Speta Legea 10/2001. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/A/2008
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr.838 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, scuti de taxă, iar cauza a fost amânată de la termenul anterior pentru comunicarea suplimentului la raportul de expertiză.
Față de împrejurarea că apelantul a solicitat în motivele de apel și judecarea cauzei în lipsă, având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față reține următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.838/2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă a fost admisă contestația formulată de în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu în sensul că s-a dispus anularea dispoziției nr.1545/2007 a Primarului municipiului Sibiu și obligat intimatul să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF 8302, nr.top.2704/6/1 și 2704/8 transcris în prezent în CF 21.955 Sibiu.
S-a luat act de renunțarea la judecată a petitelor 3 și 4 din contestație.
S-a invocat în motivarea contestației de cel în cauză că este moștenitorul foștilor proprietari, respectiv descendent de fiu, care au avut în proprietate imobilul teren cu atelier de tâmplărie preluat abuziv prin 92/1950, edificate închiriate în prezent de SC SRL.
S-a arătat că greșit i s-a respins notificarea de restituire în natură, pe motiv că nu era semnată de notificator și că nu a făcut dovada de persoană îndreptățită, în contextul în care actul de notificare a fost semnat de avocatul împuternicit de contestator.
Pe calea întâmpinării, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea dispoziției contestate.
În argumentarea soluției pronunțate instanța de fond a stabilit și reținut pe cale de consecință că imobilul înscris în CF 8302 Sibiu, nr.top.2704/6/1 și 2704/8 ()() a format proprietatea lui și soției lui, imobil care în 1990 în baza încheierii de întabulare nr.26/5.01.1990 au trecut în proprietatea Statului Român și transcris în CF 21.955 Sibiu (fila 12 dosar fond) ca grădină cu casă de locuit (104 mp), grădină (730 mp), construcții cu 16 încăperi (187 mp) conform 92/1950. Ca atare s-a conchis că preluarea imobilelor la stat s-a făcut abuziv, conform Legii 10/2001- art.2 alin.1 lit.a, iar notificarea s-a făcut în termenul prevăzut de art.22 din același act normativ.
Cererea de restituire făcută de în calitatea sa de moștenitor legal al foștilor proprietari tabulari, potrivit certificatului de moștenitor nr.-. S-a stabilit de asemenea că avocatul a fost mandatat de contestator să solicite în baza Legii 10/2001 restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, procura dată fiind una specială, astfel că mandatarul a fost în drept a face toate actele ce se impuneau inclusiv să semneze în numele mandantului său (fila 17). Valoric imobilul a fost evaluat extrajudiciar la limita sumei de 130.000 Euro.
În considerarea dispozițiilor art.2 alin.1 lit.a, art.4 și 22 din Legea 10/2001, contestația a fost admisă în limitele menționate în sensul obligării intimatului de a emite dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF 21955 nr.top.2704/6/1 și 2704/8.
S-a luat act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere 3 și 4 din contestația cu care a fost investită prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr.nr.838/25.06.2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă, în termen legal a declarat apel Primarul municipiului Sibiu, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii contestației intimatului contestator.
În expunerea de motive sub un prim aspect s-a susținut că instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe cu privire la inadvertența de nume cu ocazia soluționării notificării pe cale administrativă.
Certificatul de moștenitor nu a fost de natură a face dovada calității celui în cauză de persoană îndreptățită și de moștenitor al foștilor proprietari și soției lui.
Certificatul de moștenitor nr.47/21.03.2003 depus la dosar, denotă că de pe urma defunctului, decedat la 19.04.1976, identic cu, a rămas moștenitor în calitate de fiu și că soția defunctului este -, străină de succesiune.
Aceste inadvertențe legate de prenumele foștilor proprietari nu au fost analizate în nici un fel și nici actele depuse ulterior în instanță nu au dezlegat aceste aspecte.
Nici chiar declarația contestatorului dat pe proprie răspundere prin care explică acele inadvertențe nu este suficientă sub acest aspect.
Sub un alt aspect s-a arătat că greșit instanța fondului a stabilit că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, întrucât conform CF 8302 Sibiu, mențiunea de sub, trecerea la stat s-a materializat la 5.01.1990 potrivit încheierii 26. Ori, conform art.17 din DL 115/1938, dobândirea dreptului de proprietate operează la momentul înscrierii în CF, astfel că este evident că Statul Român s-a întabulat în 1990.
Incidența art.26 din același act normativ, potrivit căruia dreptul real se dobândește fără expropriere în cazul în care transferul dreptului a avut loc prin expropriere nu poate fi reținut, articolul invocat reprezentând o excepție de la regula sus-menționată, ele fiind două modalități distincte de dobândire a dreptului de proprietate. Trecerea la stat s-a făcut ulterior perioadei de referință reglementată de legea specială-cadru nr.10/2001.
Notificarea în acest context nu poate face obiectul acestui act normativ.
Nu au fost analizate nici aspectele invocate prin completarea de întâmpinare la fond, în legătură cu precizarea contestației din 4.06.2007, prin care se solicitau măsuri reparatorii pentru tot imobilul notat în CF 21955 Sibiu, sub nr.top.2704/6/1 și 2704/8. Pentru acest petit acțiunea era inadmisibilă, arată în continuare apelantul.
Cât privește construcția notată în CF 21955 Sibiu, cu ocazia transcrierii imobilului în favoarea statului, aceasta apare ca fiind edificată pe terenuri cu numere topografice distincte. Pentru că imobilul solicitat prin precizarea de acțiune, el apărând ca fiind pe un teren ce nu a aparținut în totalitate antecesorului intimatului contestator, reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor construcțiilor ar avea drept consecință crearea în favoarea notificatului a unei sarcini asupra un ui fond cu privire la care nu are nici un drept, astfel că se impunea o identificare riguroasă atât din punct de vedere administrativ, cât și al evidenței de CF.
În subsidiar, arată apelantul că în situația în care contestatorul ar fi îndreptățit la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, acestea i se cuvin doar în limita cotei de, pentru că a înțeles să formuleze notificarea doar în calitatea sa de moștenitor al defunctului său tată, care a deținut doar această cotă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.282 cod procedură civilă, art.242 alin.2 cod procedură civilă și HG nr.498/2003.
Contestatorul intimat a depus întâmpinare prin care se opune admiterii apelului de față, susținând că sentința apelată este temeinică și legală.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate în scris se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Evident, imobilul revendicat de intimat, compus din edificate și teren, a avut destinația de atelier de tâmplărie și a format proprietatea antecesorilor acestuia () și, naționalizat în baza 92/1950-poziția 401. Ulterior anului 1989 ca urmare a demersurilor statuului prin fostul Sibiu în vederea întabulării, imobilul a fost transcris din CF 8302 Sibiu în CF 21955, astfel că la s-a înscris casa de locuit cu 16 încăperi, conform încheierii nr.26/5.01.1990.
Desigur, primul motiv de apel vizează calitatea procesuală activă a reclamantului, respectiv identitatea de persoană a intimatului contestator, apelantul susținând că instanța fondului a omis să analizeze inadvertența de nume constatată în cadrul soluționării notificării.
Criticile sunt nefondate sub acest aspect, în contextul în care în pagina 3 considerentelor se face trimitere expresă la materialul probator, din care rezultă că proprietari tabulari au fost antecesorii celui în cauză, și soția sa, în părți egale cu titlu de cumpărare potrivit încheierii nr.2665/1935. Este depus la dosar în acest sens certificatul de moștenitor nr.47/21.03.2003, prin care s-a stabilit că moștenitorul lui decedat la 19.04.1966, identic cu, este. Actul invocat este neîndoielnic unul autentic, necontestat în niciun mod.
Inadvertența dintre prenumele tatălui și al mamei intimatului s-a datorat administrației care a operat acele nume în diferite etape istorice, fie în limba germană, fie în limba română. Dealtfel, prin declarația autentică din 23.01.2007 depusă la dosar, intimatul pe proprie răspundere a arătat evoluția prenumelui din în -Ungaria, în în România și apoi în în fosta Referitor la numele de al mamei intimatului, în chiar CF 8302 sub se află explicația acestui aspect. Datorită inadvertenței organelor administrative, s-a depus certificatul de calitate de moștenitor care demonstrează că defapt este una și aceeași persoană cu și că soția acestuia a fost.
Criticile sunt lipsite de temei și cu privire la faptul că intimatul contestator era decăzut din dreptul de a mai depune acte în dovedirea calității sale de persoană îndreptățită. Dealtfel, practica instanțelor este constantă în sensul că termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art.22 din Legea 10/2001, nu este unul de decădere, iar principiul realizării dreptului prevalează în raport cu cel al respectării procedurii.
Desigur, imobilul în cauză a fost preluat abuziv de Statul Român, momentul transferului dreptului de proprietate reprezentându-l actul juridic individual emis în baza unui act normativ. Ori, încheierea de întabulare reprezintă doar actul material, emisă ca o consecință a unui act juridic, care produce adevăratele efecte juridice. În speță, actul normativ conform căruia s-a materializat întabularea s-a emis anterior datei de 22.12.1989, astfel că legea cadru nr.10/2001 este incidentă cauzei, context în care criticile apelantului nici sub acest aspect nu sunt fondate.
Referitor la faptul că imobilul s-ar fi preluat de la potrivit încheierii de la poziția 401 din lista anexă la Decretul nr.92/1950, este evident că apare ca o simplă greșeală. Cât privesc edificatele, care se pretinde că au fost ridicate în perioada 1950-1990, având în vedere principiul accesiunii imobiliare artificiale, era în mod cert de datoria apelantului să dovedească contrariul, respectiv că statul a construit în acea perioadă de referință, ceea ce nu este cazul în speța de față. Mai mult, expertiza a demonstrat și evaluat vechimea imobilului la 70 de ani. Chiar dacă expertiza era una extrajudiciară, ea cuprinde datele de CF ale imobilului.
În ce privește terenul cu nr.top.2704/4/2, el nu constituie obiectul litigiului de față, petitul 2 al contestației referindu-se expres la nr.top.2704/6/1 și 2704/8.
Susținerea apelantului că defapt măsurile reparatorii s-ar justifica numai pentru cota de parte din imobil pentru faptul că notificarea viza doar pe tatăl contestatorului, este lipsită de temei, în contextul în care Legea 10/2001 prin Legea 247/2005 a fost modificată, consacrând principiul dreptului de acrescământ în materia imobilelor naționalizate.
Dealtfel, expertiza dispusă în apel a concluzionat că atelierul de tâmplărie a fost edificat anterior intrării imobilului în proprietatea statului și că s-ar fi realizat în perioada 1930-1940. Prin urmare statul a naționalizat o construcție existentă, chiar dacă nu era notată în CF. Expertul de asemenea afirmă că ele nu puteau fi realizate decât de fostul proprietar al terenului, astfel că devin incidente cum deja s-a menționat cerințele impuse de art.492 cod civil, potrivit căruia proprietarul terenului era și al construcțiilor și al plantațiilor aflate pe el, prezumție care nu a fost răsturnată de apelant.
Mai mult expertul, răspunzând obiecțiunilor la expertiză, arată că ce s-a construit ulterior, altele decât casa liftului, sunt clădiri cu caracter provizoriu, realizate independent structural de clădirea inițială la o distanță de 5 de aceasta.
În considerarea tuturor acestor aspecte apelul de față se privește a fi nefondat, urmând ca pe cale de consecință să fie respins conform art.296 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr.838/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția civilă în dosar nr.-.
(continuarea deciziei civile nr.105/A/2008)
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.4ex/19.06.2008
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
