Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, -,.27,.B,.2, județul A, împotriva deciziei civile nr.364 din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.47/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual și intimata-pârâtă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/09.05.2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar un borderou cu acte pentru recurentul-reclamant, acte ce au fost comunicate și intimatei-pârâte, prin apărător.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită în principal respingerea recursului ca tardiv formulat, motivat de faptul că recurentul-reclamant a locuit la adresa din acțiune până la data de 18 aprilie 2007, așa cum rezultă din adresa nr.148 din 06 mai 2008, emisă de Asociația de proprietari - 158, Bl 27.
În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pe excepție, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Arată că termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii, respectiv 31 martie 2008.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 12.01.2006 sub nr.454/2006 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul în contradictoriu cu pârâta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului G, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că este fiul defunctului G, decedat la data de 11.01.2005, cu ultimul domiciliu în Pitești, județul A; că moștenitori ai defunctului, sunt el în calitate de fiu și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare.
A precizat că masa succesorală este compusă din apartamentul situat în Pitești, cartier, str.-, -.A,.13, jud. A și următoarele bunuri mobile: un tv. color, un tv. alb-negru, un aragaz cu patru ochiuri, un frigider Minsck, mobilă de bucătărie, masă, 4 scaune, pat, mobilă de sufragerie compusă din: o masă, 6 scaune tapițate, servantă cu vitrină, recamier; mobilă de dormitor compusă din: pat, șifonier, servantă.
Pârâta, a depus întâmpinare și cerere reconvențională (fila 15), iar la data de 12.05.2006 a depus completare la cererea reconvențională (fila 17).
La data de 17.11.2006, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, excepția lipsei calității procesuale active pe cererea principală și a lipsei calității procesuale pe cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr.4922/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Piteștis -a admis excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală, excepția lipsei calității procesuale active pe cererea principală și excepția lipsei calității procesuale pasive pe cererea reconvențională.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu reclamantul - pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind compensate cheltuielile de judecată și obligat reclamantul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii în termenul prevăzut de lege, astfel că dreptul opțiune succesorală a acestuia s-a prescris.
Față de soluția reținută cu privire la excepția analizată, instanța a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru promovarea cererii principale și implicit calitate procesuală pasivă pe cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat ca în mod greșit instanța a admis excepția prescripției dreptului la o opțiune succesorală, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 Cod civil, deoarece în calitate de fiu al defunctului este moștenitor sezinar, calitate în baza căreia are posesia bunurilor din masa succesorală de la data deschiderii succesiunii.
De asemenea, prin cererea reconvențională, pârâta în calitate de soție supraviețuitoare i-a recunoscut acestuia calitatea de moștenitor.
În această situația, prin recunoașterea calității sale de moștenitor, excepție ridicată ulterior în completarea la cererea reconvențională nu mai putea fi luată în considerare, și nici instanța nu o putea pune în discuție părților din oficiu, nefiind vorba de excepție de ordine publică.
Prin decizia civila nr.69/13 martie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4992/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului G în contradictoriu cu pârâta.
S-a reținut că prin cererea reconvențională aflată la fila 15 dosar fond pârâta a solicitat instanței să stabilească cotele legale pentru fiecare moștenitor și introducerea la masa de partaj a pasivului succesoral, în sumă de 40.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare efectuate cu ocazia decesului si prin aceeași cerere pârâta reclamantă a arătat că este de acord să partajeze bunurile menționate în cerere, cu excepția aragazului cu trei ochiuri și patul din dormitor, care sunt bunurile sale proprii.
Totodată prin cererea completatoare aflată la fila 17 pârâta reclamantă a solicitat să se constate că reclamantul este renunțător la moștenire prin neacceptare în termen a succesiunii și că pârâta este unica moștenitoare a defunctului.
S-a reținut că prin răspunsul dat de reclamant la întrebarea nr.3 din interogatoriul ce i-a fost administrat de către pârâta - reclamantă, acesta a afirmat că și-a însușit bunuri ce fac parte din masa succesorală, respectiv un patent, o bormașină, un tablou, un fierăstrău normal, o găleată și o, însă, prin răspunsul dat la întrebarea nr.4 reclamantul a afirmat că a luat din gospodăria tatălui său bunuri în timpul vieții acestuia iar martora, a arătat că reclamantul a luat după decesul tatălui sau bunuri din gospodăria acestuia, respectiv o bormașină și o găleată.
Având în vedere răspunsurile contradictorii ale reclamantului la interogatoriu, depoziția martorei și ținând seama că instanța de fond în analizarea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantului nu a clarificat aspectul acceptării succesiunii în una din modalitățile prevăzute de lege, tribunalul a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului pentru lămurirea acestui aspect având în vedere că la acest moment nu se poate efectua controlul judiciar prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a calificat greșit calea de atac care era în mod corect recursul.
De asemenea, s-a susținut că din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantului acesta a arătat foarte clar ca nu a luat bunuri din masa succesorală pentru a fi considerat moștenitor acceptant tacit al succesiunii.
Prin decizia civila nr.331/R/23 mai 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal reținând în esență că instanța de apel trebuia să determine dacă soluția pronunțată privitor la excepțiile invocate e corectă și în funcție de aceasta să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță făcând aplicarea art.297 Cod procedură civilă.
În rejudecare, în fața instanței de apel au fost administrate proba cu martori și interogatoriile părților, din care, coroborat cu probele administrate la prima instanță, tribunalul a reținut că cererea a fost corect soluționată de către prima instanță în temeiul excepției de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Astfel, prin decizia nr.364 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul declarat, reținând că G, soțul pârâtei și tatăl reclamantului a decedat la 10.01.2005, după această dată, fiul nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii în termenul de șase luni în care trebuia să-și manifeste dreptul de opțiune succesorală, potrivit art.700 alin.1 Cod civil.
Calitatea de moștenitor sezinar nu are relevanță în ce privește acceptarea succesiunii, ea reprezentând un beneficiu acordat de lege moștenitorului care în virtutea acestei calități poate intra în stăpânirea de fapt și în administrarea unor bunuri succesorale fără îndeplinirea vreunei formalități prealabile (anterior obținerii certificatului de moștenitor).
În consecință simpla calitate de moștenitor sezinar nu echivalează cu acceptarea moștenirii, această susținere a reclamantului urmând a fi înlăturată.
Pe de altă parte, acceptarea tacita a succesiunii prin efectuarea unui act pe care eredele nu-l putea face decât în calitate de moștenitor și care lasă să se presupună neapărat intenția de acceptare, nu s-a dovedit în cauză.
Astfel, atât din interogatoriul administrat la prima instanță, cât și în apel pentru reclamant, rezultă că acesta nu a făcut acte de acceptate tacită a succesiunii.
Reclamantul a arătat că a luat anumite bunuri de la defunct în timpul vieții acestuia și că în ultimii zece ani a participat doar la înmormântare, că nu a intrat în casa defunctului după decesul acestuia niciodată și că nu a făcut nici un act de administrare asupra bunurilor succesorale.
Din declarațiile martorilor audiați și propuși de către reclamant rezultă că cerințele prevăzute de lege pentru actele de acceptare tacită nu sunt îndeplinite. Astfel, martora a arătat că nu cunoaște când a luat reclamantul bunurile (bormașina și găleata) din casa tatălui său însă acest aspect coroborat cu răspunsul reclamantului la interogatoriu atrage concluzia că aceste bunuri au fost luate în timpul vieții autorului.
Atât martora cât și martorul audiat in apel au arătat că reclamantul a cumpărat pentru cimitir un suport de lumânări pentru care însă ulterior pârâta i-a trimis banii.
Acest act nu poate fi calificat drept un act de acceptare tacită a succesiunii având în vedere faptul că acesta trebuie să fie un act de administrare pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de moștenitor, actele curat conservatorii de îngrijire și de administrare provizorie nefiind acte de primire a moștenirii dacă cel ce le-a făcut nu a luat calitatea de erede - art. 690 Cod civil.
Participarea la înmormântare și chiar plata cheltuielilor de înmormântare realizate din considerente morale și de pietate față de memoria defunctului nu se încadrează în ipotezele acceptării tacite a succesiunii prin efectuarea unor acte de administrare.
În această situație se regăsește și faptul relatat de martor referitor la cumpărarea unui suport de lumânări de către fiu pentru mormântul defunctului, care nu poate fi apreciat drept act de acceptare tacită a succesiunii.
În ce privește achitarea unor rate la. pentru defunct, instanța a reținut că acest aspect nu a fost dovedit, doar reclamantul fiind acela care a invocat o atare situație nesusținută însă de probe.
Totodată, depunerea unei întâmpinări sau a cererii reconvenționale prin care se arată că pârâta este de acord cu partajarea, nu poate fi apreciată ca o complinire a cerințelor manifestării dreptului de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art.700 Cod civil. Acordul pârâtei sub acest aspect nu poate produce consecințe în ce privește respectarea de către reclamant a prevederilor legale, fiind presupus a fi dat numai în ipoteza în care reclamantul justifică cerința calității procesuale active, urmare a manifestării dreptului de opțiune succesorală.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Greșit s-a pronunțat instanța de apel prin încălcarea dispozițiilor art.700 cod civil privind acceptarea succesiunii, deoarece pe de o parte intimata-pârâtă a fost de acord cu partajarea apartamentului în cererea reconvențională formulată de către aceasta, iar pe de altă parte recurentul nu avea cum să ia bunuri din apartamentul în care locuia intimata, o preluare forțată a bunurilor mobile ar fi fost imorală. Pe de altă parte, recurentul-reclamant are calitatea de moștenitor sezinar, acesta a cumpărat un suport de lumânări pentru cimitir, situație care echivalează cu acceptarea tacită a moștenirii, astfel încât se solicită admiterea recursului cu consecința casării deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanțele să se pronunțe pe fond.
În ședința din 30 mai 2008, intimata a invocat excepția tardivității declarării recursului de către recurent, motivat de faptul că pe parcursul judecării apelului acesta și-a schimbat domiciliul, situație în care trebuia să informeze instanța pentru a i se comunica toate actele de procedură la noua adresă.
În susținerea acestei excepții intimata a depus la dosar la fila 42 o adresă de la asociația de locatari din care ar rezulta că recurentul nu mai domiciliază la adresa indicată în dosar din 19.04.2007.
Recurentul, prin apărător, a solicitat respingerea excepției precizând că decizia pronunțată de tribunal nu a fost comunicată recurentului-reclamant, situație față de care se ia în considerare comunicarea care s-a făcută către apărător, respectiv 31.03.2008, astfel încât recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere această excepție invocată, Curtea în baza dispozițiilor art.162 Cod procedură civilă, va respinge excepția pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare a deciziei pronunțată de tribunal, aflată la fila 29 din dosarul acestei instanțe, decizia nu s-a comunicat către recurentul-reclamant fiind înapoiată cu mențiunea destinatar necunoscut.
Nu se poate lua în considerare susținerea intimatei-pârâte că recurentul-pârât și-ar fi schimbat domiciliul pe parcursul judecării apelului și că nu a încunoștințat această situație instanței de apel, deoarece la dosarul cauzei există două adeverințe care se contrazic și anume una din care rezultă că recurentul-reclamant nu mai locuia la vechea adresă din 19.04.2007 și alta că s-a mutat la noul domiciliu în septembrie 2007 (adeverința de la fila 46 dosar recurs).
Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele medicale depuse de apărătorul recurentului-reclamant rezultă că acesta s-a aflat internat în spital pe tot parcursul judecării apelului având un diagnostic foarte grav, respectiv neoplasm faringian, situație în care este evident că a fost în imposibilitate să anunțe despre schimbarea domiciliului pe apărătorul său.
În această situație, Curtea consideră că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege față de comunicarea deciziei către apărătorul recurentului-reclamant, respectiv la data de 31.03.2008.
Examinând pe fond actele și lucrările dosarului și decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat instanța de apel atunci când a reținut că recurentul-reclamant nu a acceptat succesiunea autorului său în termenul de opțiune succesorală prevăzut de dispozițiile art.700 Cod civil.
Astfel, acceptarea succesiunii putea fi făcută expres și tacit.
Din interogatoriul care i s-a luat recurentului-reclamant după casarea cu rejudecare care se află la fila 23 din dosar, acesta a precizat în mod expres că după decesul autorului său nu a venit niciodată în imobilul în care a locuit autorul și de asemenea nu a luat nici un bun nici înainte și nici după decesul autorului.
Susținerea recurentului-reclamant din motivele de recurs că era imoral să ia bunuri din apartamentul ce constituie masa succesorală nu poate fi luată în considerare de către instanță, deoarece pe de o parte nimeni nu l-a împiedicat pe recurentul-reclamant să se prezinte la notariat și să facă acte de acceptare expresă a succesiunii, iar pe de altă parte, în condițiile în care pretinde că a acceptat tacit moștenirea, trebuia să dovedească această situație cu preluarea bunurilor din moștenire, ceea ce nu a făcut.
Calitatea de moștenitor sezinar nu are relevanță în ceea ce privește acceptarea succesiunii, ea reprezentând un beneficiu acordat de lege moștenitorului care în virtutea acestei calități poate intra în stăpânirea de fapt și în administrarea unor bunuri succesorale fără îndeplinirea unor formalități prealabile (anterior eliberării certificatului de moștenitor).
În consecință, simpla calitate de moștenitor sezinar nu echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii.
De asemenea, invocarea în motivele de recurs a faptului că recurentul-reclamant ar fi cumpărat pentru cimitir un suport de lumânări nu poate fi calificat drept un act de acceptare tacită a succesiunii, fiind vorba de un act de administrare provizorie și neintrând în categoria situațiilor prevăzute de lege pentru îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art.700 Cod civil.
Totodată, depunerea unei întâmpinări sau a unei cereri reconvenționale în care se precizează că intimata-pârâtă ar fi de acord cu partajarea, nu poate fi apreciată de către C ca o complinire a cerințelor manifestării dreptului de opțiune succesorală prevăzut de dispozițiile art.700 Cod civil.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul-recurent, împotriva deciziei civile nr.364 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta .
Obligă pe reclamantul-recurent să-i plătească intimatei-pârâte suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./2.06.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
