Speta Legea 10/2001. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul I/a -apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/2008-
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florica Roman | - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantele pârâte COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, cu sediul în O, nr. 1, județul B și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în O,-,. 5, județul B, domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul B,prin mandatar, domiciliată în T, str. -, nr. 2. județul T șiprin mandatar, domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul B, împotriva sentinței civile nr. 586/C din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimata -personal, -în nume propriu și în calitate de mandatar, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor -Cabinet Individual, - și, lipsă fiind apelantele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 14.01.2008 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Avocat, arată că în prezenta cauză se prezintă în reprezentarea intimatei reclamante.
Întrebați fiind, cei prezenți arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra apelului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentanta intimatei reclamante, solicită respingerea apelului promovat de părțile potrivnice, ca nefondat, menținerea hotărârii apelate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
Intimata reclamantă, solicită, de asemenea, respingerea apelului ca nefondat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 586/C din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, prin mandatar și, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Primarului Municipiului O, și în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției nr.3080 din 13.09.2006.
S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 privind cota de parte din imobilul înscris în CF 966 O, nr.top.3222 O, casă și teren în suprafață de 726.
Pârâtul a fost obligat să procedeze în conformitate cu dispozițiile art.16 capitolul V din titlul VII din Legea nr.247/2005.
De asemenea, pârâtul a fost obligat în favoarea reclamantelor, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a proceda în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform notificării nr.2332/2001, completată prin cererea 2808/2002, de către reclamante, defunctul, decedat la data de 5.11.2001, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru cota de parte din imobilul casă și teren aferent în suprafață de 726. situat în O, str. - nr.14, înscris în CF sistată 966, nr.top.3222.
Prin dispoziția nr.3080 din 13.09.2006, emisă de Primarul Municipiului O, s-a dispus respingerea notificării formulate, motivat de faptul că notificatorii reclamanți nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001.
La baza emiterii acestei dispoziții a stat Referatul cu nr.2647/2005, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001.
Conform situației CF 966 O, nr.top.3222, calitatea de foști proprietari ai imobilului în litigiu au avut-o numiții G și, dreptul acestora de proprietate cu titlu de moștenire fiind înscris sub 14-16, iar sub 17, în cartea funciară de mai sus a fost notat dreptul de proprietate al Statului Român în baza Legii nr.58/1974 și a sentinței civile nr. 2630/1956 a fostului Tribunalul Popular al Orașului O, sentință prin care s-a constatat și calitatea de bun fără stăpân al acestui imobil în baza Decretului 111/1951.
În susținerea pretențiilor lor, reclamantele au depus la dosarul cauzei două contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată, ambele fiind încheiate între numiții G, în calitate de vânzători, și defuncții și, în calitate de cumpărători ai imobilului în litigiu, încheiate la datele de 24 martie 1947 și 1 aprilie 1947.
Din cuprinsul acestor înscrisuri sub semnătură privată, rezultă că, cumpărătorii au cumpărat imobilul în litigiu în cote egale de parte, că prețul stipulat de părți a fost achitat, iar începând cu data de 1.04.1947, cumpărătorii au intrat în folosința imobilului.
Cu toate că în cuprinsul înscrierilor de mai sus părțile contractante s-au înțeles și cu privire la efectuarea operațiunilor de întabulare a dreptului de proprietate a defuncților cumpărători și la Cartea Funciară, așa cum rezultă din probe, acestea nu s-au mai efectuat ulterior.
Cert este însă, din probele administrate în cauză, inclusiv declarația martorului, că imobilul înscris în CF 966 O nr.top.3222, a fost înstrăinat în cotă de parte antecesorului reclamantelor, care, după plata prețului convenit între părți, a intrat în stăpânirea imobilului, încasând chiria de la chiriașii aflați în imobil. De asemenea, mai rezultă că operațiunile de întabulare nu s-au putut efectua și din cauză că defunctul a fost urmărit, persecutat și apoi condamnat la 20 de ani de muncă silnică prin sentința penală nr. 205 din 19 martie 1951, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosar 209/1951, fila 5 dosar, și eliberat la 31 iulie 1964, conform biletului de eliberare fila 7, iar celălalt cumpărător, nu a efectuat formalitățile de întabulare, deoarece, fiind prieten și partener cu defunctul, care a fost condamnat, s-a temut de eventuale repercusiuni, conform declarației martorului.
Cum, în prezenta cauză, așa cum rezultă din probațiunea administrată, reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului, au făcut dovada că antecesorul lor a cumpărat cota de parte din imobilul în litigiu de la foștii proprietari tabulari, pentru care a plătit prețul convenit prin antecontractul de vânzare-cumpărare, iar apoi a intrat în stăpânirea imobilului, la acea dată locuit de chiriași și cărora le-a permis în continuare să locuiască în schimbul plății chiriei încasată de către defunct, că în cauză s-a dovedit imposibilitatea în care s-a aflat defunctul pentru efectuarea operațiunilor de carte funciară și că în cazierul imobilului a fost înscris antecesorul reclamantelor, de la care a fost preluat abuziv de stat, conform susținerilor din acțiune a reclamantelor, necontestate de către pârât, instanța de fond a apreciat că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în condițiile art.3 și 4 al.2 din Legea nr. 10/2001 și întrucât imobilul casă a fost demolat, iar terenul aferent este ocupat de construcții de blocuri, filele 10-12, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamante și, în temeiul textelor de lege mai sus amintite, precum și a dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001, a dispus anularea deciziei nr.3080, emisă de pârât la data de 13.09.2006 și a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru cota de parte din imobilul înscris în CF 966 O, nr.top.3222 O, str. - nr.14, reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 726. și a obligat pârâtul să procedeze în conformitate cu dispozițiile art.16 cap.V, titlul VII din Legea nr.247/2005.
În condițiile art.274 Cod procedură civilă, fiind reținută culpa procesuală a pârâtului, instanța de fond a obligat pârâtul, în favoarea reclamantelor, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel Primarul Municipiului O, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii a neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamante.
În motivarea apelului se arată că intimatele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra cotei de părți din imobil și a calității de persoane îndreptățite în conformitate cu prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Mai arată că imobilul a fost preluat de stat, cu titlu de transmisiune legală, în baza Decretului nr. 111/1951 de la proprietarii tabulari și G, și nu de la antecesorii reclamantelor.
În ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, depuse în cauză apreciază că acestea prezintă o serie de neconcordanțe, în ceea ce privește prețul de vânzare, care diferă de la un contract la celălalt, iar cel de-al doilea contract nu are dată certă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatele, și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că au dovedit cu actele depuse calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, respectiv contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiate la 24 martie 1947 și 1 aprilie 1947, rezultă că antecesorul reclamantelor a cumpărat cota de a parte din imobilul în litigiu, de la proprietarii tabulari G și, după plata prețului stipulat cumpărătorul intrând în stăpânirea imobilului, percepând chiria de la chiriașii care foloseau la acea dată imobilul, aspecte de altfel confirmate și de martorul audiat în cauză (fila 65 dosar fond).
invocate de apelantă cu privire la cele două contracte sunt irelevante, fiind în realitate simple erori materiale sau omisiuni, neafectând validitatea acestora, ele fiind de altfel încheiate de un avocat.
este și faptul că imobilul a fost preluat de stat de la foștii proprietari tabulari și nu de la antecesorul reclamantelor, din actele de la dosar rezultând că acesta nu s-a putut întabula datorită faptului că a fost urmărit politic, persecutat și apoi condamnat la 20 ani de muncă silnică.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 296 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe apelant la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantele pârâte COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, cu sediul în O, nr. 1, județul B și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în O,-,. 5, județul B, domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul B, prin mandatar, domiciliată în T, str. -, nr. 2. județul T șiprin mandatar, domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul B, împotriva sentinței civile nr. 586/C din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante să plătească părților intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
- judecător fond
- redactat hotărâre- judecător -23.01.2008
- dactilografiat grefier -04.02.2008-8 ex.
-comunicat 05.02.2008-6 ex.
- COMISIA LOCALĂ O PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001, cu sediul în O, nr. 1, județul B
- INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, județul
- domiciliată în O,-,. 5, județul
- domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul
-prin mandatar, domiciliată în T, str. -, nr. 2. județul
-prin mandatar, domiciliată în O,-, - 14,. 51, județul
Președinte:Florica RomanJudecători:Florica Roman, Viorel Pantea, Andrea Blidar
