Speta Legea 10/2001. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.126
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2596/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.1322/2006, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Municipiului T, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 mai 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin registratura instanței, la data de 14.05.2008, atât reclamanta apelantă cât și pârâtul intimat au depus concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Inițial, prin sentința civilă nr.2596/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.1322/2006, s-a respins contestația formulată de reclamanta împotriva Dispoziției nr.2725/19.12.2005 a Primarului municipiului T, emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Instanța de fond a reținut că prin dispoziția contestată, primarul a dispus restituirea în natură, către reclamantă, în calitate de persoană îndreptățită, a cotei de 8/14 din apartamentul nr.3/A situat în T, P-ța -, nr.5 și restituirea în natură a cotei de 8/14 din apartamentele nr.2,3,4,5,6,7,10/A situate în-.
Potrivit art. 3 din mai sus amintita dispoziție, suma estimată de notificatoare ca fiind valoarea cotei de 8/14 din apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995 din imobilul situat în T,-,și - -, nr. 5, este de 1.871.328,87 lei RON.
În limita acestei sume s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, conform prevederilor art.16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, deciziile sau dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau a ordinelor conducătorilor administrației publice centrale, însoțite de situația juridică a imobilelor, decizii sau dispoziții care consemnează sume care urmează a se acorda ca despăgubire, se predau pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale. Secretariatul General al Comisiei Centrale care va proceda la analiza acestor dosare, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Ulterior, după centralizarea dosarelor în care în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, acestea au fost transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect acordarea de bunuri sau servicii în compensare, prima instanță a respins cererea pe motiv că doar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 este abilitată să facă ofertă cu privire la bunuri sau servicii în compensare și să decidă cu privire la oportunitatea acordării acestora.
Împotriva sentinței civile nr. 2596 din 10.10.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1322/2006, în termen legal, a declarat apel reclamanta criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea contestației și anularea parțială a dispoziției nr. 2725 din 19.12.2005 și anume a art. 3 din această dispoziție prin care s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri conform art. 16 din Legea nr. 247/2005.
În motivarea apelului reclamanta a susținut că Primarul emitent al dispoziției, ar fi trebuit să-i acorde măsuri reparatorii alternative, prin compensare cu bunuri sau servicii disponibile conform art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 1. 7 din nr.HG 498/2003, în sensul compensării cotelor părți de 8/14 din apartamentele 8,9,9/A, 10, 11, 11/A,12 și 13 situate în imobilul din T,-, respectiv din apartamentele cu nr. 1,2,3,4 situate în partea de imobil din T, - -, nr. 5, care nu pot fi restituite în natură reclamantei deoarece au fost înstrăinate conform Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași, cu acordarea cotei de 6/14 părți din apartamentele din imobil nevândute, proprietatea Statului Român cu nr. 2,3,4,5,6,7,10/A situate în T,-, respectiv apartamentul 3/A, situat în T, str. - 3/5.
Pentru diferența de valoare reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu bunuri și servicii conform Normelor Metodologice aprobate prin HG 498/2003.
În subsidiar, solicitat aducerea la îndeplinire a măsurilor reparatorii prevăzute de art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 1.7 din nr.HG 498/2003, prin compensare cu orice alte bunuri sau servicii disponibile conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
S-a susținut că hotărârea nu este motivată în raport de obiectul și cererile formulate, că instanța de fond a ignorat art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, că soluția instanței, motivată cu art.16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privește o împrejurare subsidiară care se poate produce numai după epuizarea celorlalte criterii și posibilități prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Apelanta mai arată că pe parcursul judecării procesului la prima instanță a dovedit existența bunurilor în compensare, că a solicitat să i se acorde cota parte din imobilele care au rămas în proprietatea Statului Român, chiar în imobilele în care avea dreptul la restituirea în natură a cotei preluată abuziv de Statul Român.
A mai arătat că prin acordarea de despăgubiri este eludat principiul prevalenței restituirii în natură și totodată duce la grevarea bugetului statului cu suma de 1.871.328,87 RON, reprezentând despăgubiri.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că prima instanță nu a luat în considerare expertiza efectuată în cauză deși proba a fost admisă și administrată la instanța de fond.
Considerând că hotărârea este greșită, că Legea nr. 10/2001 nu a fost aplicată în spiritul său, acela de reparare a prejudiciilor cauzate prin abuz, reclamanta solicită admiterea apelului.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 296 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea a statuat că apelul reclamantei este fondat.
Astfel, curtea, ca instanță de apel, a constatat că reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, în sensul dat de art. 3 al. și art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a cotei de 8/14 părți din imobilul situat în T,-, înscris în CF 1055 T, nr. top 6854.
Imobilul înscris în CF 1055 Tat recut în proprietatea Statului în baza Decretul nr. 92/1950, în mod abuziv conform art. 2 al. 1 lit. din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia atacată, Primarul Municipiului T i-a restituit în natură reclamantei cota de 8/14 părți din apartamentul nr. 3, situat în T,-, cota de 8/14 părți din apartamentele. nr. 2,3,4,5,6,7 și 10 din imobilul situat în- și i-au fost acordate măsuri reparatorii conform art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 8/14 părți din apartamentele vândute.
Criticile aduse hotărârii pronunțate de primă instanță, de către reclamantă sunt întemeiate câtă vreme unitatea notificată avea posibilitatea să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, bunuri sau servicii disponibile.
Astfel, potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003, unitatea deținătoare poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă acordarea de bunuri precum terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil care sunt proprietatea acesteia.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, regula este ca imobile preluate în mod abuziv să fie restituite în natură și numai dacă restituirea în natură nu este posibilă se pot acorda măsurii reparatorii constând în despăgubiri.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în art. 1 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
În speța de față, în același imobil se mai găsesc apartamente, proprietatea statului, care nu au fost înstrăinate și din care reclamanta deține deja în proprietate cota de 8/14 părți aflându-se în indiviziune cu Statul Român. Este vorba de apartamentele 2,3,4,5,6,7,10/A situate în imobilul din T,-, respectiv. 3/A situat în partea din imobil aflat în - -,nr. 5.
Față de faptul că există posibilitatea acordării de bunuri în compensare, în natură, instanța apreciază că unitatea notificată putea oferi reclamantei cota parte din apartamentele nevândute, în compensare, cu atât mai mult cu cât reclamanta este proprietară în indiviziune cu Statul Român pentru apartamentele arătate mai sus.
Față de dispozițiile art. 1, 7 și 26 din Legea nr. 10/2001, raportat la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, Curtea a reținut că apelul declarat de către reclamantă este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, l-a admis dispunând schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației și anulării art. 3 din Dispoziția nr. 2352 din 19.12.2005 emisă de Primarul Municipiului
Totodată, a obligat Primarul Municipiului T ca, pentru cota de 8/14 părți din apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995, să propună reclamantei măsuri reparatorii în compensare, din apartamentele nevândute proprietatea statului, situate în același imobil din T,-, respectiv P-ța -, nr. 5 și a menținut în rest dispoziția nr. 2725/2005 - emisă de Primarul Municipiului
Această decizie a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.5060/20.06.2007 pronunțată în același dosar, ca efect al admiterii recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului
În esență, Înalta Curtea constatat că instanța de apel a omis să verifice și să stabilească cu certitudine dacă măsura reparatorie, prin compensare din apartamentele nevândute aflate încă în proprietatea Statului se află în patrimoniul Primăriei T, și cu ce titlu, iar o astfel de situație poate fi clarificată doar prin administrarea unei expertize tehnice judiciare, pentru identificarea apartamentelor precum și realizarea unei evaluări a acestora.
În raport cu norma indicată în art.315 Cod procedură civilă, curtea, primind dosarul spre rejudecare, a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, desemnând în acest sens pe expertul tehnic judiciar - ing. și a stabilit ca obiective identificarea tuturor apartamentelor din cele 2 imobile în litigiu, identificarea situației juridice a acestora, respectiv care dintre acestea au fost vândute chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995 și care au rămas în continuare în proprietatea Statului și în patrimoniul municipalității, identificarea cotelor de proprietate aferente tuturor acestor apartamente și totodată, evaluarea acestora.
Raportul de expertiză tehnică s-a efectuat și s-a depus la dosarul cauzei la data de 08.02.2008, iar mai apoi, întrucât părțile litigante au formulat obiecțiuni, același expert a realizat un supliment de expertiză, depus în instanță la 09.04.2008, ocazie cu care s-a constatat că expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, stabilind inclusiv valoarea de circulație pentru toate apartamentele în cauză, în mod individual și apoi, cu distincția pentru fiecare cotă de proprietate în parte, concluzionând că valoarea cotei de 8/14 deținută de reclamanta este de 1.405.260 RON - aferentă apartamentelor nr.8, 9, 9, 10, 11, 11, 12 și 13 din imobilul din Strada - cel M nr.10 și apartamentele nr.1, 2,3 și 4 din imobilul din - - nr.5, în timp ce valoarea cotei de 6/14 părți deținută de pârâtul Statul Român este de 541.170 RON - aferentă apartamentelor nr.2, 3, 4, 5, 6,7 și 10A din imobilul din Strada - cel M nr.10 și pentru apartamentul nr.3 A din imobilul din - - nr.5.
Astfel, curtea va constata, în raport cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, că reclamanta justifică dreptul de a i se atribui cota de 1/1 asupra apartamentelor nr.2, 3, 4, 5, 6, 7 și 10A din imobilul din- precum și apartamentul nr.3 A din imobilul din - - nr.5, concomitent cu atribuirea cotei de 1/1 către Statul Român pentru apartamentele nr. nr.8, 9, 9, 10, 11, 11, 12 și 13 din imobilul din Strada - cel M nr.10 și apartamentele nr.1, 2,3 și 4 din imobilul din - - nr.5, rezultând o diferență valorică de 864.090 RON, care se convertește în sultă ce urmează a fi plătită de Statul Român către reclamanta.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, în sensul dat de art. 3 al. și art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 justifică dreptul la restituirea în natură a cotei de 8/14 părți din imobilul situat în T,-, înscris în CF 1055 T, nr. top 6854.
Imobilul înscris în CF 1055 Tat recut în proprietatea Statului în baza Decretul nr. 92/1950, în mod abuziv conform art. 2 al. 1 lit. din Legea nr. 10/2001
Prin decizia atacată, Primarul Municipiului T i-a restituit în natură reclamantei cota de 8/14 părți din apartamentul nr. 3, situat în T,-, cota de 8/14 părți din apartamentele. nr. 2,3,4,5,6,7 și 10 din imobilul situat în- și i-au fost acordate măsuri reparatorii conform art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 8/14 părți din apartamentele vândute, însă unitatea notificată avea posibilitatea să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, bunuri sau servicii disponibile, care au fost identificate prin expertiza tehnică întocmită în cauză de expert ing..
Astfel, potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003, unitatea deținătoare poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri precum terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil care sunt proprietatea acesteia.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, regula este ca imobilele preluate în mod abuziv să fie restituite în natură și numai dacă restituirea în natură nu este posibilă se pot acorda măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
În speța de față, așa cum o atestă și proba cu expertiză tehnică - necontestată de părți, în același imobil se mai găsesc apartamente, proprietatea statului, care nu au fost înstrăinate și din care reclamanta deține deja în proprietate cota de 8/14 părți aflându-se în indiviziune cu Statul Român. Este vorba de apartamentele 2,3,4,5,6,7,10/A situate în imobilul din T,-, respectiv. 3/A situat în partea din imobil aflat în - -, nr. 5.
Față de faptul că există posibilitatea acordării de bunuri în compensare, în natură, curtea va constata că unitatea notificată putea oferi reclamantei cota parte din apartamentele nevândute, în compensare, cu atât mai mult cu cât reclamanta este proprietară în indiviziune cu Statul Român pentru apartamentele arătate mai sus, iar modalitatea de soluționare a fost menționată mai sus și se regăsește în cuprinsul expertizei judiciare și a suplimentului de expertiză realizată de expertul ing., ale căror concluzii vor fi validate de curte și incluse integral în dispozitivul prezentei decizii, în maniera arătată mai sus, respectiv atribuirea către reclamantă a cotei de 1/1 asupra apartamentelor nr.2, 3, 4, 5, 6, 7 și 10A din imobilul din- precum și apartamentul nr.3 A din imobilul din - - nr.5, concomitent cu atribuirea cotei de 1/1 către Statul Român pentru apartamentele nr. nr.8, 9, 9, 10, 11, 11, 12 și 13 din imobilul din Strada - cel M nr.10 și apartamentele nr.1, 2,3 și 4 din imobilul din - - nr.5, rezultând o diferență valorică de 864.090 RON, cu titlu de sultă, ce urmează a fi plătită de Statul Român către reclamanta.
În baza acestor considerente, curtea, în temeiul prevederilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2596/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.1322/2006, pe care o va schimba, în sensul că va admite contestația reclamantei.
În consecință, curtea va dispune anularea art.3 din Dispoziția nr.2725/19.12.2005 emisă de Primarul municipiului T și va obliga pe acesta să acorde reclamantei, pentru cota de 8/14 părți din apartamentele vândute chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii în compensare cu apartamentele nevândute, aflate în continuare în proprietatea Statului și localizate în imobilele din T,-, respectiv - - nr.5, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză judiciară și a suplimentului de expertiză întocmite de expert ing., care fac parte integrantă din prezenta decizie.
Va menține în rest Dispoziția nr.2725/2005 a Primarului mun.
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă întrucât reclamanta - apelantă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2596/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.1322/2006.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația reclamantei.
În consecință, dispune anularea art.3 din Dispoziția nr.2725/19.12.2005 emisă de Primarul Municipiului
Obligă Primarul Municipiului T să acorde reclamantei, pentru cota de 8/14 părți din apartamentele vândute chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii în compensare cu apartamentele vândute, aflate în continuare în proprietatea Statului, aflate în imobilele din T,-, respectiv - - nr.5, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză judiciară și a suplimentului de expertiză întocmit de ing..
Menține în rest Dispoziția nr.2725/2005.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Se comunică cu:
. apel. - T,-
int. p. Primarul Municipiului T - Bd.- nr.1
Red./19.05.2008
Tehnored. /4 ex./22.05.2008
Prima instanță:
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu
