Speta Legea 10/2001. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 120/A/2008
Ședința publică din 8 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 58 din 6 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 mai 2008 și 7 mai 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantei apelante, sub rezerva ca acesta să depună la dosar împuternicire avocațială de redactare a motivelor de apel și de susținere a apelului.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei apelante să studieze întâmpinarea și pentru a depune la dosar împuternicire avocațială de redactare a motivelor de apel și de susținere a apelului.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar împuternicire avocațială de redactare a motivelor de apel și de susținere a apelului.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate ca fiind nelegală, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de apel depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 58/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins plângerea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului C-N, având ca obiect anularea dispoziției nr. 10339/28.11.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin plângerea dedusă judecății petenta a solicitat instanței anularea în parte a acestei dispoziții și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru terenul situat în C-N,-, înscris în CF 20455 C, nr. top. 11647, motivat pe faptul că și acest teren a fost cumpărat de antecesorii petentei de la soții. Prin notificarea înregistrată în baza Legii nr. 10/2001 petenta a solicitat despăgubiri bănești pentru construcția și terenul în suprafață de 461 mp, înscrise în cartea funciară mai sus menționată, susținând că aceste imobile au aparținut antecesorilor săi și.
Potrivit înscrierilor de sub B 4 și 5 din CF 20455 cota de 230/460 parte din teren, porțiunea de sub B1 a lui Gat recut în proprietatea Statului Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar cealaltă cotă de 230/460, porțiunea de sub B2 a lui, a trecut în proprietatea statului în baza aceleiași legi, astfel încât, așa cum rezultă din înscrierile de sub B 8 și 9, proprietarii de sub B 12 și 13, și G au dobândit cu titlu de cumpărare numai construcția de sub, construcție pe care apoi au înstrăinat-o antecesorilor reclamantei, în favoarea cărora s-a înscris dreptul de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 62/460 parte din terenul de sub. Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 30/1998 a fost preluată doar construcția, iar nu și terenul, care fusese trecut în proprietatea Statului Român anterior exproprierii, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
În consecință, în temeiul art. 1.4 pct. C din nr.HG 250/2007 plângerea se impune a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate ca fiind nelegală, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința atacată s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că nu s-a ținut seama de starea de fapt necontestată de părți, obiect al contractului, prin care antecesorii apelantei au cumpărat în anul 1981, de la soții, imobilul înscris în CF 20455, nr. top. 11647, constituindu-l întreg imobilul, teren și construcție. Datorită dispozițiilor abuzive ale art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 terenul a fost trecut în proprietatea Statului Român, iar mai apoi, în 1988 imobilul a fost expropriat, iar construcția a fost demolată și pe teren s-au ridicat blocuri de locuințe, restituirea în natură nemaifiind posibilă.
S-a mai arătat în motivarea apelului că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 1.4 lit. C din nr.HG 250/2007, împrejurare raportat la care, soluția instanței de fond, de respingere a plângerii pe motiv că antecesorii reclamantei nu ar fi fost proprietarii terenului la data exproprierii, apare ca vădit nelegală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că, potrivit art. 1.4 pct. C din nr.HG 250/2007, în cazul terenurilor preluate în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, de măsuri reparatorii beneficiază doar persoanele îndreptățite, adică proprietarii terenului la data trecerii terenului în proprietatea statului. Or, antecesorii reclamantei nu au fost proprietari ai terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Apelul este nefondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin dispoziția nr. 10339/28.11.2007, emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins cererea formulată de apelanta, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru terenul situat în C-N,-, înscris în CF nr. 20455, nr. top. 11647; s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată, situată la aceeași adresă și înscrisă în aceeași carte funciară, la baza emiterii acestei dispoziții stând referatul întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local al municipiului C-N, referat prin care s-a statuat în sensul că prin Decretul de expropriere nr. 30/1988 s-a preluat de la, u și construcția în suprafață de 75,70 mp, în timp ce terenul a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la alte persoane decât proprietarii de carte funciară ai construcției, căsătorit cu ( 4,12 dosar fond).
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 500/13.02.2002, apelanta, în calitate de fiică a numiților și, a solicitat despăgubiri bănești pentru casa de locuit și terenul în suprafață de 461 mp, imobil înscris în CF 20455 C, nr. top. 11647, arătând în motivarea notificării că imobilul a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 30/1988 ( 15 dosar fond).
Din xerocopia colii funciare in extenso nr. 20455 rezultă că imobilul cu nr. top 11647, nr. ser., constând din casă din pământ acoperită cu țiglă, cu o cameră, o bucătărie, o, un antreu, curte și grădină în suprafață de 128 stj.p. ( 460,8 mp), situat în C-N,-, a constituit inițial proprietatea lui G și a soției sale născută, dreptul de proprietate al acestora fiind întabulat la data de 11.01.1939 sub B1 și B2.
La data de 22.04.1977, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, asupra cotei de 230/460 parte din terenul de sub, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B1 a lui G, se întabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, sub B4, în administrarea operativă a GIGCL C, sub B5.
Ulterior, asupra cotei de 50/460 parte din porțiunea de sub B4 a Statului Român, se atribuie drept de folosință pe durata existenței construcției, în conformitate cu Legea nr. 4/1973, în favoarea lui, întabulare operată sub B6, ca urmare a faptului că asupra porțiunii de proprietate de sub B1 a lui G se întabulează sub B7 dreptul de proprietate cu titlu de moștenire în favoarea soției lui G,.
La data de 22 mai 1978 asupra cotei de 230/460 parte, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B2 a lui, se întabulează dreptul de proprietate în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, în favoarea Statului Român, sub B8, în administrarea operativă a GIGCL C, sub B9.
Prin urmare, întreaga suprafață de teren de 460 mp, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B1 a lui G și porțiunea de proprietate de sub B2 a lui, a trecut la Statul Român, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, în anul 1977, respectiv 1978.
Sub B 10 și 11 s-a întabulat în aceeași carte funciară dreptul de folosință asupra cotei de 50/460 parte din teren în favoarea lui și G, datorită faptului că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4114/16.05.1977 aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, dreptul de proprietate al acestora asupra construcției fiind întabulat sub 12 și 13.
Este evident că la momentul la care și G au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, terenul era trecut la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel încât ulterior, la data când numiții au vândut lui și construcția, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1341/18.02.1983, aceștia nu puteau să înstrăineze în favoarea cumpărătorilor și dreptul de proprietate asupra terenului, pentru simplul motiv că proprietar al terenului nu erau numiții, ci Statul Român.
Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului la 22.04.1977, respectiv la 22 mai 1978, astfel încât, la data de 18.02.1983, când și G au vândut lui și construcția, numiții nu aveau cum să dispună de respectivul teren pentru simplul fapt că acesta constituia deja proprietatea Statului Român.
De altfel, sub B 10 și 11 s-a notat în favoarea numiților și G un drept de folosință asupra cotei de 50/460 parte din teren, în condițiile Legii nr. 4/1973.
Sub B 14 și 15 s-a întabulat la data de 21.02.1983 dreptul de proprietate al lui și asupra construcției, iar sub B 16 și 17 în favoarea acelorași și se întabulează dreptul de folosință, conform Legii nr. 4/1973, asupra cotei de 62/460 parte din teren.
La data de 11.08.1995, în baza Decretului de expropriere nr. 30/1988, prin încheierea de CF nr. 14570, imobilul de sub se dezlipește din această carte funciară și se transcrie într-o carte funciară nouă înființată cu nr. -, în favoarea Statului Român, iar CF 20455 C se sistează din lipsă de imobil ( 16-18 dosar fond).
Evoluția întabulărilor operate în cartea funciară nr. 20455 C evidențiază faptul că terenul a trecut în proprietatea Statului Român anterior momentului la care și au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, în anul 1977 și 1978, nici antecesorii reclamantei apelante, și, și nici cei de la care și au cumpărat construcția, și G, nefiind niciodată proprietarii terenului în litigiu.
Din anexa la Decretul de expropriere nr. 30/1988 ( 21-23 dosar fond), poziția nr. 88/98, rezultă că s-a expropriat, în temeiul acestui decret de expropriere, construcția situată în C-N,-, în suprafață construită de 75,70 mp, suprafață utilă de 65,10 mp, de la numiții, și, deși proprietarii tabulari ai construcției la acel moment erau numiții și.
Esențial însă pentru soluționarea prezentei cauze este faptul că ceea ce s-a expropriat prin decretul de expropriere nr. 30/1988, a fost doar construcție, fără nici o suprafață de teren, și este firesc să fi fost așa, întrucât terenul trecuse în proprietatea Statului Român cu mult înainte de momentul exproprierii, respectiv la 22.04.1977 și la 22.05.1978, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Pentru construcția expropriată s-au stabilit, conform tabelului aflat la filele 24-25 dosar fond, despăgubiri în sumă de 23.449 lei, despăgubiri despre care reclamanta afirmă că nu au fost încasate, afirmație demnă de luat în considerare, întrucât nu a fost contrazisă de către pârât sau combătută prin vreun mijloc de dovadă ( 44 dosar fond).
Actele de stare civilă depuse la filele 26-29 dosar fond, confirmă faptul că reclamanta este descendenta proprietarilor de carte funciară și.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată și actualizată, imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada de referință 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură, alin. 2 prevăzând că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, la aceste măsuri reparatorii fiind îndreptățite, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași lege, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2 din aceeași lege, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată și actualizată, reglementează condițiile în care operează acordarea de măsuri reparatorii în favoarea persoanelor îndreptățite, pentru imobilele expropriate, după cum urmează:
"(1) Imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natura persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățita a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
(2) În cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natura cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
(3) În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natura a părții de teren rămase libera, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător.
(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
(5) Valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.
(6) Valoarea construcțiilor expropriate, care nu se pot restitui în natura și a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
(7) În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natura, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
(8) În situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din aceeași lege, "în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatista, sau de orice alta persoana juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4), dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit".
Art. 1.4 din nr.HG 250/2007 reglementează soluțiile ce pot fi pronunțate în cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituției din 1965 sau al anumitor situații juridice conexe, prin care s-au preluat imobile, prevăzând la lit. C că în cazul imobilelor care au fost preluate "în temeiul Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale: prezintă relevanta deosebita prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit ca terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere ca legiuitorul de după anul 1989 soluționat aceasta problema în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera ca aceste situații nu cad sub incidenta legii.
Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolata, acesta din urma, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidentei prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natura, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la <LLNK 12002 184180 302 0 82>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natura, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la <LLNK 12002 184180 302 0 82>art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Cu privire la caracterul nefondat al apelului reclamantei.
Prin prisma textelor legale mai sus enunțate, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, persoanele fizice care au fost proprietari ai terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 (sau moștenitorii acestora).
În speță, nici antecesorii apelantei, și, și cu atât mai puțin nici reclamanta, nu au fost proprietari ai terenului în litigiu la momentul trecerii acestui teren în proprietatea Statului Român, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul fiind preluat de Statul Român cu acest titlu în 22.04.1977 de la G, iar în 22.05.1978 de la.
Mai mult decât atât, nici măcar și G, de la care și au cumpărat construcția din CF 20455 C, nu au fost proprietarii acestui teren.
Ceea ce s-a expropriat în anul 1988 de la antecesorii apelantei, a fost doar construcția, astfel încât, prin prisma art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași lege, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii doar cu privire la construcție, nu și cu privire la teren.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând să fie menținută ca atare, în temeiul art. 295-296.pr.civ. urmând să se dispună respingerea prezentului apel ca nefondat.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 58/06.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
4 ex./08.05.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
