Speta Legea 10/2001. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.123/
Ședința publică din 02 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în Pitești, strada - -,.2,.B,.10, județul A și de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.37 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator Gh. în baza procurii autentificate sub nr.11451 din 01.04.2008, de Biroul Notarului Public C asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.366 din 27.05.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, pentru apelanta-reclamantă lipsă și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru apelantul-pârât Primarul Municipiului Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Primarul Municipiul Pitești, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, susține oral apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren solicitată.
Instanța nu a ținut cont de îndrumările dispuse de instanța de trimitere prin decizia civilă nr.343/A din 04.10.2007, prin care s-a statuat că se impune a se stabili suprafața de teren traversată de canalul termic, cea care reprezintă zona de siguranță a blocului și restul suprafeței ce face obiectul notificării apelantei, pentru a se putea aprecia asupra restituirii în natură a imobilului. Deși, instanța a reținut că terenul de 125 este traversat de un canal termic, acesta nu este ocupat, pe suprafața sa nefiind amplasată nicio construcție, iar împrejurarea că subsolul său este traversat de un canal termic nu împiedică restituirea în natură, deoarece autoritățile publice pot folosi subsolul oricărei proprietăți.
De asemenea, apreciază că instanța a interpretat greșit și concluziile completării raportului de expertiză, în sensul că nu a observat că cele două suprafețe de 14 și 70 nu fac parte din parcarea betonată, acestea fiind adiacente. Existența unei spațiu betonat nu presupune existența unei parcări atâta timp cât aceasta nu este o investiție legală.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Primarul Municipiului Pitești, susține oral apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia.
Apreciază că în mod greșit a fost dispusă restituirea în natură a suprafeței de 103. întrucât aceasta reprezintă spațiul și zona de siguranță a blocului, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.213/1998 referitoare la regimul juridic al proprietăților publice. Cu privire la terenurile amenajate ca spații verzi, arată că înțelege să invoce dispozițiile Legii nr.195/2005 privind protecția mediului.
Având în vedere că imobilul construcție a fost demolat la cererea autoarei, apreciază că nu se mai impune acordarea de despăgubiri.
Cu privire la apelul formulat de reclamantă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, solicită respingerea apelului formulat de pârât, ca nefondat. Demolarea imobilului construcție a avut loc ca o consecință a exproprierii, deci nu este vorba de o demolare proprie. Eventual s-ar fi putut discuta numai faptul dacă aceste despăgubiri ar putea fi diminuate în situația în care ar fi rezultate materiale de construcție din demolarea imobilului construcție.
Apreciază că distanța la care se construiește un bloc și spațiul de siguranță al acestuia sunt chestiuni diferite, iar calificarea unui teren ca fiind spațiu nu împiedică retrocedarea acestuia către vechiul proprietar, impunându-se doar faptul de a se verifica dacă acel teren este spațiu în accepțiunea legii. Din actele de la dosar nu rezultă că pe terenul în litigiu s-a aprobat înființarea unui spațiu în accepțiunea legii.
Solicită respingerea apelului formulat de pârât, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că la data de 25 august 2006, petenta a formulat plângere împotriva dispoziției nr.263/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, prin care a solicitat să se dispună modificarea acesteia în sensul restituirii în natură, a terenului liber, neafectat de construcții sau detalii de sistematizare și acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul "casă" aflat la data trecerii în proprietatea statului pe terenul respectiv și demolat.
Prin sentința civilă nr. 108 pronunțată la data de 16 aprilie 2007 de către Tribunalul Argeș, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanta în contradictoriul cu pârâtul Primarul Municipiului Pitești, s-a modificat Dispoziția nr.263 emisă la data de 07.02.2006 de către pârât și s-a dispus restituirea în natură în favoarea petentei a terenului în suprafață de 125. situat în Municipiul Pitești,-, județul A, constatând că petenta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul construcție ce a făcut obiectul autorizației de demolare nr.7/19 mai 1978.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că autoarea petentei, defuncta, a decedat la data de 18 mai 2004 și că potrivit declarației dată la data de 27 martie 1978, autoarea petentei a consimțit la exproprierea imobilului din- compus din teren în suprafață de 500. și construcție în suprafață de 205,43. pentru utilitate publică, construcția fiind demolată de autoarea petentei potrivit autorizației de demolare nr.7 din 19 mai 1978 (36 dosar), apreciindu-se că demolarea imobilului casă compus din 3 camere și dependințe, acoperit cu tablă a fost impusă de exproprierea terenului pe care acesta s-a aflat.
Acestei stări de fapt, s-a apreciat că îi sunt incidente dispozițiile art.2 lit.h) din Legea nr.10/2001, petenta fiind îndreptățită în temeiul art.3 din același act normativ, la măsuri reparatorii în echivalent.
S-a mai reținut că, din terenul solicitat prin notificare, din suprafața totală solicitată de 500, petentei i s-a restituit în natură în baza Legii nr.18/1991 suprafață de 159,60, fiind pusă în posesie la data de 20.09.2993.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert ing., cu completarea ulterioară (59-61,71) rezultă că din suprafața de 340. suprafața de 312. marcată de punctele 1-2-12-13-14-4-5-7-8-9-11 este liberă de construcții și detalii de sistematizare, iar suprafața de 28. reprezintă zona de siguranță de 3,5. de la bloc, identificată prin punctele 15-1-9-16-15.
Expertul a precizat că din suprafața de 312, 125 (delimitată de punctele 11-5-6-10-11) reprezintă zona de protecție a canalului termic ce traversează subteran această suprafață, regimul acestor suprafețe fiind stabilit prin avize de specialitate, iar suprafață de 34 reprezintă o parte din parcarea din vecinătatea inspectoratului.
În concluzie, instanța a reținut că din suprafață de 340 se poate restitui în natură suprafața de 125 rezultată prin scăderea suprafeței ocupată de detalii de sistematizare (125 +28+34 = 187 ).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel Municipiul Pitești prin Primar, susținând că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică și nu poate fi restituită în natură nici o suprafață din acesta
Aceiași sentință a fost apelată și de către apelanta - reclamantă, solicitând restituirea în natură și a celor două suprafețe de 125. și respectiv 34.
Prin decizia civilă nr.343/A/04.10.2007 pronunțată de către Curtea de APEL PITEȘTI, s-a desființat sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță reținând că din modul de calcul privitor la terenul restituit în natură rezultă o suprafață mai mare decât cea acordată, impunându-se determinarea corectă a acestei suprafețe ce poate fi restituită în natură ținând cont și de lucrările de interes public ce afectează imobilul, în înțelesul art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.37 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Pitești.
S-a anulat în parte dispoziția nr.263 din 07.02.2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești și s-a dispus restituirea în natură a terenului determinat de punctele 1-2-12-11-1 de 103
S-a mai constatat că petenta este îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru restul de teren de 237 și pentru construcția de 205 demolată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că aspectele referitoare la îndreptățirea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 nu au constituit obiect de critică în fața instanței de apel, desființarea sentinței civile având în vedere numai aspectele relative la identificarea terenului ce poate fi restituit în natură, așa încât instanța a constatat că petenta are calitate de moștenitoare testamentară a persoanei îndreptățită la restituirea imobilelor ce au aparținut defunctei, bunuri expropriate de stat.
Privitor la construcția casă, s-a constatat că aceasta a constituit obiect al exproprierii împreună cu terenul, astfel că demolarea acesteia s-a produs după intrarea imobilului în proprietatea statului, fiind determinată de exproprierea terenului pe care aceasta era amplasată (34 - 36 dosar), justificându-se astfel dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru construcție.
Instanța a dispus în rejudecarea pricinii, completarea raportului de expertiză, cerând expertei să precizeze ce întindere are suprafața de teren dată de punctele 13-5-4-14- în raport de schițele aflate la filele 61 și 72, dosar primă instanță.
În raport de răspunsul formulat de expertă la fila 11 dosar apel, coroborat cu raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța de apel a constatat că privitor la suprafața de teren ce poate fi restituită în natură, aceasta are o întindere 103 fiind determinată de punctele 1-2-12-11-1 despre care se arată că este teren liber și în continuarea terenului spațiul de siguranță al blocului 2 în suprafață de 28 ( identificat cu culoare galbenă pe schița de la fila 61).
Instanța a observat că din terenul preluat de către stat în suprafață de 500, 159,6 au fost restituiți persoanei îndreptățite în temeiul Legii 18/1991, 28 reprezintă spațiul de siguranță al blocului nr.2, restul de 312 fiind liber de construcții, dar din acesta 125 sunt afectați de spațiul de protecție al canalului termic, încă 14 (între punctele 13-5-4-14) reprezintă continuarea parcării aferente inspectoratului, iar 70 în continuarea celor 125 ( spațiul de protecție al canalului termic), fac parte din aceiași parcare potrivit schiței de la fila 72.
Instanța de apel a mai reținut că potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, raportat la art.10 pct.3 din HG nr.250/2007, prin sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", se înțelege amenajări destinate a servi nevoile comunității și anume: căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe, alei pietonale și altele, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Prin urmare s-a reținut că întrucât terenul de 125 este afectat spațiului de protecție al canalului termic, iar suprafața de 14 situată între punctele 13-5-4-14, și cea de 70 situată între punctele 6-7-8-9-10, sunt suprafețe ce nun pot fi restituite în natură acestea fiind amenajări de utilitate publică.
Față de aceste considerente instanța de apel având în vedere dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, a apreciat că suprafața care poate fi restituită în natură este cea dată de punctele 1-2-12-11-1, și are o întindere de 103, pentru diferența de 237 petenta fiind îndreptățită la despăgubiri în condițiile legii speciale, soluție ce se regăsește în dispozitivul sentinței civile sus menționate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel apelanta - reclamantă și apelantul - pârât Primarul Municipiului Pitești.
În apelul său apelanta - reclamantă critică aceeași sentință civilă pentru următoarele motive:
Instanța nu a ținut cont de îndrumările dispuse de către instanța de control judiciar ce se regăsesc în decizia civilă nr.343/A/04.10.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a statuat a se stabili suprafață de teren traversată de canalul termic, cea care reprezintă zona de siguranță a blocului și restul suprafeței ce face obiectul notificării apelantei - reclamante, pentru a putea aprecia asupra posibilității restituirii în natură a imobilului.
În dezvoltarea acestui motiv se arată că terenul în suprafață de 125 (cel traversat de canalul termic) nu este ocupat, pe suprafața sa nefiind amplasată nici o construcție, iar împrejurarea că subsolul este traversat de un canal termic nu împiedică restituirea în natură a acestuia.
Referitor la suprafața de 34, ocupată de parcare se arată că nu s-a dovedit legalitatea aprobării la data amenajării sale și de aceea trebuia restituită în natură.
Se apreciază că în mod eronat s-a exclus de la posibilitatea restituirii în natură a altor două suprafețe de teren, respectiv cea de 14 (dată de punctele 13-5-4-14- din raportul de expertiză) și cea de 70, fără a se motiva în vreun fel această soluție.
Întrucât aceste două suprafețe de teren au fost marcate separat pe schița la raportul de expertiză, ele nu trebuiau incluse în categoriile "presupuse" de instanță.
Atât suprafața de 14 cât și suprafața de 70 au fost evidențiate separat în expertiză și totuși instanța le-a reținut ca făcând parte din aceiași parcare, doar pe considerentul că se află în continuarea acesteia.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și restituiri în natură a întregii suprafețe solicitate.
Prin apelul său, apelantul - pârât Primarul Municipiului Pitești critică sentința civilă nr.37 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Apreciază că, în mod eronat instanța a admis în parte plângerea formulată de către această apelantă, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 103, întrucât au fost încălcate dispozițiile referitoare la regimul juridic al proprietății publice, sens în care se invocă dispozițiile cap.III pct.2 din Anexa nr.1 din Legea nr.213/1998 privind regimul proprietății publice și ale art VII din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat suprafața necesară spațiului de siguranță a blocului, ca fiind de 28, în condițiile în care potrivit Regulamentului de Urbanism aprobat prin HG nr.525/1996, amplasarea a două construcții se face la o distanță reprezentând H (înălțimea) maximă clădirii: 2.
Se pretinde că suprafața reală ce reprezintă spațiul de siguranță este de 96,5. ce face parte din domeniul public al municipiului Pitești, ce nu poate face obiectul restituirii în natură, fiind zonă de siguranță a blocului de locuințe nr.2, necesar atât pentru intervenții în cazul de urgență cât și ca spațiul din jurul blocului.
Se mai arată că restul suprafeței de 242,9 reprezintă parcarea aferentă Inspectoratului Școlar și spațiul de protecție a canalului termic.
Pentru terenurile amenajate ca spații verzi, se invocă prevederile art.71 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, modificată și completată prin OUG nr.114/17.10.2007 care interzic schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, precum și reducerea ori strămutarea lor, indiferent de regimul lor juridic.
Sunt amintite și dispozițiile art.II din OUG nr.114/2007 din care rezultă că autoritățile publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan, o suprafață spațiu de minimum 20./locuitor până la data de 31 decembrie 210 și 26. până la data de 31 decembrie 2013.
Se arată că au fost încălcate atât dispozițiile legale amintite mai sus cât și dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, raportat la art.10 pct.3 din HG nr.250/2007, care lămuresc sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Privitor la despăgubirile acordate de instanța de fond pentru imobilul "construcție" apelantul - pârât apreciază că acestea nu pot fi acordate în condițiile în care imobilul a fost demolat de autoarea petentei potrivit autorizației de demolare nr.7 din 19 mai 1978.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii contestației ca nefondată.
Ambele apeluri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Privitor la apelul formulat de apelanta - reclamantă, Curtea reține următoarele:
Corect instanța de apel, în rejudecare, în baza art.315 (1) Cod pr.civilă, s-a conformat celor statuate prin decizia civilă nr.343/A/04.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI privitor la problema de drept dezlegată cât și asupra necesității administrării unor probe, chestiuni ce erau obligatorii pentru judecătorii fondului.
Instanța de apel în rejudecare potrivit acestei decizii de casare, a avut obligația de a determina corect suprafața de teren ce poate fi restituită în natură apelantei - reclamante, ținând cont și de lucrările de interes public ce afectează imobilul, în înțelesul art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În acest scop, instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiză solicitând expertei să precizeze ce întindere are suprafața de teren dată de punctele 13-5-4-14 în raport de schița de la filele 61 și 72 dosar primă instanță.
La acest nou obiectiv s-a răspuns de către același expert ing., prin precizarea de la fila 11 (dosar rejudecare), arătând că terenul dat de punctele 13-5-4-14 este în suprafață de 14. (7,0 x 2,0 = 14,o).
Pentru a stabili suprafața de teren care poate fi restituită în natură, instanța de rejudecare a avut în vedere completarea expertizei de la fila 11 dosar rejudecare pe care a coroborat-o cu raportul de expertiză întocmit în dosarul nr- ( dosarul de fond), precum și de lucrările de interes public ce afectează imobilul în înțelesul art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Se poate observa că instanța de rejudecare a urmărit să lămurească cu prioritate situația terenului din imediata vecinătate a celor 159,6 reconstituiți în proprietate apelantei - reclamante potrivit procedurii instituită de Legea nr.18/1991.
Prin urmare, imobilul teren în suprafață totală de 500. din contractul de vânzare cumpărare nr.1066/17.04.1934, transcris la Grefa ribunalului Argeș sub nr.2150/17.04.1934, este compus din următoarele suprafețe precizate în planul de situație anexat la raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert ing.: 159,60. delimitat de punctele 2-3-4-14-13-12-2 pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991; 312. teren liber de construcții delimitat de punctele 1-2-12-13-14-4-5-7-8-9-11-1 și în sfârșit 28. teren ce constituie zona de siguranță pentru Bl.2, delimitați de punctele 15-1-9-16-15 ( 61 dosar fond).
În cauză, rămâne în discuție suprafața de 340. ce face obiectul Legii nr.10/2001 pentru care autoarea reclamantei, defuncta, a emis prin executorul judecătoresc, notificarea nr.332/14.02.2002.
Având în vedere raportul de expertiză de la fila 11, coroborat cu expertiza din dosarul de fond ( 59-61) și completarea raportului de expertiză (21 dosar fond), în mod corect prima instanță a identificat suprafața de 103, determinată de punctele 1-2-12-11-1, ca fiind teren liber, situată între spațiul de siguranță al Bl.2 (cel de 28 colorat cu galben pe schița de la fila 61) și terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991.
Restul suprafeței de teren nu poate fi restituit în natură apelantei - reclamante fiind afectată de lucrări de interes public.
Întrucât imobilele teren și construcție au fost expropriate, sunt incidente dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 raportat la art.10.3 din HG nr.250/2007, care definesc sintagmaamenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, acestea fiind amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicații ( străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, urmând a fi avute în vedere de la caz la caz, atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajare a teritoriu și urbanism.
Privită din acest puncte de vedere, se constată că pentru suprafața de 237 ( care împreună cu suprafața de 103 ce poate fi restituită în natură = 340 p), petenta este îndreptățită la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Astfel, suprafața de 125 cuprinsă între punctele 11-5-6-10-11 reprezintă zonă de protecție a canalului termic ce traversează subteran acest spațiu; suprafața de 28 cuprinsă între punctele 15-1-9-16-15 asigură zona de siguranță pentru blocul 2, iar suprafețele de 14 cuprinsă între punctele 13-5-4-14 și cea de 70 cuprinsă între punctele 10-6-7-8-9-10, reprezintă părți din parcarea din vecinătate Inspectoratului Învățământ.
Cum toate aceste suprafețe de teren sunt supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, în mod corect instanța de rejudecare a statuat soluția expusă mai sus, astfel încât în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă.
Și apelul formulat de apelantul - pârât Primarul municipiului Pitești este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se critică sentința civilă în sensul că instanța de fond, în rejudecare eronat a dispus restituirea în natură a parcelei în suprafață de 103, determinată de punctele 1-2-12-11-1.
Nu se verifică această critică deoarece, în mod corect instanța de fond a apreciat că suprafața necesară spațiului de siguranță a blocului 2 este cea de 28, delimitată de punctele 15-1-9-16-15 cu o lățime de 3,5 de la blocul de locuințe respectiv (video raport de expertiză tehnică fila 59 - dosar fond), strict necesar pentru intervenții în cazuri urgente.
Acest spațiu de siguranță, nu trebuie confundat cu distanța la care trebuie amplasate două construcții, la care se referă apelantul-pârât, situația ultimă fiind reglementată de Regulamentul de urbanism aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.525/1996 și care deci se referă la aspecte diferite față de spațiul de siguranță amintit mai sus.
Este evident că în acest fel, apelantul-pârât a urmărit să justifice mărirea spațiului de siguranță care, determinat potrivit susținerii sale ( înălțimea maximă a clădirii: la doi), s-ar fi suprapus peste suprafața de teren cuprinsă între punctele 2-12-11-1 de 103 pentru care s-a dispus restituirea în natură de către instanța de fond.
Cât privește invocarea dispozițiilor cap.III.2 din Anexa nr.1 din Legea nr.213/1998 privind regimul proprietății publice și ale art.VII din Titlul I al Legii nr.247/2005, Curtea le interpretează în mod restrictiv în baza principiului "generalia specialibus non derogant", dând prioritate dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001, astfel încât pentru considerentele ce justifică restituirea în natură a suprafeței de 103. teren, se face trimitere la cele expuse în motivarea respingerii apelului formulat de apelanta-reclamantă, a cărei reluare ar fi de prisos.
Cum restul terenului nu poate fi restituit în natură, iar dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 raportat la art.10 pct.3 din Hotărârea de Guvern nr.250/2007 definesc sintagmaamenajări de utilitate publicăanalizată în cadrul motivelor de apel formulate de apelanta-reclamantă, considerente pentru care s-a menținut îndreptățirea acesteia la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru restul de teren de 237. se face trimitere la respectiva motivare.
Nici cea de a doua critică în sensul eronatei acordări de către instanța de fond a despăgubirilor pentru imobilul construcție demolat, nu poate fi primit.
În primul rând, din probele administrate în cauză (34-dosar fond), rezultă că autoarea petentei, defuncta, a consimțit la exproprierea imobilului din Pitești,-, compus din teren în suprafață de 500. și construcție în suprafață de 205,43. în scop de utilitate publică.
În al doilea rând, autorizația de demolare nr.7/19.05.1978 (26) este ulterioară declarației de consimțire la expropriere a autoarei (27.03.1978 - 34), fiind deci o operațiune subsecventă, legată și impusă de expropriere.
Adăugând și faptul că din cuprinsul adresei nr.2127/14.07.2004 (37), emisă de " CANAL 2000" Pitești, rezultă că în arhiva acestei societăți nu se află documente cu privire la evaluarea imobilului notificat sau a plății contravalorii acestuia, în mod corect instanța de fond, în rejudecare, a reținut că sunt incidente dispozițiile art.11 (1) - imobilul fiind expropriat - coroborate cu dispozițiile art.2 lit.h) din Legea nr.10/2001, fiind îndreptățită apelanta-reclamantă la măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul art.3 din același act normativ.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat și acest apel formulat împotriva aceleiași sentințe civile pronunțată de Tribunalul Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă, domiciliată în municipiul Pitești, str.- -, bloc 2,.B,.10, județul A și de apelantul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.37 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/20.06.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Maria Ploscă
