cărei restituire o solicită nu este grevat de construcții, de utilități publice și nici nu este cuprins într-un proiect de amenajare zonală, astfel că ar putea fi retrocedat în natură.
Apelanta pretinde că tribunalul nu a avut în vedere că mama sa, fiind bolnavă și fără pricepere, a îndreptat greșit cererea către comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 și că, datorită stării speciale în care s-a aflat aceasta, fiind imobilizată la pat, nu a putut formula întâmpinare, situație în care forța majoră a suspendat curgerea termenului.
Legal citat, Primarul Municipiului Bârlad nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile apelantei și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Prin cererea cu care a fost investită instanța de fond, reclamanta - a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate și să fie obligat pârâtul de aop une în posesia terenului în suprafață de 334,27. situat în Bârlad,-.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a susținut că terenul a fost cumpărat de mama sa, însă aceasta nu a notificat în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare, deoarece a fost imobilizată la pat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 21 alin. 1, 47 și 50 din Legea nr. 10/2001, ale art. 28 din Legea nr. 247/2005 și ale art. 112 Cod procedură civilă.
Actul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 4/1 din 3.01.1958 atestă că defuncta -mama reclamantei-apelante - a cumpărat de la vânzătoarele, și suprafața de 334,27. teren, situată în Bârlad,-.
Din adresa nr. 22292/23.10.2006, înaintată reclamantei de Primăria Municipiului Bârlad rezultă că acest teren a intrat în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr.204/1981.
Astfel, Curtea reține că terenul solicitat de - se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, reglementate prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 și este supus restituirii potrivit procedurii speciale instituite prin acest act normativ, conform art. 1 din lege.
Pentru a se declanșa procedura specială instituită de legea reparatorie, persoanele îndreptățite erau obligate să notifice persoana juridică deținătoare, conform art. 22, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Ulterior, termenul de depunere a notificării a fost prelungit succesiv prin. nr. 109/2001 și prin nr.OUG 145/2001, persoanele îndreptățite putând formula notificări până la data de 14.02.2002.
Articolul 22 alineatul 5 din lege stabilește că, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Din aceste prevederi legale rezultă că termenul pentru sesizarea persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere, iar nu de prescripție extinctivă.
Este de principiu că decăderea nu operează atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să săvârșească actul în termen. Însă, în acest caz, actul trebuie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicării și tot atunci trebuie să fie arătate motivele împiedicării.
În prezenta cauză, apelanta nu a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a notificării, în termen de 15 zile de la decesul mamei sale, care a intervenit la 20.04.2003, conform certificatului de deces, ci a susținut că a fost repusă în termen prin apariția Legii nr. 247/2005.
Această susținere nu poate fi primită, deoarece prin Legea nr. 247/2005 s-au adus unele modificări și completări Legii nr. 10/2001, fără ca aceste modificări și completări să vizeze și termenul de depunere a notificării.
Susținerea apelantei referitoare la intervenirea forței majore -imobilizarea mamei sale la pat datorită bolii - ca o cauză de suspendare a termenului de depunere a notificării nu prezintă relevanță în prezenta cauză, câtă vreme, aceasta nu a solicitat repunerea în termen, în 15 zile de la încetarea cazului de forță majoră, ci a pretins că ar fi fost deja repusă în termen prin apariția legii modificatoare a Legii nr. 10/2001.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea privind îndreptarea greșită a cererii de către mama apelantei la comisia de fond funciar, deoarece această cerere a fost formulată anterior apariției Legii nr. 10/2001, în baza unui act normativ reparator special anterior, respectiv în baza Legii nr. 18/1991, iar această cerere a și fost soluționată anterior apariției Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din adresa nr. 700/16.12.1999 (fila 8 dosar nr-) în sensul respingerii prin hotărârea Comisiei județene V de fiind funciar nr. 4757/23.11.1999.
Împrejurarea că terenul solicitat de apelantă ar fi liber nu prezintă relevanță juridică atât timp cât prevederile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 stabilesc expres pierderea dreptului apelantei de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent ca o consecință a nedepunerii notificării în termenul prevăzut de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de - și se va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de - împotriva sentinței civile nr. 37 din 16.01.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 6.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.06.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea
