Speta Legea 10/2001. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR.116
Ședința publică de la 02 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorii și, domiciliați în B, sector 6,-, - 12,.B,.23, împotriva sentinței civile nr.178 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul contestator, personal și în calitate de procurator pentru apelanta contestatoare și consilier juridic, pentru intimații Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că s-a depus răspunsul la adresa emisă de instanță, de către Consiliul Județean D, după care;
Consilier juridic, pentru intimații Primăria Muncipiului C și Primarul Municipiului C, a depus răspunsul la adresa emisă de instanță, cu mențiunea că, din verificările efectuate în arhiva Primăriei Municipiului C, s-a constatat că această instituție nu deține istoric de rol (unic) fiscal pentru perioada anilor 1973 - 1985.
Din oficiu, instanța a pus în discuție administrarea probei testimoniale cu martori, pentru dovedirea susținerilor apelanților contestatori, în sensul că imobilul preluat abuziv de către stat a fost lăsat în folosință numitului.
Apelantul contestator a arătat că a făcut tot posibilul în căutarea unor martori, inclusiv a numitului, care a locuit în imobilul în cauză, însă, datorită faptului că din anul 1970 și-a stabilit domiciliul în localitatea B, nu a reușit să găsească niciun martor.
Față de susținerile constatatorului, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul contestator a solicitat admiterea apelului, conform motivelor scrise și susținute oral, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii. A depus concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimații Primăria Muncipiului C și Primarul Municipiului C, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 06.05.2008, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat contestația formulată de și împotriva deciziei nr. 41524/07.04.2008 a Primăriei Municipiului C prin care s-a dispus respingerea notificării nr. 861/N/2001, solicitând ca, pin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze în totalitate decizia nr. 41524/07.04.2008 ca neîntemeiată și repunerea contestatorilor în drepturi la despăgubire, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că terenul a fost cumpărat de tatăl reclamanților cu act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2505/1937. O altă suprafață, de 1200 metri pătrați, în același punct, a fost cumpărată de și prin actul de vânzare-cumpărare nr. 99/1947, în cote egale. Reclamanta arată că este singura moștenitoare a părinților săi, conform certificatelor de deces anexate și a certificatelor de atestare a calității de moștenitor nr. 8 și 9/2003.
s-a făcut în mod abuziv, conform Decretului nr. 115/1985, pentru construirea blocurilor de locuințe ale statului. În ceea ce privește preluarea, reclamanții au precizat că nu înțeleg cum în procesul-verbal de evaluare centralizată poate figura altă persoană ( ) în locul proprietarului de la care au fost preluate imobilele în cauză, atâta timp cât ei erau moștenitorii (plătitori de taxe și impozite) lui și (foștii proprietari).
Prin sentința civilă nr. 178 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea.
S-a reținut că, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.06.1937, autorul reclamantei, a dobândit în proprietate un teren loc de casă și grădină situat în V comunei Noi, "în suprafață de 60 metri și lat de 13 metri", identificat prin vecinătăți. Prin urmare, suprafața acestui teren este de 60x13=780 mp, care corespunde cu suprafața menționată în procesul verbal de evaluare nr. 16 din 08.10.1985, anexă la decretul de expropriere 115/1985 și care apare ca fiind situat în C,-.
Prin actul de vânzare încheiat la data de 17.01.1947, și, mama reclamantei au dobândit în proprietate un teren loc de casă și grădină în suprafață de 1200 mp, situat în comuna Noi, str. -, hotărând, prin același act ca jumătatea imobilului dinspre apus să-i revină numitei, iar jumătatea dinspre răsărit să revină, autoarea reclamantei.
Prin Decretul nr. 115/1985 imobilul situat în C,-, a fost expropriat, așa cum rezultă din procesul verbal de evaluare nr. 16/08.10.1985, anexă la decret, precum și din adresa nr. 2329/20.09.2001 emisă de Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, astfel încât, instanța apreciază că imobilul situat în C,--23 face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, încadrându-se în cazul special prevăzut de art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cu privire la calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, instanța reține cu privire la reclamanta că aceasta a făcut dovada calității de unic moștenitor după autorii săi, și, în calitate de fiică, așa cum rezultă din certificatele de calitate de moștenitor nr. 8/2003 și nr. 9/2003.
Pentru a avea însă calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 2, art. 3, alin.1 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, nu este suficientă dovedirea calității de moștenitor ci, solicitantul trebuie să facă dovada prin orice acte juridice a deținerii proprietății la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective), dovadă impusă de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 prin art. 23.1, lit. d).
În cazul în care nu se face o astfel de dovadă, art. 24, alin. 2 din lege prezumă calitatea de proprietar a persoanei individualizate prin actul normativ prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În speță, reclamanta chiar în notificarea nr. 861/N/2001 menționează că a domiciliat în imobilul situat în C,- până în anul 1962, dată de la care și-a schimbat domiciliul, și, "nefiind de față la demolarea locuinței nu am beneficiat de nicio despăgubire materială atât pentru locuință cât și pentru terenul intravilan."
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada deținerii proprietății la data preluării abuzive, iar în procesul verbal de evaluare nr. 16/08.10.1985, anexă la decretul nr. 115/1985 apare ca proprietar numitul, instanța presupune că acesta avea calitatea de proprietar a imobilului situat în C,--23 la data apariției Decretului nr. 115/1985, așa încât Primăria Car eținut în mod corect faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 2, art. 3, alin. 1 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorii, și nici nu a invocat existența unui drept propriu de proprietate asupra imobilului situat în C,--23. În aceste condiții s-a apreciat că în mod corect s-a reținut de Primăria C lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită și cu privire la acesta.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii și solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului contestatorii au susținut că s-a stabilit în cauză faptul că autorul contestatoarei a fost proprietarul imobilului situat în- și că acest imobil a fost preluat în mod abuziv, respectiv pe calea exproprierii, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr.10/2001 republicată; că este succesoare a defuncților săi părinți. Contestația a fost respinsă cu motivarea că nu s-a probat calitatea de persoană îndreptățită prin prisma deținerii proprietății la data preluării abuzive a bunului. Sub acest aspect apelanții au susținut că imobilul a fost închiriat numitului care a avut obligația să plătească pentru apelanți impozitele la Administrația Financiară. La data exproprierii deposedarea s-a făcut în raport de numitul, persoană care nu a putut face dovada proprietății sale asupra imobilului. Pentru acest imobil nu s-a dispus restituirea în natură sau prin echivalent către o altă persoană.
În dovedirea apelului a fost completat probatoriul, respectiv s-a depus de către Primăria Municipiului C situația rolului fiscal în perioada 1959-1973; au fost solicitate relații de la Consiliul Jud.D privind actele pe baza cărora s-a făcut exproprierea și preluarea imobilului în litigiu; s-au solicitat relații de la Primăria Municipiului C în legătură cu o eventuală notificare care ar fi fost formulată de o terță persoană pentru același imobil, în baza Legii nr. 10/2001. S-a pus în discuție proba cu martori pentru a dovedi susținerea din apel cum că imobilul era lăsat în folosință lui de către apelanți la data exproprierii, probă care nu a putut fi administrată deoarece apelanții au susținut că sunt plecați din C din anul 1970, că au încercat să-l găsească pe numitul sau alți martori dar nu au reușit, că persoanele care aveau cunoștință despre această stare de fapt nu au putut fi localizate de către apelanți.
Analizând probatoriul administrat la fond și în apel prin prisma cerințelor Legii nr. 10/2001 Curtea apreciază apelul ca fiind fondat.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, n absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea acestor prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Din modul de redactare a prevederilor legale menționate, rezultă că ne aflăm în situația unei prezumții legale simple, care poate fi răsturnată prin proba contrară. Curtea apreciază că în speță s-a făcut dovada contrară, în sensul că proprietar al imobilului în litigiu, la data exproprierii, era contestatoarea și nu numitul, cu următoarea argumentare.
În anexele la Decretul de expropriere nr.115/15 aprilie 1985, la poziția nr. 43 figurează numitul pe numele căruia s-a expropriat imobilul situat în Municipiul C-, jud. D, imobil compus din suprafața de 780 mp. teren și construcții. Pentru aceeași adresă - respectiv C-, este menționată - la poziția nr. 44 - numita -, de la care s-a expropriat imobilul compus din teren în suprafață de 1200 mp. și construcții în suprafață de 55,60 mp.
La solicitarea instanței Consiliul Județean Daî naintat actele existente la această unitate în ce privește imobilul expropriat de la - ( respectiv procesul verbal de preluare a imobilului pe care s-a făcut mențiunea că aceasta nu prezintă acte oficiale pentru teren și din această cauză nu i se poate plăti); de asemenea, s-a mai înaintat un proces verbal de preluare a imobilului teren și construcții situat în C-, preluat de la și HG, persoane menționate la poziția nr. 45 în listele anexe la decretul de expropriere (teren 250 mp și construcții).
Instanța a revenit cu adresă și a solicitat Consiliului Jud. D să comunice actele de preluare întocmite pe numele. S-a învederat instanței prin adresa nr. 3879 din 27 martie 2009 cănu mai există alte acte la această unitate referitoare la imobilele expropriate în anul 1985 și care au fost situate în C- și respectiv nr.21(fila 68 dosar apel).
Din anexa la Decretul de expropriere nr.115/1985 rezultă că au fost expropriate două imobile distincte, situate în-, dintre care unul pe numele - și un altul pe numele (cele două imobile având suprafețe diferite, atât terenurile cât și construcțiile). Deși în anexa la decret pentru imobilul preluat de la-s-a menționat numărul străzii ca fiind 23, în procesul-verbal de preluare este menționat nr.23 bis.
Pentru imobilul care în anul 1985 era situat în C- și care a fost preluat pe numele, conform anexelor decretului, actele privind preluarea efectivă nu se mai află la unitatea care trebuia să le aibă în păstrare. Referitor la acest imobil Primăria Municipiului Cac omunicat instanței că nu a fost formulată notificare în temeiul Legii nr.10/2001 de către vreo altă persoană decât contestatorii apelanți. Pentru același imobil contestatoarea a făcut dovada că a aparținut în proprietate părinților săi, iar după decesul lor imobilul a intrat în proprietatea acesteia, fiind evidențiat și în rolul fiscal al Primăriei Municipiului C până în anul 1973, pe numele său și al contestatorului.
Pentru perioada ulterioară anului 1973, deși este dovedit că bunul a continuat să existe (inclusiv construcția) până în anul 1985 - când a fost expropriat, Primăria Municipiului Cac omunicat instanței (fila 74 apel) că nu există în evidențele sale rolul fiscal (unic) pentru acest bun.
Din starea de fapt expusă mai sus, în special din faptul că după 1973 nu a fost întocmit rol fiscal pe numele altei persoane, că nu există acte care să dovedească un drept de proprietate dobândit de numitul asupra imobilului și că acesta (sau moștenitorii săi) nu a solicitat restituirea imobilului pe calea Legii nr. 10/2001, Curtea prezumă că la data exproprierii imobilului dreptul de proprietate asupra acestuia aparținea contestatoarei, drept dobândit de aceasta prin moștenire de la părinții săi și. Autorul a dobândit terenul prin actul autentic încheiat la 18 iunie 1937, aflat în copie la filele 48 - 49 din dosarul de fond.
Întrucât apelanta a făcut dovada de persoană îndreptățită la restituire, se impune a fi admis apelul declarat de aceasta în temeiul art.296 Cod pr.civilă. Va fi schimbată sentința în ce privește modul de soluționare a contestației formulată de. Va fi admisă contestația și anulată dispoziția nr. 41524 din 7 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului Se va constata dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii în echivalent pentru bunurile expropriate prin Decretul nr.115/1985, astfel cum acestea sunt descrise în procesul verbal de evaluare nr.16 din 8 oct.1985 (fila 44- 45 fond) respectiv 780 mp. teren și 97,15 mp. construcții.
Restituirea în natură a imobilului nu este posibilă astfel cum rezultă din procesul verbal privind starea de fapt întocmit de primăria Municipiului C la 21 iunie 2006 (filele 23, 24 din dosarul de fond).
Pentru cea de a doua suprafață de teren, pentru care s-a depus la dosar actul de vânzare-cumpărare din 1947, Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a acesteia de către stat. Dimpotrivă, pe verso-ul copiei actului (fila 60 din apel), există mențiunea că în anul 1970 contestatoarea a vândut partea sa din acest teren către numita -.
Apelul declarat de va fi respins. Acesta este soțul apelantei și nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, conform Legii nr.10/2001, nefiind moștenitor al foștilor proprietari și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în B, sector 6,-, - 12,.B,.23, împotriva sentinței civile nr. 178 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Schimbă sentința în parte în sensul că admite contestația formulată de contestatoarea împotriva Dispoziției nr. 41524 din 7 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului
Anulează dispoziția.
Constată dreptul numitei la măsuri reparatorii în echivalent pentru 780 mp. teren și 97,15 mp. construcții, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține sentința în ce privește pe.
Respinge apelul declarat de.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 aprilie 2009.
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.5 ex
22.04.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Mariana Mudava
