Speta Legea 10/2001. Decizia 1059/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1059/
Ședința publică din 17 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în O S,- și de pârâtul Municipiul OSr eprezentat prin primar, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.2158 din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului pârâtului recurent au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 27 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de 3 iunie 2008, apoi pe data de 10 iunie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2158/21 iunie 2007, Tribunalul Harghitaa respins excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtul Municipiul O S, precum și acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Municipiul OSr eprezentat prin primar.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu au intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950 cu titlu de naționalizare, reclamantul fiind moștenitorul persoanelor deposedate.
În baza Hotărârii nr.177/1997 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995, reclamantul a beneficiat la data de 24.11.1998 de despăgubiri bănești în sumă de 273.588.480 lei.
După apariția Legii nr.10/2001 prin Notificarea nr.676/2001 depusă la Prefectura Județului H, reclamantul a solicitat să se dispună măsuri reparatorii constând în diferența dintre valoarea încasată cu titlu de despăgubire în baza Legii nr.112/1995 și valoarea corespunzătoare a imobilelor actualizate cu indicele de inflație.
Prin Dispoziția nr.938/2004, emisă de Primarul municipiului O S, s-a admis cererea reclamantului și s-a stabilit pentru acesta suma de 615.642.964 lei, reprezentând diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului. Dispoziția a fost contestată, astfel că prin Dispoziția nr.1774/2004 emisă de aceiași autoritate s-a dispus aprobarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni la valoarea de 3.437.583.840 lei reprezentând diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Din lucrările dosarului rezultă indubitabil că reclamantul, prin toate cererile (petițiile) sale a solicitat acordarea de despăgubiri și nu restituirea în natură. Reclamantul avea la îndemână calea specială prevăzută de Legea nr.247/2005 însă nu a recurs la această cale.
Reclamantul nesolicitând restituirea în natură ci doar acordarea de despăgubiri, evident că prin dispozițiile contestate autoritatea competentă s-a pronunțat asupra cererii sale, acordându-i despăgubirile cuvenite.
Prin contestația sa reclamantul nu contestă valoarea stabilită prin Dispoziția nr.1774/2004, ci măsura luată, adică acordarea de despăgubiri.
Întrucât reclamantul nu a solicitat prin notificarea sa, respectiv prin cererile (contestațiile ulterioare) restituirea imobilului în natură, ci doar acordarea de despăgubiri, el nu poate face acest demers în fața instanței.
Pentru aceste considerente, apreciind contestația reclamantului asupra celor două dispoziții emise de pârât ca fiind neîntemeiată, tribunalul a dispus respingerea acesteia.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul Municipiul O S, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile acesteia, întrucât, deși reclamantul a mai promovat o acțiune în justiție, care a format obiectul dosarului nr.2738/2004 al Tribunalului Harghita, Legea nr.247/2005 a repus în dreptul de contestație toate persoanele îndreptățite.
Ambele părți au uzat de calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe, reclamantul intitulând-o "recurs", iar pârâtul "apel".
Cauza fiind înregistrată pe rolul Curții ca "apel", la termenul de judecată din 22 aprilie 2008, instanța a dispus recalificarea căilor de atac în "recurs", conform prevederilor art.II alin.2 din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Procedând la examinarea în această modalitate a celor două căi de atac, Curtea reține următoarele:
Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. reclamantul a criticat hotărârea primei instanțe pe considerentul încălcării prevederilor art.II din Legea nr.247/2005, raportat la prevederile art.2 alin.1 lit.a) și i), art.7 alin.1, art.16 alin.1 și la Anexa nr.2, pct.4din Legea nr.10/2001, republicată, susținând că în cauză sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de normele legale menționate.
Prin urmare, a solicitat admiterea acțiunii, anularea dispozițiilor contestate, restituirea în natură a imobilului revendicat, cu obligația de a-i menține timp de 3 ani afectațiunea de muzeu și bibliotecă, precum și a celei de returnare a sumei de 17.682 lei (RON), reprezentând despăgubirea primită în temeiul Legii nr.112/1995, actualizată cu indicele de inflație.
De asemenea, a solicitat să se constate că pentru imobilul din litigiu - situat în O S,-, precum și pentru cel situat pe-, a primit despăgubiri totale de 273.588.480 lei (ROL), în condițiile Legii nr.112/1995, iar competența stabilirii și compensării obligațiilor reciproce - de plată și restituire - cu Statul Român, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform prevederilor art.13 și 22 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Solicitările reclamantului sunt parțial întemeiate, astfel că vor fi admise, pentru considerentele relevate în continuare:
Conform prevederilor art.II alin.1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, "deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În speță, cerințele textului de lege menționat sunt îndeplinite, fiind eronată susținerea primei instanțe, conform căreia reclamantul nu mai poate pretinde restituirea în natură a imobilului, deoarece prin notificarea nr.676/2001 a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Sub acest aspect, trebuie, însă avut în vedere faptul că la data formulării notificării de către reclamant - 29 iunie 2001, legiuitorul nu permitea restituirea în natură a imobilelor prevăzute la art.16 alin.1 - respectiv a celor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice etc, măsurile reparatorii putând fi stabilite doar prin echivalent.
Abia prin Legea nr.247/2005, textul art.16 a fost modificat, în sensul că "în situația imobilelor arătate în anexa nr.2 lit.a), necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a- menține afectațiunea" pe o anumită perioadă de timp.
În acest context, este evident că rațiunea introducerii de către legiuitor a prevederii cuprinse în art.II din Titlul I al Legii nr.247/2005 a avut în vedere tocmai modificările de esență aduse conținutului textului art.16 din Legea nr.10/2001. Prin urmare, nu prezintă relevanță împrejurarea că prin notificarea formulată anterior acestor modificări, persoana îndreptățită a solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece, astfel cum s-a precizat anterior, restituirea în natură nu era posibilă la acel moment, astfel că acesteia nici nu i se poate imputa absența din cuprinsul notificării a unei atare solicitări.
Pentru considerentele expuse, Curtea conchide că prevederile art.II alin.1 din Legea nr.247/2005 se impune a fi interpretate în sensul că privesc toate deciziile emise anterior, prin care s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, indiferent dacă prin notificarea formulată s-a solicitat sau nu și restituirea în natură.
Cum în speță sunt întrunite cerințele impuse de textul art.II alin.1 din Legea nr.247/2005 - respectiv, deciziile contestate nu au fost valorificate, iar acțiunea a fost promovată în termenul de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul reclamantului și, procedând la modificarea parțială a hotărârii primei instanțe, va admite în parte acțiunea formulată, în sensul că:
-va anula Dispozițiile nr.938/19 mai 2004 și nr.1774/29 noiembrie 2004, emise de Primarul municipiului O S;
-va dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului situat în municipiului O S,-, înscris în CF nr.1491, nr.top.537/1 (construcții și teren), cu obligația de a-i menține afectațiunea de muzeu și bibliotecă o perioadă de 5 ani;
-va obliga reclamantul să returneze despăgubirea primită în condițiile Legii nr.112/1995, actualizată cu indicele de inflație;
-va dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantului.
În ceea ce privește perioada pentru care se va stabili în sarcina reclamantului obligația menținerii afectațiunii imobilului restituit, instanța are în vedere importanța social-culturală a actualei destinații a acestuia - de muzeu și bibliotecă, precum și prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.74/2007, optând pentru perioada maximă prevăzută de textul de lege menționat.
Vor fi respinse celelalte pretenții precizate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reținându-se că valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru același imobil, în condițiile Legii nr.112/1995, și pe care reclamantul va trebui să o returneze Statului Român, urmează a fi determinată în concret de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform prevederilor art.22 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Municipiul O S, prin Primar, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Pârâtul a criticat hotărârea instanței de fond pe considerentul respingerii de către aceasta a excepției autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.775/22 iunie 2005 Tribunalului Harghita.
Curtea apreciază, însă, că respectiva soluție este corectă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, deoarece cauza juridică a prezentei acțiuni derivă din prevederile art.II alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, coroborate cu cele ale art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005. Cum aceste prevederi legale nu erau în vigoare la data promovării primei acțiuni în justiție, este evidentă cauza juridică diferită a acesteia față de cea din speța supusă în prezent examinării.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca nefondat recursul pârâtului și va admite recursul reclamantului, în modalitatea anterior descrisă, făcând, totodată, aplicarea prevederilor art.274 pr.civ. prin obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată ( onorariu avocațial - fila 59 fond, fila 44 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul O S, reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr.2158/21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.259/2006.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de reclamantul -, domiciliat în O S,-, județul
Modifică în parte hotărârea atacată și, drept consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Municipiul O S, reprezentat prin Primar.
Anulează Dispozițiile nr.938/19 mai 2004 și nr.1774/29 noiembrie 2004, emise de Primarul municipiului O
Dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului situat în municipiului O S,-, înscris în CF nr.1491, nr.top.537/1 (construcții și teren), cu obligația de a-i menține afectațiunea de muzeu și bibliotecă o perioadă de 5 ani.
Obligă reclamantul să returneze despăgubirea primită în condițiile Legii nr.112/1995, actualizată cu indicele de inflație.
Dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantului.
Respinge restul pretențiilor.
Menține dispoziția privind respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârât.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
08.07.2008.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
