Speta Legea 10/2001. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 121/
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamanții, B, șos.- - nr.42-62, -.2,.61, sector 2, Găești,-,.4,.10, județul D și, B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.18 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant și avocat pentru intimata-pârâtă SA, în baza delegației nr.79 din 06.05.2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual, lipsă fiind apelanții-reclamanți, și intimații-pârâți G și
HGProcedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apelanții-reclamanți, cu depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise însoțite de acte.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă SA, invocă excepția nulității apelului declarat de și, ca nesemnat, potrivit disp.art.287 alin.1-2 cod procedură civilă, combinat cu art.133 alin.2 cod procedură civilă și depune la dosar concluzii scrise în acest sens.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, punând în vedere părților să pună concluzii și cu privire la excepția invocată de apărătorul intimatei-pârâte.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanții și, apelantul-reclamant, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă SA, solicită respingerea apelului declarat de reclamantul, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de reclamanții și, pune concluzii de anulare a acestuia ca nesemnat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înre gistrată la data de 8 decembrie 2004, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții G, G și "" pentru a fi obligați să emită decizia pentru restituirea în natură a unei magazii și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru o poiată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au adresat notificare pârâtei "" prin care au solicitat restituirea unei magazii și a unei polate, notificare la care nu au primit răspuns.
Prin sentința civilă nr.52 din 3 mai 2005, Tribunalul Argeșa admis acțiunea precizată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție prin care să se pronunțe asupra notificării acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta nu a răspuns notificării reclamanților prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor magazie și poiată din lemn, proprietatea autorului lor, G, dobândite prin actul de donație nr.173/1959.
S-a mai reținut că potrivit art.23 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, astfel că în temeiul acestei norme a fost obligată pârâta să emită dispoziție motivată.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.459/A din 25 noiembrie 2005.
S-a reținut, în esență, că potrivit precizării acțiunii și a concluziilor susținute în ședința din 26 aprilie 2005, reclamanții au solicitat obligarea pârâților de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra notificăm ce le-a fost adresată.
Ca atare, instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii cu care a fost investită, respectiv a pretenției afirmate de reclamanți în justiție, astfel că în mod greșit se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii ce l-ar constitui retrocedarea celor două construcții (magazie și poiată), deoarece nu acesta a fost obiectul acțiunii inițiale.
S-a mai reținut că solicitarea formulată prin motivele de apel în sensul ca instanța să le restituie cele două construcții, reprezintă o cerere prin care se schimbă obiectul acțiunii în apel, ceea ce este inadmisibil în sensul dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și, susținând că atât instanța de fond cât și cea de apel au pronunțat hotărâri nelegale pentru faptul că nu au soluționat acțiunea în raport cu obiectul acesteia, respectiv retrocedarea celor două construcții, deși au făcut dovada că de la data înregistrării notificării au trecut peste patru ani, fără să primească nici un răspuns.
Recurenții au mai susținut că obiectul acțiunii a fost cel de retrocedare a construcțiilor sau echivalentul acestora și nu obligația de a face.
Prin decizia nr.5614 din 8 iunie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-a casat decizia atacată, precum și sentința civilă nr.52 din 3 mai 2005, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanță la ribunalul Argeș.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamanții, prin acțiunea adresată instanței au solicitat restituirea în natură a două construcții, acțiune introdusă direct la instanță, întrucât pârâta "" nu a răspuns la notificare.
La data de 15 martie 2005, reclamantul, în condițiile care procedura nu era legal îndeplinită cu ceilalți doi reclamanți, și, a precizat oral că își modifică cererea în sensul că solicită obligarea pârâtei să răspundă la notificare.
Cererea a fost reiterată la data de 26 aprilie 2005 tot de reclamantul, în condițiile în care reclamanții și nu erau prezenți, dar procedura de citare
era legal îndeplinită cu aceștia, fără a avea însă mandatul lor.
În justificarea soluțiilor date ambele instanțe au avut în vedere faptul că obiectul cererii deduse judecății îl constituie exclusiv "obligarea pârâtei de a emite dispoziție prin care să se pronunțe asupra notificării formulate de reclamanți", considerent în raport de care concluzia instanței poate părea corectă.
Numai că, în speță, acțiunea adresată instanței este echivocă, iar pe parcursul procesului reclamantul, singur, fără a avea mandat și pentru ceilalți reclamanți, a modificat acțiunea în sensul de a solicita să fie obligată pârâta să le retrocedeze construcțiile sau le acorde măsuri reparatorii în echivalent, deci nemaifiind vorba de obligația de a face
Prin urmare, față de modificarea acțiunii pe parcursul procesului, în virtutea prevederilor art.129 Cod procedură civilă instanța avea obligația să pună în discuția părților stabilirea cadrului procesual exact în sensul celor arătate, a temeiului juridic al acțiunii și să procedeze apoi la soluționarea cauzei.
cadrul procesual în funcție de care urma a se stabili și normele legale și instituțiile publice aplicabile, acțiunea inițială fiind modificată de către un singur reclamant, fără mandat pentru ceilalți reclamanți, în condițiile în care pentru cei care au lipsit la termenul de judecată nu era îndeplinită nici procedura de citare, hotărârile pronunțate de instanțele de apel și de fond au fost date cu încălcarea art.84 și 112 Cod procedură civilă.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.18 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
În raport de dispozițiile art.2 pct.2 din Legea nr.10/2001, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie magazia și polata, ambele construcții din lemn, preluate de la autorul acestuia fără titlu în anul 1959 de fostul S Popular Raional C și predate care, la desființare în anul 1990 le-a predat "", cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.9 din același act normativ.
Cât privește stabilirea cadrului procesual din punct de vedere obiectiv, respectiv al obiectului acțiunii, tribunalul a mai reținut că deși reclamanții și au fost citați pentru a preciza obiectul acțiunii, aceștia nu s-au prezentat în instanță, nu au depus cereri precizatoare ale obiectului cererii și nu l-au mandatat pe reclamantul în acest sens.
Deși s-au depus cereri pentru retragerea acestor reclamanți din dosar (59-60), acestea nu au putut fi apreciate ca fiind renunțări la judecată formulate în mod valabil, întrucât nu se poate determina dacă semnăturile le aparțin, nefiind îndeplinite dispozițiile art.246 alin.1 Cod procedură civilă.
Analizând cadrul procesual inițial, astfel cum a fost determinat de reclamanții și prin cererea de chemare în judecată inițial formulată la data de 8 decembrie 2004, tribunalul a constatat că acesta vizează refuzul sistematic al pârâtei de a emite decizia de retrocedare, acțiune care însă a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Dispoziției nr.1/2005 emisă de "".
Cât privește acțiunea modificată de reclamantul în sensul retrocedării imobilelor construcții de către pârâtă, tribunalul a reținut că magazia și polata solicitată nu mai există fizic, acestea fiind demolate.
Așa cum rezultă din conținutul Dispoziției nr.1/2001 emisă de către pârâtă, reclamanții au demolat în anul 2002 magazia și polățile pe toate laturile magaziei, iar materialele rezultate le-au transportat în gospodăria lor, motiv pentru care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor sus menționate.
Cele reținute în conținutul dispoziției au fost confirmate și de reclamantul, care în ședința publică din 17 ianuarie 2008 a precizat în mod expres că magazia și polata solicitate constituie o construcție unitară, polățile fiind unite cu magazia cu rol de protecție a pereților laterali, aceasta fiind ridicată de către reclamanți. A arătat însă, că polata despre care face vorbire în cererea de chemare în judecată a fost acoperită cu țiglă și a fost înstrăinată de pârâtă unui terț.
În cauză reclamantul nu a făcut dovada unor asemenea susțineri, iar expertul constructor nu a putut să identifice respectiva construcție întrucât nu mai există fizic. Potrivit unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp. ing. (10), s-a constatat că respectiva construcție revendicată nu se identifică cu polata din actul de donație.
Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada că polata solicitată a fi restituită este diferită de cea care a fost deja ridicată de către reclamanți și despre care expertul face vorbire în completarea raportului de expertiză (84), în sensul că polata de 60. era deschisă și atașată magaziei de 360. neavând deci pereți exteriori, având destinația de protecție zidurilor magaziei.
Față de aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, întrucât nu este vorba despre imobile deținute de către organizațiile cooperatiste preluate de către stat și nerestituite, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.18/24 ianuarie 2008 Tribunalului Argeș - Secția civilă a declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- pârâții refuză în mod nejustificat să restituie în natură, conform Legii nr.10/2001, o magazie de scândură cu pătul, de 14 x 4,5, acoperită cu tablă și în echivalent o polată de 15 x 4, acoperită cu țiglă, solicitate de petent prin notificare;
- nu au fost respectate dispozițiile Legii nr.10/2001, act normativ care obligă pârâții să restituie în natură magazia de scândură cu pătul și să despăgubească petentul în echivalent cu valoarea polatei acoperită cu țiglă, pe care pârâții au vândut-o și pe care expertul a evaluat-o la 772 lei.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții și nu au semnat apelul, deși Curtea din oficiu a dispus emiterea unei adrese către aceștia, în sensul de a preciza dacă își susțin apelul, iar în caz afirmativ să-l semneze, lucru care nu s-a întâmplat până la pronunțarea dosarului.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate în apel și din ansamblul probelor administrate la fond și în apel, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât din coroborarea probatoriului administrat în cauză, rezultă că reclamanții au demolat în 2002 magazia și polățile pe toate laturile magaziei, iar materialele rezultate le-au transportat în magazia lor, motiv pentru care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor sus-citate. Mai mult, petentul în ședința publică din 17 ianuarie 2008, de la tribunal, a precizat în mod expres că magazia și polata solicitate constituie o construcție unitară, polățile fiind unite cu magazia, cu rol de protecție a pereților laterali, aceasta fiind ridicată de reclamant.
De asemenea, cu privire la polata de care petentul face vorbire în cererea de chemare în judecată, în sensul că aceasta a fost acoperită cu țiglă și apoi a fost înstrăinată de pârâți unui terț, Curtea nu poate reține o asemenea susținere, deoarece la dosar nu există probe în acest sens, iar expertul constructor nu a putut să identifice o asemenea construcție, întrucât nu a găsit-o fizic pe teren.
Rezultă că în mod corect tribunalul, conform Legii nr.10/2001, a respins cererea petentului cu privire la restituirea în natură a unei magazii de scândură cu pătul, de 14 x 4,5. acoperită cu tablă și în echivalent a unei polate de 15 x 4. acoperită cu țiglă, solicitate de reclamant prin notificare.
A doua critică este nefondată, întrucât tribunalul a aplicat corect dispozițiile Legii nr.10/2001, deoarece magazia cu pătulul solicitate a fi restituite în natură nu mai există fizic, iar polata a fost demolată de petenți și materialele ridicate de aceștia, astfel că nu mai sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în echivalent pentru această ultimă construcție.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.18 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Referitor la apelul declarat de reclamanții și, având în vedere că aceștia nu au semnat respectiva cale de atac, Curtea în baza art.287 alin.2 Cod procedură civilă va anula acest apel cu privire la cele două părți procesuale.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte Societatea Agricolă "" suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în faza de apel, conform chitanței nr.34/2008 de la fila 188 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B, Șoseaua - -, nr.42-62, - 8,.2,.61, sector 2, împotriva sentinței civile nr.18 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamanții, domiciliat în Găești,-, bloc 4,.B,.10, județ D, domiciliată în B,-, sector 1 și pârâții SOCIETATEA AGRICOLĂ "", cu sediul în comuna, sat, județ A, G - PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚII AGRICOLE "", domiciliat în comuna, sat, județ A și G - PREȘEDINTE AL COMISIEI DE LICHIDARE A SOCIETĂȚII AGRICOLE "", domiciliat în comuna, sat, județ
Obligă pe apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte Societatea Agricolă "" suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Anulează apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.18 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.8/24.06.2008.
Jud.fond: -.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu
