Speta Legea 10/2001. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 128/
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de petenții și domiciliat în Pitești,-,.82,. A,. 4 și, domiciliată în comuna sat județul A și de intimații COMUNA -PRIN PRIMAR cu sediul în comuna și - PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr 320 din 27 noiembrie 2007.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 28 mai 2008, iar discuțiile au fost consemnate în încheierile de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că prin contestația înregistrată la data de 30 iunie 2006, la Tribunalul Argeș, petentul a solicitat anularea dispozițiilor nr.111/2006, 112/2006, 113/2006 emise de Primarul comunei și acordarea de despăgubiri pentru imobilele autorilor - și, situate în pct." - La ", "" și "" și restituirea în natură a suprafeței de 2688 mp teren situat în pct."".
În motivarea contestației petentul a arătat că autorii lui au avut în proprietate în pct."" 6500 mp teren cu construcții și anume, o casă de cărămidă cu pivniță sub casă, cu și etaj, de 20/15, având 5 camere, bucătărie, baie, pridvor de lemn sculptat, acoperită cu tablă, o casă de cărămidă cu 4 camere, cu dimensiunea 30/10, cu pridvor de lemn sculptat, acoperită cu tablă, în pct." La " 2912, teren + construcția unei case de dimensiunile 20/17, construită din cărămidă, cu 5 camere, bucătărie, baie și hol, acoperită cu tablă și în pct." - Podul lui " 10000 mp teren pe care au existat construcții, constând în: o casă din cărămidă cu dimensiuni 13/10, o altă casă de cărămidă cu dimensiunile 12/15, o clădire anexă din cărămidă cu dimensiuni 13/15, un grajd pentru vite și o povarnă mare din cărămidă, toate acoperite cu tablă.
S-a susținut că toate aceste imobile au fost scoase din proprietatea familiei sale în mod abuziv în 1946 și demolate în anii 1954-1955, fără a primi despăgubiri pentru acestea.
Prin dispozițiile contestate au fost respinse notificările formulate de către aceasta în mod greșit, menționându-se că imobilele respective nu fac obiectul Legii nr.10/2001 și că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, deși a fost dovedită existența lor și calitatea sa de proprietar.
Ca urmare a decesului contestatorului s-au introdus în cauză moștenitorii acestuia, și, iar ulterior s-a precizat acțiunea, chemându-se în judecată, ca intimată și Comuna - instituție deținătoare (23 și 25).
Prin sentința civilă nr.320 din 27 noiembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația formulată de contestator și continuată de moștenitori, în ce privește Dispoziția nr.113/2006 și Dispoziția nr.111/2006, pe care le-a modificat în sensul că a admis în parte cererile și a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru terenul de 10.000 mp. situat în comuna, punctul "" și respectiv pentru terenul de 6500 mp. situat în comuna, punctul "".
S-au menținut în rest dispozițiile și s-a respins contestația față de Dispoziția nr.112/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor cu înscrisuri și cu expertiză tehnică, următoarea situație de fapt:
Nu s-a contestat calitatea de moștenitor a petentului inițial după autoarea -, deci acest aspect nu se mai impune a fi analizat.
În ce privește Dispoziția nr.112/2006, prin aceasta s-a solicitat terenul de 2912 mp și construcțiile. Or, acest teren a fost deja reconstituit petentului în baza legilor fondului funciar, iar existența construcțiilor respective nu a fost dovedită, motiv pentru care s-a considerat legală această dispoziție.
Prin Dispoziția nr.111/2006 s-a soluționat notificarea nr.17616/2001 prin care s-au solicitat terenul de 6500 mp din pct."" și construcțiile de pe el. În ce privește terenul, acesta a fost identificat de expert în baza actului primar, însă a fost atribuit în proprietate în baza legilor fondului funciar, altor persoane, deci, reconstituirea în natură la acest moment, nu mai este posibilă. Cu privire la construcție, petentul nu a făcut dovada certă a existenței acestora, pe terenul în litigiu.
Prin notificarea nr.17618/2001 petentul a solicitat măsuri reparatorii pentru 10000 mp teren situat în pct."" și construcțiile existente pe acesta.
Prin dispoziția nr.113/2006 s-a respins această notificare. Expertul cauzei a identificat terenul din acest punct, și a stabilit că este același din actul primar, dar la intrarea în vigoare a Legii 10/2001 nu era liber, ci făcuse deja obiectul legilor fondului funciar, fiind atribuit legal altor persoane, care și-au construit case pe el.
În ce privește construcțiile ce ar fi aparținut autorilor, în pct."", s-a reținut că nu s-a făcut dovada certă a existenței lor.
Pe cale de consecință, tribunalul în baza art.26 din Legea 10/2001 republicată a admis în parte contestația și a modificat în parte dispozițiile nr.111/2006 și 113/2006 conform dispozitivului, respingând contestația față de dispoziția nr.112/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel atât contestatorii, cât și cei doi intimați.
Intimatul Primarul comunei a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru că în mod greșit a fost admisă contestația privind Dispozițiile nr.111 și 113/2006, încălcându-se dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001.
S-a susținut că terenurile din pct."" în suprafață de 6.500 și respectiv pct."" de 10.000, pentru care s-au solicitat despăgubiri prin notificările nr.17616 și 17618/2001, au făcut obiectul cererilor nr.86 din 2 februarie 1998, nr.306/2005 și nr.309/2005 prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, nr.169/1197 și nr.247/2005, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr.2308 din 24 mai 2004 și implicit prin Anexa nr.30 la Hotărârea nr.135/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar
S-a mai susținut că prin sentința civilă nr.2330/23 aprilie 2007, Comisia Locală de Fond Funciar a fost obligată să-i pună în posesie pe petenți pe un anumit amplasament predat de în compensație pentru terenurile deținute pe alte amplasamente, care nu au mai putut fi retrocedate în natură pe vechiul amplasament.
De asemenea, tot prin această sentință comisia locală a fost obligată să-i pună în posesie pe petenți cu suprafața de 23.700 teren în pct." - Podul lui ", care fusese validat în faza Legii nr.18/1991, astfel că nu mai pot fi acordate despăgubiri în baza Legii nr.10/2001 pentru aceste terenuri.
Intimata Comuna - prin Primar a susținut că sentința pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică pentru aceleași considerente expuse în apelul declarat de Primar.
În susținerea celor două apeluri, intimații au depus la dosar înscrisurile la care s-a făcut referire în motivele de apel (177-186).
Apelanții-contestatori au susținut că sentința este nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii lor în privința dreptului de a primi despăgubiri pentru valoarea imobilelor construcții amplasate pe cele trei terenuri solicitate, construcții preluate odată cu terenurile, fără titlu, în 1945.
S-a susținut de către apelanți că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.492 din Codul civil care arată că proprietarul terenului este și proprietarul construcției existente pe acesta, prin accesiune imobiliară și cum asupra existenței dreptului de proprietate al terenurilor în patrimoniul autorilor lor - și nu există dubii și nici contestații, existența construcțiilor pe aceste terenuri poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Se arată că la dosarul cauzei există declarații autentificate a doi martori care atestă existența construcțiilor pe terenurile proprietatea autorilor lor și în completare solicită proba cu doi martori și expertiză tehnică de specialitate construcții pentru evaluarea acestora, în funcție de care Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să poată acorda sumele ce li se cuvin, această probă nemaifiind susținută ulterior.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de către apelanți, în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Apelul formulat de intimați, prin care au susținut nelegalitatea sentinței sub aspectul admiterii greșite a contestației privind dispozițiile nr.111 și 113/2006, cu încălcarea art.8 din Legea nr.10/2001, este nefondat și urmează a fi respins.
Susținerile celor doi apelanți în sensul că terenurile situate în pct."" în suprafață de 6.500 și respectiv pct."" în suprafață de 10.000 ar fi format obiectul Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997 și Legii nr.247/2005 și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acestea, sunt neîntemeiate față de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză la instanța de fond de către expert (151-155).
La instanța de fond, pentru verificarea susținerilor părților s-a dispus proba cu expertiză tehnică având ca obiectiv identificarea terenului solicitat prin notificare de petent, în raport cu actele primare de proprietate ale autorului și precizarea dacă este același teren cu cel menționat în actul de trecere a terenului în proprietatea statului și care era regimul juridic al acestuia la data de 1 ianuarie 1990 și la 14 februarie 2001.
S-a stabilit de către această expertiză faptul că petenții au primit terenul solicitat în baza Legii nr.18/1991 numai în pct."-", iar în ceea ce privește terenurile din pct."" și "" s-a concluzionat că terenul expropriat în 1945 nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și că la data de 14 februarie 2001 se afla în proprietatea unor persoane fizice cu titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În apel intimații nu au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize care să verifice susținerile acestora din apel, deși s-a pus în discuția părților acest aspect (234), astfel că afirmațiile acestora în sensul că cele două suprafețe de teren ar fi format obiectul Legii nr.18/1991 nu au nici un suport probatoriu.
La dosar nu există nici o dovadă că pentru terenurile astfel cum au fost identificate de către expertul tehnic și pentru care a fost admisă contestația s-au primit despăgubiri în temeiul vreunei legi.
Referitor la apelul formulat de moștenitorii contestatorului, care au susținut că soluția este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii de a primi despăgubiri pentru imobilele construcții amplasate pe cele trei terenuri solicitate, urmează a se constata că în raport cu actele de la dosar nu este întemeiat.
Instanța de fond în mod corect a statuat că nu se impune schimbarea celor trei dispoziții emise de primar în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru construcțiile pretinse a exista pe terenurile expropriate, deoarece în cauză nu s-au făcut dovezi în sensul dispozițiilor art.23 din Legea nr.10/2001.
Potrivit disp.art.23 din Legea nr.10/2001 republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Deoarece acest text de lege nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și eventual a calității sale de moștenitor al adevăratului proprietar, așa cum a dispus Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, rezultă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară.
Din conținutul aceluiași text de lege, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu acte, respectiv înscrisuri.
Cum în speță, moștenitorii contestatorului inițial nu au făcut dovada cu înscrisuri pentru existența construcțiilor pentru care s-au solicitat despăgubiri în echivalent, critica formulată cu privire la respingerea cererii de a primi despăgubiri pentru valoarea imobilelor construcții amplasate pe cele trei terenuri solicitate, este nefondată.
Față de dispozițiile imperative ale legii speciale, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.492 din Codul civil.
Din copia actului de expropriere a moșiei -, de la fila 3 dosar fond, rezultă că au fost supuse exproprierii numai terenuri.
Din copia actului de partaj și schimb transcris sub nr.663/1947, de la fila 5 dosar, rezultă de asemeni faptul că moștenitorii lui și - s-au împărțit tot numai cu privire la suprafețe de teren, nefiind menționată la acea dată nici o construcție pe terenuri, cu excepția unei infermerii care, așa cum a declarat martorul audiat în apel, fusese donată comunității.
Pentru considerentele expuse anterior, se constată că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a materialului probator administrat în cauză și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile Legii nr.10/2001, neexitând motive pentru schimbarea sau desființarea soluției pronunțate în speță.
Ca urmare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate apelurile formulate atât de către moștenitorii contestatorului, cât și de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de petenții, domiciliat în Pitești,-,.82,. A,. 4 și, domiciliată în comuna, sat, județul A și de intimații COMUNA -PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna și - PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.320 din 27 noiembrie 2007.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.6/03.07.2008./Jud.fond: -.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase