Ordonanță președințială. Speță. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 185/2008
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 59/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR și ASOCIATIA DE proprietari " NOUĂ 1", având ca obiect (ordonanță președințială) obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, personal și domnul - - președinte al intimatei Asociația de proprietari " Nouă 1", lipsind intimatul pârât Consiliul Local.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat (fila 11) și s-a depus prin serviciul registratură la data de 27.05.2008 întâmpinare formulată de către intimata pârâtă Asociația de proprietari " Nouă 1".
Instanța comunică cu recurentul reclamant un exemplar al întâmpinării.
Recurentul reclamant declară că are cunoștință de conținutul acestei întâmpinări și depune la dosarul cauzei, în probațiune, copie după cererea prin care a solicitat copie după caietul grefierului, borderou cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și transport (anexă bilete călătorie), două copii foto pentru a demonstra căderea tencuielii de pe clădire.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța confruntă cele două copii foto depuse de recurentul reclamant cu reprezentantul intimatei pârâte, care confirmă că este vorba de apartamentul în care locuiește recurentul reclamant.
Reprezentantul intimatei pârâte, președinte asociație -, depune decont de cheltuieli (anexă bon fiscal) reprezentând diurnă.
Declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul pe fond, solicită instanței să aibă în vedere faptul că din anul 1993 se judecă, iar din 1982 locuiește la etajul IV al clădirii și în decursul timpului a făcut cel puțin patru renovări, date fiind condițiile apartamentului, iar locatarii blocului au căzut de acord să repare acoperișul clădirii, însă acest lucru s-a făcut fără autorizație și, mai mult, datorită lucrărilor, s-a deteriorat tencuiala. Mai susține că, o dată cu apariția Legii 230/2007, asociațiile de proprietari au obligația de a izola termic clădirile cu apartamente în proprietate, sens în care a notificat personal primăria și asociația pentru a lua măsuri în acest sens. Se mai arată că, la fond, prin ordonanță președințială, a solicitat, pentru cota parte ce i-a fost afectată de 2,06% să se încheie contractele legale de lucrări de izolare, față de faptul că izolația a fost pusă fără acordul său, în mod ilegal, existând la fila 16 din dosar fond precizarea de acțiune pe baza dreptului comun, conform art. 581 - 582 Cod civil. Astfel, instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind una de drept comun și a apreciat că nu există raport juridic între reclamant și asociație, însă, solicită instanței să aibă în vedere că aceste lucrări de întreținere sunt în obligația asociațiilor de proprietari, asociația de acum fiind una și aceeași cu cea din 77, iar faptul că nu ar fi membru al acestei asociații nu are relevanță față de prevederile Legii 145/1999, fiind obligați și pentru proprietarii care nu sunt membrii. Se mai susțin motivele de recurs așa cum au fost motivate și în scris, concluzionând cu solicitarea de a admite recursul și a anula hotărârile celor două instanțe, de fond și apel, cu cheltuieli de judecată conform decontului depus.
Domnul -, în reprezentarea intimatei pârâte, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat, arătând că în fapt, toți membrii asociației au hotărât că pot fi mai bine reprezentați creând o asociație mai mare, iar în momentul strângerii semnăturilor de adeziune, reclamantul aici de față nu a vrut să semneze, adresând membrilor proprietari o serie de injurii și spunând că asociația nu este în legalitate. Se mai arată că prin statutul său, asociația de proprietari are ca atribuții asigurarea întreținerii, însă au precizat că nu au fonduri și toate reparațiile trebuie suportate de proprietari, în funcțiile de cotele parte și apartamentele din proprietate, iar primul beneficiar la repararea acoperișului a fost locatarul de la etajul IV, în speță reclamantul, care nu a făcut decât reclamații celorlalți proprietari. Astfel, având în vedere că Legea 230 impune discuții cu primăria privind reparațiile necesare și împărțirea cheltuielilor în treimi - 1/3 acordă primăria, 1/3 locatarii și 1/3 consiliul local, asociațiile de proprietari nefiind obligate la lucrări de izolare din bani proprii, ci doar să ajute proprietarii în demararea acestor lucrări, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform decontului depus.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 5155/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari " Nouă 1" și Consiliul Local al orașului reprezentat prin Primar.
S-a luat act de renunțarea la judecarea petitelor formulate de reclamant referitor la obligarea pârâților să colecteze bani de la proprietarii ce fac parte din asociația de proprietari pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că față de dispozițiile Legii 215/2001 Consiliul Local, ca autoritate deliberativă, nu are calitate procesuală pasivă. S-a reținut că reclamantul nu a semnat acordul de asociere în baza căruia s-a născut asociația de proprietari pârâtă, astfel că, față de dispozițiile art. 40 și art. 2 din Legea Nr. 230/2007, s-a apreciat că nu există nici un temei juridic care să justifice obligarea pârâtei la încheierea unui contract cu o firmă specializată în vederea izolării termice exterioare a apartamentului proprietatea reclamantului.
Prin decizia civilă Nr. 59/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar Nr- a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței fondului, reținându-se că reclamantul, nefiind semnatar al acordului de constituire, nu are cu aceasta nici un raport juridic, iar Legea Nr. 230/2007 prevede pentru asociație obligația la care face referire reclamantul, însă cu respectarea procedurilor și condițiilor instituite de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, care, invocând încălcarea articolului 1 alin 5 din Constituție, solicită în principal casarea ca inadmisibilă a acesteia, judecătorii depășind atribuțiile puterii judecătorești prin nerespectarea Legii nr. 230/2007, judecând fără a cerceta pricina, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii acțiunii precizate.
În expunerea motivelor de recurs se arată că instanțele fondului au încălcat Legea Nr. 230/2007 respectiv art. 31, 34 alin 1, 40, 55, 53 alin 2, susținând în temeiul acestor texte de lege că există raportul juridic între asociație și reclamant și că instanțele de fond au confundat legea când l-au obligat pe reclamant să-și izoleze partea comună, a sa și a celorlalți proprietari, acesta neavând dreptul de a acționa în judecată membrii asociației pentru recuperarea sumelor de bani. Mai arată că legea stabilește că asociația are ca sarcină realizarea de investiții cu privire la proprietatea comună și să încheie contracte cu persoane juridice specializate în vederea realizării acestor investiții, având totodată obligația să ia măsuri cu privire la îmbunătățirea confortului termic al clădirii.
Precizează că legea nu prevede că nu poate fi izolată termic clădirea unui proprietar care nu este membru al asociației, invocând dispozițiile art. 22 alin 1 din Legea Nr. 145/1999, neabrogată, prin care se arată că hotărârile Adunării Generale ale Asociațiilor de Proprietari pentru buna întreținere a clădirii sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membrii ai asociației.
Susține că pârâtul Consiliul Local al orașului are calitate procesuală pasivă în baza art. 53 alin 2 din Legea Nr. 230/2007 și subliniază că adresa SC SA Sibiu confirmă că pereții exteriori constituie parte comună, astfel că revin asociației de proprietari, iar nu reclamantului.
faptul că instanța de apel reține eronat că se judecă cu Statul Român și consemnează greșit la pag. 3 "sprijin" în loc de "spațiu" și invers.
În drept invocă art. 299 și urm. art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9, art. 274 Cod procedură civilă, art. 31, 34, 40, 52-55 din Legea nr. 230/2007, art. 22 din Legea Nr. 145/1999 și Legea Nr. 372/2005.
Recurentul a criticat și încheierea din aprilie 2008 aceleiași instanțe prin care i-a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale dispunându-se îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia civilă nr. 59/2008 în sensul că în practicaua deciziei se va trece intimat pârât Consiliul Local prin Primar, iar nu Statul Român prin Consiliul Local, cum din eroare s-a trecut, iar în considerentele deciziei în loc de "să acorde spațiu" s-a trecut "să acorde sprijin". Prin aceeași încheiere, cererea petentului de îndreptare a erorii materiale din aceeași deciziei pentru că nu s-a consemnat exact "onorată instanță, dacă în Legea Nr. 230/2007 va scrie că să izoleze termic clădirea, jur în fața instanței că o fac, dacă scrie că asociația să o facă" și nici dreptul la replică, s-a apreciat că nu constituie eroare materială, și că nici o lege nu poate stipula o obligație în sarcina unei persoane cu indicarea numelui acestuia. Ca atare aceste cereri au fost respinse.
Cu privire la aceasta, recurentul solicită modificarea în parte cu referire la susținerile părților, respectiv afirmațiile reprezentantului asociației care a precizat în instanță modul cum se izolează termic blocurile, refuzul fiind al instanței care dacă ar fi îndreptat aceste afirmații, ar fi trebuit să admită apelul, dar ca să poată fi respins apelul reclamantului, nu s-a îndreptat susținerile. Solicită să se îndrepte și eroarea materială în sensul că acțiunea este de drept comun, iar nu ordonanță președințială la care reclamantul a renunțat la primul termen, refuzul instanței de apel pe motiv că pe coperta dosarului a rămas înscris tot "ordonanță președințială" nefiind nejustificat.
În drept invocă art. 218, art. 299 și urm. art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Asociația de Proprietari " Nouă 1" a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamantul nu face parte din asociație și că aceasta începe demersurile pentru izolarea termică a blocurilor în urma cererii membrilor asociației, iar în speță nu există o atare cerere pentru blocul N1 scara
Verificând decizia atacată cât și încheierea de îndreptare a erorii materiale care face parte integrantă din hotărârea instanței de apel, prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Înțelesul termenului de "proprietar" conținut de dispozițiile art. 31 din Legea 10/2001 trebuie interpretat din perspectiva întregului context al legii, el referindu-se la proprietarii care sunt membrii ai asociației, iar nu rupt de acest context cum sugerează recurentul., așadar, proprietarii care fac parte din asociație, art. 31 din actul normativ menționat nu poate stabili nici un raport juridic între asociație și proprietarii care nu sunt membrii ai acesteia.
Art. 3 lit. c din Legea 230/2007, definește proprietatea comună ca fiind formată din toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință.
Rezultă că apartamentul recurentului cât și pereții acestuia nu reprezintă parte comună în înțelesul legii menționate, astfel că nu se pot reține în sarcina asociației de proprietari obligațiile de la art. 34 alin 1 și art. 40 din aceeași lege, în lipsa unui raport juridic între reclamant și asociația respectivă.
Art. 22 din Legea nr. 145/1999 statuează că hotărârile Adunării Generale ale Asociației de Proprietari, pentru buna întreținere a clădirii, sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membrii ai asociației. Acest articol nu poate fi interpretat extensiv așa cum procedează recurentul, din cuprinsul lui nerezultând că intenția legiuitorului ar fi aceea de a stabili, pe lângă obligația proprietarului care nu este membru, și o obligație corelativă, a asociației față de această categorie de proprietari.
Consiliul Local are atribuții legate de îndeplinirea de către asociațiile de proprietari a obligațiilor locale ce le revin asupra proprietății comune și exercită controlul asupra activității financiare contabile din cadrul asociațiilor de proprietari, conform art. 53 și 55 din Legea Nr. 230/2007.
însă în cuprinsul legii menționate nu se regăsesc în sarcina consiliului local obligații în legătură cu contractele de natura celui care face obiectul acțiunii reclamantului, astfel că, văzând și dispozițiile Legii Nr. 215/2001, în mod corect instanțele fondului au reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
În ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale, se constată că, potrivit art. 261 pct. 3 Cod procedură civilă, practicaua hotărârii trebuie să cuprindă, printre altele, susținerile în prescurtare ale părților, nefiind menționată cerința redării integrale a afirmațiilor părților. Atâta timp cât practicaua hotărârii instanței de apel cuprinde susținerile celor două părți, pe scurt, împrejurarea că nu s-au consemnat integral afirmațiile acestora nu poate constitui o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 alin 1 Cod procedură civilă. Mențiunea de pe coperta dosarului referitoare la obiectul cauzei vizează o chestiune administrativă care nu afectează fondul litigiului, astfel că nu poate fi făcută aplicarea art. 281 alin 1 Cod procedură civilă cu privire la aceasta.
Prin urmare, Curtea constată că sub acest aspect, decizia atacată este la adăpost și de criticile aduse soluției date cererii de îndreptare a erorii materiale.
În consecință, Curtea apreciază că nu se pot reține niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurent și prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă de natură a justifica petitul principal de casare cu trimitere și nici cel subsidiar de modificare a hotărârii atacate, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei Asociația de Proprietari " Nouă 1", 107,50 lei cheltuieli de judecată justificate cu înscrisurile depuse la filele 10-18.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei Civile nr. 59/3 martie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
(continuare decizia civilă nr. 185/2008 din dosar nr-)
Obligă pe recurent să plătească intimatei Asociația de Proprietari " Nouă 1" suma de 107,5 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/20.06.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
