Speta Legea 10/2001. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 122
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pavelescu Georgeta
JUDECĂTOR 2: Cormanencu Stanciu Valeria
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de contestatorii, și împotriva sentinței civile nr. 123 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 2008,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,ce face parte integrantă din prezenta decizie,când instanța,din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi,când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă 123 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă în parte contestația formulată de, și în contradictoriu cu Primarul Municipiului
S-a dispus anularea dispoziției nr. 307 din 18 mai 2007, emisă de Primar, s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în V, strada -, nr. 17 și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți pentru terenul situat la adresa de mai sus în suprafață de 190,04 măsuri reparatorii în condițiile legii speciale - 247/2005.
S-a dispus anularea dispoziției nr. 274 /2007 și s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva dispoziției 306 din 18 mai 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispoziția 274 din 11 mai 2007 a Primarului municipiului V prin care respinge ca tardivă notificarea nr. 32337/27.09.2005 depusă de reclamanți și care viza restituirea imobilelor din str. C: - nr. 17, 23 și 25 este nelegală deoarece pe de o parte este în contradicție cu dispozițiile nr. 306 și 307 din 18.05.2007 emise de aceeași instituție prin care se reține o altă situație de fapt, iar pe de altă parte notificările pentru imobilele de la nr. 17 și 23 au fost depuse în termen legal, fiind înregistrate la data de 16.11.2001. Prin urmare este inadmisibil ca aceeași notificare să primească două soluții diferite.
Pentru acest motiv, instanța a dispus anularea acestei dispoziții.
A reținut instanța că reclamanții au depus notificare în termen legal pentru imobilele ce au fost situate în V,str. - nr. 17 și 23.
Pentru imobilul de la nr. 17 reclamanții au făcut și dovada dreptului de proprietate al autorilor lor(actele de la filele 21, 22, 23, 24, 25) și că acest imobil a fost preluat abuziv de stat prin expropriere conform 1678/1963. În consecință dispoziția nr. 307/18.05.2007 de respingere a notificării reclamanților pe motiv că nu s-a dovedit dreptul de proprietate este nelegală și netemeinică, drept pentru care a fost anulată constatându-se că reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent ce se vor acorda în conformitate cu Titlul VII din Legea 247/2005, imobilul neputând fi restituit în natură.
În privința terenurilor de la nr. 21 și 25 instanța a reținut că reclamanții nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate,așa cum sunt definite în normele metodologice de punere în aplicare a dispozițiilor legii 10/2001, actele depuse atestând dreptul de proprietate doar pentru imobilele de la nr. 21 și 17.Așa fiind, dispoziția nr. 306/18.05.2007 emisă de primarul municipiului V prin care se respinge notificarea reclamanților pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a fost situat în V, str. - nr. 23 este legală, motiv pentru care contestația reclamanților formulată împotriva acesteia a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au motivat apelanții că în mod greșit instanța de fond le-a respins contestația formulată împotriva dispoziției nr. 306 din 18 mai 2007.
Că deși au solicitat instanței să constate îndreptățirea lor la măsuri reparatorii în natură sau despăgubiri pentru imobilele situate în V, strada -, nr. 17 și 23, instanța a apreciat ca nedovedit dreptul de proprietate asupra imobilului de la nr. 23.
Au mai susținut apelanții că au dovedit faptul că autorii lor au avut în proprietate imobilul compus din casă și teren situat în strada -, nr. 17, casa fiind distrusă de bombardament, dar refăcută ulterior de părinții lor.
Că în anii 1954 - 1956 autorii lor a mai cumpărat două locuri de casă, dar la numerele 21 și 23, aceste imobile fiind stăpânite până în anul 1969, când au fost expropriate.
În fine, mai susțin apelanții că instanța de fond în mod greșit a respins contestația împotriva dispoziției 306 din 18 mai 2007, după ce în considerente a reținut că reclamanții nu au depus acte doveditoare doar pentru imobilele de la nr. 21 și 25.
Că din această motivare rezultă deci că pentru numerele 17 și 23 reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate, astfel încât este nelegală menținerea dispoziției 306/18 mai 2007.
În apel nu s-au mai produs alte probe.
Apelul este nefondat.
Criticile formulate de contestatori sunt întemeiate pe o evidentă greșeală de tehnoredactare care, în loc de nr. 23, a dactilografiat nr. 21.
Faptul că în cauză este vorba de o eroare materială evidentă, rezultă în întreg contextul considerentelor hotărârii, cu atât mai mult cu cât imobilul situat la nr. 21 nici măcar nu a făcut obiectul cauzei, pretențiile reclamanților pentru acest imobil fiind deja soluționate prin dispoziția nr. 644 din 19 decembrie 2005.
De altfel este evident faptul că instanța de fond a analizat îndreptățirea reclamanților doar pentru imobilele de la nr. 17, 23 și 25 cu care a și fost investită și în raport de care s-a și pronunțat, de altfel, reținând corect că în cauză pentru imobilul de la nr. 23 nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Prin urmare, Curtea constată că interpretarea "per a contrario" dată de apelanți este fondată pe o evidentă greșeală materială, din contextul frazei ulterioare rezultând cu certitudine că instanța s- referit în fapt la imobilul de la nr. 23 și nu la cel de la nr. 21 - pentru care nici nu a fost investită.
Mai mult decât atât, Curtea constată că din actele depuse la dosar a rezultat în mod indubitabil că în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru imobilul de la numerele 17 și 21, apelanții nefiind în măsură să dovedească nici măcar în apel dreptul lor de proprietate asupra imobilelor de la numerele 23 și 25.
Actul de cumpărare invocat de apelanți și aflat la fila 25 dosar atestă doar cumpărarea terenului în suprafață de 245 situat în strada -, nr. 21.
Nici din actele de expropriere depuse la fila 24 nu rezultă decât dreptul de proprietate pentru imobilele nr. 17 și 21, aceeași situație rezultând și din adeverința emisă de arhivele statului de la fila 21 dosar.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, să respingă apelul contestatorilor ca nefondat, păstrând astfel, ca legală și temeinică, sentința civilă 123 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatorii, și împotriva sentinței civile nr. 123 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.09.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Pavelescu GeorgetaJudecători:Pavelescu Georgeta, Cormanencu Stanciu Valeria
