Speta Legea 10/2001. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 123
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B, sector 5,-, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B și Primăria Comunei Mihăileni, județul B, împotriva sentinței nr. 427 din 27 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr. 4639/C/2002.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 7 octombrie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului reclamanților intimați, avocat, de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 14 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 9 iulie 2002 reclamanții, și, prin mandatar, au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Mihăileni, Statul român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului B, solicitând obligarea pârâților să restituie în natură un număr de 2 case cu curți și grădinile aferente, situate în satul, com. Mihăileni, jud. Au mai solicitat obligarea pârâților la restituirea unui nr. de 52 parcele teren arabil, situate în intravilanul satului, com. Mihăileni, jud.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii numitului G, decedat la 26.04.1976, care a fost în timpul vieții proprietarul mai multor case situate pe raza com. Mihăileni, dintre care două mai există la ora actuală, iar trei au fost demolate. Au mai arătat că imobilele au intrat abuziv în proprietatea statului, cei deposedați neprimind în schimb nici un fel de despăgubiri.
Primăria comunei Mihăileni a arătat, prin întâmpinarea depusă, că în prezent există în natură și sunt restituibile doar două din imobilele care au aparținut autorului reclamanților, iar cu privire la teren a susținut că s-a restituit moștenitorilor în condițiile Legii nr. 18/1991, astfel că nu îl mai pot solicita și în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 427 din 27 mai 2004, Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamanților și a obligat Comuna Mihăileni - prin reprezentanții legali, să restituie în natură acestora o casă compusă din 3 camere și dependințe, cu terenul de 648 mp, situate în satul, com. Mihăileni, jud. B, în 468 și oad oua locuință situată în aceeași localitate în nr. 371/1, cu terenul aferent de 2262 mp; a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i despăgubească pe reclamanți, ca măsuri reparatorii prin echivalent, cu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 73.146.991 lei, reprezentând contravaloarea unor clădiri și anexe demolate care nu mai există; a obligat Primăria comunei Mihăileni, prin reprezentanți legali, să restituie reclamanților, în natură, suprafața totală de 84.045 mp teren, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing.; a respins acțiunea față de Prefectura județului B și a obligat pârâții Statul român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei Mihăileni să plătească reclamanților suma de 17.300.000 lei cheltuieli de judecată.
După pronunțarea hotărârii reclamanții au cerut îndreptarea erorii materiale, cererea fiind admisă prin încheierea din 9 iulie 2004 Tribunalului Botoșani, reținându-se cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent suma de 4.103.460.000 lei în loc de 73.146.991 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Primăria comunei Mihăileni, prin reprezentanții legali.
Ministerul finanțelor Publice a criticat sentința prin aceea că nu s-a avut în vedere excepția prematurității introducerii acțiunii, precum și greșita admitere a cererii privind îndreptarea erorii materiale.
Comuna Mihăileni, prin primar, a arătat că restituirea în natură a bunurilor în litigiu a fost greșit dispusă, impunându-se măsuri reparatorii prin echivalent. A subliniat că terenul a fost restituit în baza Legii nr. 18/1991, iar construcțiile aparțin Comunei Mihăileni, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate cu privire la acestea.
Prin decizia nr. 98 din 28 ianuarie 2005 Curții de Apel Suceava au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâți, reținându-se în motivare că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilelor și că restituirea în natură este posibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria comunei Mihăileni și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului său, pârâta Primăria comunei Mihăileni arată că, atât tribunalul cât și curtea de apel, au dat hotărâri cu aplicarea greșită a legii, deoarece:
- reclamanții nu au prezentat acte doveditoare din care să rezulte că, cele două construcții au aparținut autorului lor;
- identificarea imobilelor revendicate s-a efectuat prin expertiză, stabilindu-se că acestea sunt amplasate în nr. 468, 371 și 372, parcele cadastrale care nu se regăsesc în extrasul de CF nr. 591/26 ianuarie 2006 depus de reclamanți;
- suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul s-a efectuat după o schiță cadastrală austriacă foarte veche (anul 1855);
- imobilele solicitate nu au fost proprietatea defunctului G, locuința nr. 1 identificată în raportul de expertiză în 468 fiind învecinată cu Ortodoxă din al cărei inventar întocmit în anul 1949 rezultă alte vecinătăți, respectiv Primăria com. Mihăileni, com., râul, și drumul comunal, iar locuința nr. 2 identificată în raportul de expertiză în 371 este Căminul cultural al satului care a fost construit în perioada anilor 1980 de locatarii comunei și face parte din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Mihăileni, conform anexei nr. 41 HG nr. 991/2002;
- o parte din terenul solicitat este ocupat de Barajul de acumulare, aflându-se sub luciul de apă;
- foarte multe suprafețe de teren solicitate de reclamanți, situate în 402 - 422 au fost înstrăinate de autorul acestora în timpul vieții unor persoane fizice, nemaifiind posibilă, în această situație, acordarea de măsuri reparatorii, motive de recurs ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia atacată tot prin prisma greșitei aplicări a legii de către curtea de apel, arătând în motivarea recursului că instanța a ignorat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită se poate adresa justiției dacă răspunsul primit la notificare prin decizie/dispoziție motivată nu o mulțumește, precum și că nu s-a avut în vedere neîndeplinirea procedurii administrative obligatorii impusă de Legea specială, motive de recurs ce se încadrează, de asemenea, în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia nr. 2862 din 2.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de pârâți și a fost casată decizia cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
S-a reținut, în motivare, că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au stabilit pe deplin situația de fapt pentru a pronunța hotărâri temeinice și legale. S-a constatat lipsa unui probatoriu complet în vederea identificării construcțiilor revendicate, a compunerii acestora, a perioadei edificării construcțiilor și a identificării terenurilor cu vecinătățile acestora. Nu s-a stabilit cine și când a edificat Căminul Cultural și nici dacă terenurile solicitate sau o parte dintre acestea au fost deja restituite în baza Legii nr. 18/1991, ori dacă au fost vândute de autorul reclamanților unor persoane fizice, sens în care instanța de recurs a indicat administrarea probatoriului necesar lămuririi depline a situației de fapt.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 22 ianuarie 2008 cu nr-.
În vederea clarificării aspectelor litigioase curtea a dispus, la cererea părților, efectuarea în cauză a unei expertize topografice și a uneia în construcții.
Expertului topo i s-a solicitat, prin obiectivele ce i-au fost înaintate, să identifice terenurile prevăzute în dispozitivul sentinței civile nr. 427/27 mai 2004 Tribunalului Botoșani, să întocmească planurile de situație pentru aceste suprafețe, să stabilească situația actuală a acestor terenuri sub aspectul regimului juridic al proprietății și posesiei, dacă sunt sau nu afectate de construcții, dacă aceste terenuri au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea reclamanților, dacă autorul Gaî nstrăinat sau nu parcelele cadastrale nr. 402 - 422, solicitându-se și identificarea parcelei funciare nr. 237 din CF 753 com. cad. (actualmente cu nr. 371 și 372) pe care este amplasată clădirea cultural.
Expertiza în construcții a vizat identificarea celor două imobile - casă care au fost restituite în natură prin sentința civilă nr. 427/2004 a Tribunalului Botoșani, cu stabilirea aproximativă a perioadei edificării acestora; în plus, pentru imobilul cămin cultural, s-au solicitat relații în legătură cu istoricul de rol fiscal pe baza registrului de inventar al clădirilor, verificarea autorizației de demolare a clădirii vechi în cazul în care imobilul în litigiu a fost reconstruit din temelii, stabilirea existenței unor eventuale reparații capitale după anul 1990 la acest imobil, valoarea actuală de circulație, precum și stabilirea, în baza metodologiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, a împrejurării dacă această clădire este una nouă în raport de cea veche.
Lucrările au fost depuse la dosar la filele 265 și 328 dosar, fiind formulate obiecțiuni doar cu privire la expertiza în construcții.
S-a solicitat efectuarea unui supliment la expertiza în construcții, însă acesta nu a fost depus, experta refuzând efectuarea lucrării ca urmare a neachitării, de către reclamanți, a diferenței de decont din contravaloarea expertizei.
Părțile au depus la dosar înscrisuri emise de diferite instituții, hotărâri judecătorești și declarații de martori, date în fața organelor de urmărire penală.
La ultimul termen de judecată din 7 octombrie 2009 reprezentanta pârâtei Comuna Mihăileni a arătat că renunță la motivul de apel privind terenurile și că nu există opoziție la restituirea în natură a imobilului cu 3 camere, învecinat cu fostul, astfel încât rămâne în discuție doar imobilul nr. 2, denumit cămin cultural.
Analizând probatoriul administrat în cauză prin prisma motivelor de apel formulate și având în vedere observațiile instanței de casare, Curtea constată următoarele:
Articolul 492 cod civil instituie o prezumție relativă în favoarea proprietarului unui teren, în sensul că acesta este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrurilor făcute în pământ sau asupra pământului, până la proba contrarie.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. (fila 334) și extrasului de carte funciară de la fila 78 dosar nr. 5499/2004, parcela funciară nr. 237 din CF 753 com. cad. se identifică în parte cu parcelele noi cadastrale 371 și 372 și are ca proprietar tabular pe defunctul
Pe această suprafață se află clădirea în litigiu, identificată în expertiza ca fiind imobilul nr. 2 (căminul cultural).
Cu privire la acest imobil experta (filele 265 și următoarele dosar apel) constată că aria desfășurată a acestei construcții este de 180 mp, are fundații de piatră, consolidate cu beton, tencuieli din mortar și șarpantă de lemn, cu azbociment, concluzionând că este o construcție nouă realizată pe fundațiile vechi, păstrând dimensiunile în plan și aceeași suprafață construită. Experta precizează că imobilul a fost ridicat cu aproximativ 25 - 30 ani în urmă, însă nu a putut verifica autorizația de construcție și nici autorizația de demolare a vechii construcții deoarece există disfuncționalități în înregistrarea datelor la compartimentele de specialitate ale primăriei.
A mai apreciat experta că această clădire este una nouă integral, fiind 100% volume noi.
Este important de remarcat că toate aceste constatări au fost făcute fără ca experta să poată inspecta părțile acoperite sau inaccesibile ale clădirii, ci doar în urma a trei mici intervenții asupra pereților pentru a se vizualiza materialele de construcție și care nu certifică tipul materialului pus în operă, aspecte precizate de autoarea lucrării în partea introductivă (270), precum și în adresa de la filele 223 - 224 dosar apel.
Coroborând concluziile expertizei cu celelalte probe de la dosarul cauzei rezultă, fără dubiu că imobilul clădire în discuție este - cel puțin parțial - fosta proprietate a autorului reclamanților.
Formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului întocmit la momentul confiscării averii autorului reclamanților (154 și următoarele dosar nr. 4639/2002) evidențiază faptul că imobilul construcție în litigiu avea, la data preluării, o suprafață construită de 180 mp, aceeași dimensiune fiind găsită și de experții în construcție cu ocazia efectuării măsurătorilor.
Din declarația martorului, dată în fața organelor de poliție în anul 2003 (87 dosar nr. 5499/2004) rezultă că acesta, în calitate de fost primar al comunei în perioada 1992 - 1996, are cunoștință despre imobilul în litigiu care, împreună cu o magazie din cărămidă, a aparținut fostului CAP, ulterior fiind preluat de, care l-a amenajat și l-a tencuit cu de piatră.
Anterior acestei preluări, clădirea a fost consolidată de unitatea care a lucrat la construirea barajului, cu intenția de a fi transformată în cămin cultural.
Mai arată martorul că această clădire făcea parte din imobilele confiscate de la G de regimul din vremea respectivă.
Susținerile privind intervenția echipei care lucra la barajul se regăsesc și în declarația numitului, directorul de Lucrări Hidrotehnice din perioada respectivă, într-o adresă către pârâta Primăria comunei Mihăileni însă, mare parte din susținerile acestuia, cum ar fi apartenența la domeniul public a terenului aferent construcției, nu pot fi avute în vedere, fiind contrazise de actele de la dosar.
Conform adresei nr. 25 din 9 ianuarie 2004 emisă de Camera de Conturi B, clădirea fostă cămin cultural din a intrat în patrimoniul public al com. Mihăileni în baza nr.HG 971/2002 fiind înregistrată în contabilitatea instituției la data de 1.01.2003, potrivit HCL nr. 17/2002, acesta fiind singurul act de care se prevalează pârâta Primăria com. Mihăileni în declarația de apel pentru dovedirea susținerilor sale, ignorând faptul că inventarul public efectuat în temeiul HG nr. 971/2002 nu este un act constitutiv de drepturi. De asemenea, autorizația de construcție invocată de pârâtă (fila 84 - 86 dosar apel) se referă la alt imobil, compus din parter și etaj, în suprafață totală de 451 mp, situat pe alt amplasament, așa cum rezultă din raportul de expertiză (fila 280 apel).
Din probele analizate anterior rezultă cu certitudine că imobilul fost cămin cultural este amplasat pe terenul proprietatea autorului reclamanților și ridicat pe fundațiile vechi la care s-au făcut consolidări, păstrând dimensiunile în plan și aceeași suprafață construită cu locuința inițială.
Deși expertiza efectuată în cauză nu a fost în măsură să precizeze ce procent din vechea construcție se regăsește în cea nouă (s-a vorbit doar de fundații) iar sub aspect funcțional compartimentarea încăperilor nu a suferit modificări esențiale față de starea inițială, rezultă că bunul în litigiu nu constituie imobil nou în accepțiunea art. 19 din Legea nr. 10/2001 modificată și nu există vreun impediment legal pentru exceptarea de la restituirea în natură.
Potrivit art. 10 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în situația construcțiilor demolate total, iar pentru cele demolate parțial (refăcute sau nu ca urmare a demolării parțiale) se prevede restituirea în natură "în starea în care se află la data cererii de restituire".
în care experta califică imobilul ca fiind o construcție nouă integral - 100% volume noi - nu este în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 10/2001 pentru definirea accepțiunii de "imobil nou", deoarece acest text de lege se referă la adăugarea, pe orizontală sau verticală, în raport cu forma inițială, a unor noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, situație care nu este dată în cauză.
În consecință, imobilul în litigiu fiind demolat parțial și refăcut pe aceleași fundații, păstrând dimensiunile și forma inițială, este restituibil în natură potrivit legii speciale de reparație.
De asemenea, terenul aferent imobilului, proprietatea autorului reclamanților, este liber de construcții, așa cum rezultă din constatările expertului topo (fila 334 dosar), fiind pe deplin aplicabile în speță prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Cum pârâta Primăria com. Mihăileni nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției, nereușind să răstoarne prezumția simplă instituită de Codul civil în favoarea reclamanților și cum din probele analizate anterior rezultă că imobilul construcție în litigiu înglobează cel puțin parțial vechea construcție aparținând autorului reclamanților, instanța, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de această pârâtă, luându-se act că la ultimul termen de judecată s-a renunțat la motivul de apel vizând terenurile.
Cu privire la apelul declarat de Ministerul Finanțelor, instanța constată că neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 25 al. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, ce revine unității deținătoare de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, nu poate afecta dreptul persoanei interesate de a avea acces la o instanță judecătorească. În acest sens a statuat și instanța supremă, prin decizia nr. XX/2007 dată ca urmare a promovării unui recurs în interesul legii, stabilind că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor de restituire, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare.
Critica privind încheierea de îndreptare a erorii materiale se dovedește a fi, de asemenea, nefondată. Omisiunea instanței de a indica în dispozitivul hotărârii pronunțate valoarea reactualizată a sumei de 73.146.991 lei care reprezintă valoarea clădirilor demolate în anul 1992, valoare stabilită prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul (filele 271 - 271) constituie o eroare materială în sensul art. 281 Cod pr. civilă și nu o greșeală de judecată. Suma reactualizată este rezultatul unui calcul în raport de rata inflației în perioada 1992 - 2004, fiind evident faptul că, din eroare, s-a indicat în cuprinsul hotărârii doar suma care a constituit baza de calcul pentru reactualizare.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, apelul declarat de Ministerul Finanțelor vizând sentința primei instanțe, cât și încheierea de îndreptare a erorii materiale, va fi respins ca nefondat.
În temeiul disp. art. 274 Cod pr. civilă, pârâta Comuna Mihăileni, prin reprezentant, va fi obligată să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând parte din contravaloarea expertizei în construcții suportată de reclamanții - intimați. În baza aceluiași articol, instanța va obliga pârâta Comuna Mihăileni să plătească în contul expertei suma de 1500 lei, reprezentând diferență onorar expert rămasă neachitată, conform decontului depus la dosar la filele 247 - 248.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B, sector 5,-, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B și Primăria Comunei Mihăileni, județul B, împotriva sentinței nr. 427 din 27 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr. 4639/C/2002.
Obligă pârâta Comuna Mihăileni - prin primar să plătească intimaților, și, prin mandatar, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din apel.
Obligă pârâta Comuna Mihăileni - prin primar să plătească în contul expertei suma de 1500 lei, reprezentând diferență onorar expert rămasă neachitată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./20.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
