Speta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 125/A/2009
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1403 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâții intimați REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, DIRECȚIA SILVICĂ A I și DIRECTOR..
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise atât din partea intimatei - Direcția Silvică A, precum și a reclamantei (în 2 exemplare)-având atașată nota de cheltuieli cu chitanța de onorariu avocațial și 2 bilete de tren.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 19 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Prin contestația înregistrată sub nr- la Tribunalul Alba, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimatele Regia Națională a Pădurilor Romsilva și Direcția Silvică A I, următoarele:
-să se constate că pe imobilul înscris în CF nr. 4383 Cugir, nr. top. 7781/1/2/1 în suprafață de 2,1904 ha pădure, proprietatea bunicilor petentei pe linie paternă a fost construită o casă de locuit și o bisericuță de cult ortodox, construite din material lemnos și neevidențiate în cartea funciară;
-să se constate că imobilul sus - menționat a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil;
-să se constate că imobilul teren împădurit și construcții, având destinația de locuință și cult religios ortodox, potrivit cu afectațiunea sa, constituie un tot unitar și face obiectul restituirii în baza Legii 10/2001.
-să se dispună anularea deciziei nr. 7994/9.10.2006 emisă de Directorul intimatei Direcția Silvică A și obligarea acestuia la emiterea unei decizii de restituire în natură a casei de vacanță ce a aparținut bunicilor contestatoarei aflată în patrimoniul și folosința Direcției Silvice A - ca sediu de brigadă silvică - precum și a terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 2,1904 ha;
-să fie obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care se opun admiterii contestației.
În motivarea contestației, s-a susținut că imobilul în litigiu a aparținut bunicilor contestatoarei defuncții și ( născută ), fiind compus din teren împădurit, casă de locuit și bisericuță de lemn.
După 6 martie 1945, imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, fără nici un titlu, bunicii contestatoarei figurând și în prezent ca proprietari tabulari.
Cu ocazia construirii lacului de acumulare pentru hidrocentrala de pe râul S, atât casa cât și bisericuța au fost demontate și reconstruite pe alte amplasamente aflate în folosința organelor silvice.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 1403/2008, Tribunalul Albaa admis în parte contestația, a constatat că pe imobilul înscris în CF 4383 Cugir, nr. top. 6681/1/2/1 pădure, în "G", în suprafață de 2,1904 ha a fost edificată o casă de vacanță și o bisericuță de cult ortodox, care au fost preluate în mod abuziv de stat.
S-a constatat că petenta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în condițiile Legii 10/2001 pentru edificatul - casă de vacanță demolat de pe terenul înscris în CF 4383 Cugir și strămutat pe imobilul înscris în CF 1 Cugir nr. top. 6711/10.
S-a anulat în parte decizia nr. 7994/9.10.2006 emisă de directorul Direcției Silvice AIf iind obligate intimatele la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale conform art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 10/2001 pentru edificatul - casă de vacanță - situat pe imobilul înscris în CF 1 Cugir nr. top. 6711/10.
A fost respinsă în rest contestația iar intimatele au fost obligate la 2268 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că terenul în litigiu se află în extravilan, a fost solicitat și reconstituit contestatoarei în baza Legii nr. 1/2000 astfel că nu intră în sfera de aplicare a Legii 10/2001.
În ceea ce privește modalitatea de restituire a construcției strămutate s-a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură datorită faptului că edificatul a fost strămutat pe un alt amplasament decât cel proprietate al antecesorilor contestatoarei iar în urma reconstruirii a rezultat o construcție nouă pe fundație de beton, cu instalații electrice, sanitare, telefon și finisaje interioare conform concluziilor raportului de expertiză în construcții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea solicitând modificarea în totalitate a acesteia în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel se arată că în mod greșit și contrar probelor dosarului s-au reținut de către tribunal împrejurări și stări de fapt privitoare la imobil, și apreciind greșit probele de la dosar, s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, arătând că terenul pe care a fost edificată construcția nu avea afectațiune de pădure cu sens de exploatație și invocând dispozițiile art. 6 din Legea 10/2001 cu referire la faptul că terenurile cu sau fără construcție fac obiectul Legii 10/2001, dar și prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 referitoare la acest articol al legii, apelanta susține că terenul în litigiu formează obiect al Legii 10/2001 iar nu al Legii 18/1991, 167/1995 sau 1/2000.
Arată că este nelegal și greșit raționamentul tribunalului prin care se aplică regim reparatoriu diferit pentru construcție și pentru teren, având în vedere că supraedificatul este indisolubil și inseparabil legat de terenul pe care acesta este construit.
Consideră că deținătorul fiind unitate economică de stat este ținut să restituie în natură atât construcția cât și terenul pe care aceasta s-a deplasat după demontare.
Mai precizează că s-a reținut greșit că situația terenului s-ar fi soluționat în baza Legii fondului funciar deoarece nici până în prezent reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului nu a fost finalizată.
Mai arată că tribunalul ar fi trebuit să constate caracterul preluării abuzive a întregului teren și nu doar a aceluia pe care s-a edificat construcția.
Apreciază ca fiind nelegală și reținerea conform căruia nu este posibilă restituirea în natură a edificatului deoarece aceasta încalcă o serie de prevederi legale, respectiv: art. 6 alin. 1 din Legea 10/2001, art. 6.1 din Normele Metodologice, art. 9 - 19 din Legea 10/2001, art. 19.2 din Normele Metodologice, art. 21 din Legea 10/2001, art. 1lit. a și f și art. 2 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Mai susține că la casa în litigiu nu s-au făcut lucrări de adăugire sau sporire de suprafață construită desfășurată de nici un fel iar din înscrisurile depuse la dosar de intimată rezultă că aceasta avea toate dotările necesare.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, terenul în discuție în suprafață de 2,1904 ha a trecut în proprietatea statului fiind apoi preluat de SA în vederea realizării lacului de acumulare, astfel că într-adevăr intimații nu puteau avea calitate de unitate deținătoare conform dispozițiilor art. 21 din Legea 10/2001.
Critica formulată sub acest aspect de contestatoare este nefondată dar și lipsită de interes în contextul în care oricum terenul nu poate forma obiect al Legii 10/2001.
Cu privire la această din urmă chestiune, Curtea reține din adresa nr. 1195/08.04.2009 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor că cererea nr. 57/2005 depusă de contestatoare în baza Legii nr. 247/2005 pentru retrocedarea terenului a fost deja soluționată prin Hotărârea nr. 2244/2006 emisă de Comisia județeană de fond funciar
Prin această hotărâre s-a aprobat, la poziția 59 din anexa nr. 37 suprafața de 2,19 ha teren cu vegetație forestieră, urmând ca reclamanta să fie pusă în posesie cu această suprafață ( 31).
Este evident astfel nu numai faptul că suprafața solicitată de contestatoare nu formează obiect al Legii 10/2001 ci al legilor fondului funciar dar și faptul că aceasta a beneficiat deja de măsuri reparatorii pentru terenul în discuție conform Legilor fondului funciar, urmărind să fie pusă în posesie.
În aceste condiții este inadmisibil a se solicita pentru același teren măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, iar toate criticile aduse primei instanțe cu referire la reținerea incidenței art. 8 din Legea 10/2001 în cauză apar ca fiind nefondate.
Totodată, trebuie menționat că de vreme ce terenul în discuție nu intră în sfera de aplicare a Legii 10/2001, este inutilă analizarea susținerilor apelantei întemeiate pe dispozițiile art. 6 din Legea 10/2001 și din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi dar și al celor bazate pe probele dosarului din care ar rezulta că acest teren nu avea destinația de exploatație forestieră.
Instanța de fond corect a stabilit caracterul abuziv al preluării atât a construcției cât și a suprafeței de 2,1904 ha pe care aceasta a fost edificată iar în ceea ce privește regimul juridic aplicabil se constată că acesta este diferit tocmai datorită faptului că terenul, așa cum s-a mai arătat, formează obiect al Legilor fondului funciar iar construcției îi sunt incidente prevederile Legii 10/2001.
Și soluția dată de prima instanță cu privire la măsurile reparatorii la care reclamanta este îndreptățită pentru construcția preluată abuziv este la adăpost de criticile acesteia.
Referitor la această construcție se impune a se reține, pe de o parte, că expertiza tehnică efectuată în fața instanței de fond cât și depozițiile martorilor audiați în apel ( 53, 54, 57) relevă faptul că în urma strămutării construcția a avut nevoie de fundație și acoperiș noi dar și de alte lucrări de amenajare, nemaifiind aceeași cu cea de dinainte de strămutare.
Pe de altă parte, trebuie observat că în prezent cabana se află pe un teren care nu a aparținut antecesorilor reclamantei și asupra căruia aceasta nu justifică nici un drept în contextul în care pentru terenul preluat abuziv a beneficiat deja de măsuri reparatorii conform Legilor fondului funciar.
Ca atare nu se poate crea un drept de folosință asupra terenului de sub construcție, Legea 10/2001 neavând prevederi în acest sens, iar atribuirea construcției fără teren este practic imposibilă.
În aceste condiții nu se poate susține cu temei că soluția primei instanțe de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri ar fi nelegală și ar încălca dispozițiile legale enumerate de apelantă ( art. 6 alin. 1 din Legea 10/2001, art. 6.1 din normele metodologice, art. 7 alin. 1, art. 9 și art. 19 din Legea 10/2001, art. 19.2 din normele metodologice, art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001 și art. 1 lit. a și f și art. 2 din HG nr. 250/2007).
Față de cele ce preced, reținând că apelul contestatoarei este nefondat, Curtea, în baza art. 296 cod procedură civilă va decide în sensul respingerii acestuia.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1403/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - - concediu odihnă, semn. grefier - șef R |
.
Tehn.
6 ex/15.07.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Mihaela Florentina Cojan
