Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 127/
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâții PRIMARUL COMUNEI - și PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 20 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții- pârâți PRIMARUL COMUNEI - și PRIMĂRIA COMUNEI prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata- reclamantă .
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantelor- pârâte susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta apelantelor- pârâte, având cuvântul solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele invocate în scris.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei și Primarul comunei, solicitând instanței, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie construcția veche, denumită "cămin cultural" și terenul aferent acesteia, în suprafață de aproximativ 700, imobile situate pe raza comunei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilele mai sus menționate au fost proprietatea autorului său, Gh. iar în anul 1955 acestea au trecut în proprietatea comunei, iar apoi, ca urmare a unei reorganizări administrative intervenite, au trecut în proprietatea comunei, fiind înregistrate în inventar sub nr.1010.
După anul 1993, imobilele au fost abandonate, construcția aflându-se într-un avansat grad de degradare, iar terenul devenit teren viran, este folosit drept pășune de proprietarii terenurilor învecinate.
Deși în legătură cu imobilele în discuție a formulat notificare în condițiile Legii nr.10/2001, până în prezent nu a primit nici un răspuns.
În drept, reclamanta și-a întemeiat generic acțiunea pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și, deși la termenul de judecată din data de 21 martie 2006 tribunalul a pus în vedere reclamantei că potrivit delegației din dosar (6) a beneficiat de asistență juridică calificată, să precizeze acțiunea, obiectul acesteia, în sensul de a arăta în concret obligațiile ce se solicită a fi executate silit de către pârâți și să indice temeiul de drept, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.71 din 25 aprilie 2006, a respins acțiunea, reținându-se că prin notificare (4) reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din suprafața de 800 teren și construcția din zidărie în suprafață de 252, imobil situat în comuna, satul, județul
Notificarea a fost formulată la data de 13 februarie 2002 (5) în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1431/1941, reclamanta invocând calitatea de moștenitoare a autorului Gh.
Instanța de fond a reținut că pârâții nu au depus la dosar o dispoziție emisă în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001, dar prin întâmpinare au arătat că refuzul soluționării notificării a fost determinat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare a autorului, fapt ce de altfel a rezultat, cu certitudine, din sentința civilă nr.1579/2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă și irevocabilă.
Or, din starea de fapt expusă mai sus și din intenția reclamantei manifestată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a rezultat, fără dubii, că aceasta a solicitat obligarea pârâților să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată asupra solicitării adresată pe cale de notificare, sancționând conduita imputabilă a acestora de a se conforma dispozițiilor art.23 și art.24 din Legea nr.10/2001.
Numai că, în speță, absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a despăgubirilor solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat în fond de tribunal, în condițiile procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Astfel, potrivit art.4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, stabilindu-se expres prin dispozițiile art.4 alin.3 că succesibilii care, după data de 06 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri.
Prin dispozițiile punctului 4.6 din nr.HG498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, s-a stabilit însă că de dispozițiile legale mai sus menționate beneficiază numai succesibili neacceptanți, nu și succesibili renunțători, fiind recunoscută valabilitatea renunțărilor exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibilii acceptanți împreună cu neacceptanții notificatori.
Or, astfel cum a rezultat din decizia civilă nr.476/R/2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, cererea reclamantei privind partajarea averii defunctului a fost respinsă tocmai pe considerentul că la această succesiune a renunțat, considerente ce au fost avute în vedere și la pronunțarea sentinței civile nr.1579/2005 de Judecătoria Pitești atunci când a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1805/1990 și să se stabilească că are calitatea de moștenitoare acceptantă a succesiunii autorului, decedat la data de 13 mai 1990, constatându-se calitatea de renunțătoare a acesteia.
În consecință, a rezultat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și aceasta nu are calitate procesuală activă, motive pentru care, în baza art.24 din lege, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.71 din 25 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând apelul, reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât la termenul din data de 21 martie 2006 i s-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea.
Deși la termenul din data de 18 aprilie 2006, apărătorul reclamantei a solicitat strigarea cauzei la finele ședinței, instanța a trecut la soluționarea cauzei, acțiunea fiind respinsă, reținându-se greșit lipsa calității procesuale active.
Reclamantei nu i s-a dat posibilitatea de a răspunde la excepția invocată, întrucât dosarul a fost soluționat fără prezența apărătorului ales, așa încât i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin decizia civilă nr.208/A/ 18.10. 2006, Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul reclamantei, a desființat sentința si a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând în motivare că, la data de 21 martie 2006 s-a pus în vederea reclamantei, prin apărător, să-și precizeze în scris obiectul acțiunii, pentru termenul din 18 aprilie 2006.
La acest termen, apărătorul ales a solicitat strigarea cauzei la finele ședinței, însă instanța nu a ținut seama de această cerere și a soluționat cauza, respingând acțiunea și reținând lipsa calității procesuale active a reclamantei. Această excepție a fost ridicată de pârâtă prin concluziile scrise, la termenul din data de 18 aprilie 2006, așa încât reclamanta nu a putut răspunde, nefiind pusă în discuția părților, încălcându-se în acest fel principiul contradictorialității.
A fost încălcat, de asemenea, dreptul la apărare al reclamantei, apărătorul ales fiind în imposibilitate de a pune concluzii, cum a fost încălcat și principiul rolului activ, în sensul că deși s-a pus în vedere reclamantei să-și precizeze în scris obiectul acțiunii, nu i-a mai fost acordată această posibilitate. Chiar dacă în actuala reglementare, conform dispozițiilor art.129 alin.(3) Cod procedură civilă, judecătorul va da îndrumări părților cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin în proces numai dacă părțile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat sau de mandatari, tot el este obligat să descopere adevărul judiciar, iar apărătorului ales în cauza de față nu i s-a dat posibilitatea de apăra interesele părți.
În rejudecare, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să constate preluarea abuzivă a imobilelor construcție veche denumită "cămin cultural" și suprafața de 700 teren pe care se află construcția arătată, imobile ce au aparținut autorului Gh. și care, după anul 1993, au fost abandonate, fiind în prezent în stare avansată de degradare.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei de a răspunde notificării printr-o decizie sau dispoziție motivată, arătând sub acest aspect că lipsa răspunsului motivat al persoanei notificate poate fi asimilat refuzului nejustificat de a se conforma restituirii, așa încât s-a cerut să se constate că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire și să fie obligată pârâta la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie cele două imobile.
Prin sentința civilă nr.20/28.01.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să restituie reclamantei imobilul denumit "cămin cultural" și terenul în suprafață de 700 pe care se află construcția arătată, imobile situate în comuna, județul A, astfel cum au fost identificate prin expertiză tehnică, fila 72, obligându-i pe pârâți și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și înregistrată sub nr.178/13.02.2002 (fila 4 dosar fond), reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din suprafața de 800 teren și construcția din zidărie în suprafață de 252, imobil situat în comuna, satul, județul
Pârâții nu au depus la dosar o dispoziție emisă în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001, însă prin întâmpinarea formulată au arătat că refuzul soluționării notificării a fost determinat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare a autorului, aspect ce rezultă cu certitudine, din sentința civilă nr.1579/2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă și irevocabilă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din modul în care reclamanta a menționat situația de fapt a rezultat că aceasta a solicitat obligarea pârâților să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată asupra solicitării adresată pe cale de notificare, sancționând conduita imputabilă a acestora de a se conforma dispozițiilor art.23 și art.24 din Legea nr.10/2001.
Practica judiciară a fost constantă în a aprecia că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a despăgubirilor solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat în fond de tribunal, în condițiile procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, stabilindu-se expres prin dispozițiile art.4 alin.3 că succesibilii care, după data de 06 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri.
Prin dispozițiile punctului 4.6 din nr.HG498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, s-a stabilit că de dispozițiile legale mai sus menționate beneficiază numai succesibili neacceptanți, nu și succesibili renunțători, fiind recunoscută valabilitatea renunțărilor exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibilii acceptanți împreună cu neacceptanții notificatori.
Prin întâmpinarea formulată, Primăria Comunei - prin Primar a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și autorității lucrului judecat, excepții pe care tribunalul, prin încheierea din 05.04. 2007, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, le-a respins cu motivarea că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de prevederile art.1201 cod civil nu se conturează în cauză tripla identitate de obiect, cauză și părți, cerută de textul de lege arătat, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a reținut că urmează a se avea în vedere mențiunile înscrise în certificatul de moștenitor nr.1805/14.11.1990 și prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri.
Or, sub acest aspect certificatul de moștenitor nr.1805/ 14.11.1990, depus la fila 46 a dosarului, menționează în ceea ce o privește pe reclamantă, că este neacceptantă a succesiunii autorului, în temeiul art.700 Cod civil (și nu renunțătoare la succesiune), așa încât în speță devin aplicabile prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost redate mai sus.
Cât privește actul depus la fila 15 a dosarului, intitulat "donație", s-a reținut că acesta nu îndeplinește cerințele art.813 Cod civil, respectiv nu este întocmit în formă autentică, astfel încât nu intră sub incidenta prevederilor art.2 lit.C din Legea nr.10/2001 modificată și completată, referitoare la necesitatea admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea donației printr-o hotărâre judecătorească - aspect solicitat de pârâta Primăria Comunei prin notele de la fila 10 dosar-.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing. au fost identificate bunurile imobile solicitate de reclamantă, bunuri constând în construcția cultural și a terenului aferent acestuia, menționat în cererea de chemare în judecată, fiind evidențiate de expert în schița de la fila 72 anexă a lucrării. S-a arătat că imobilul este împrejmuit pe toate laturile cu gard de lemn, are ca vecinătăți: N- G, E- Drum comunal, S- G și V- G, terenul fiind necultivat, iar construcția prezentând fisuri, tavanul căzut și geamurile sparte. A arătat expertul că pârâta a prezentat anexa 63 la Hotărârea nr.477/2002 privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, din care rezultă că terenul în suprafață de 620, construcția în suprafață de 120 și anexa sunt domeniu public al localității.
Potrivit prevederilor art.9 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
De aceea, reținând că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire în sensul dat acestei noțiuni de legea specială în materie ( art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.10/2001), precum și faptul că imobilul cămin cultural există în prezent (într-o stare degradată) pe terenul în suprafața cerută prin acțiune, teren împrejmuit cu gard de lemn, în raport și de prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001 potrivit cu care, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură și ale alin.2 potrivit cu care, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâții să restituie în natură acesteia imobilul denumit cămin cultural și terenul în suprafață de 700 ( teren ce a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată și cu privire la care după efectuarea raportului de expertiză, reclamanta prin apărător nu a majorat câtimea obiectului cererii la suprafața găsită de expert ) pe care se află construcția arătată, ambele imobile fiind situate în comuna, județul A, astfel cum au fost identificate de expert tehnic ing. în schița de la fila 72 a dosarului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate arătând, pe de o parte, că nu au emis dispoziția prevăzută de lege pentru că reclamanta a solicitat prelungirea termenului de emitere a dispoziției până la finalizarea unei alte judecăți cu ceilalți moștenitori, iar pe de altă parte reclamanta este renunțătoare la succesiune, potrivit hotărârilor judecătorești pronunțate în acea cauză, situație în care aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii și în aceste condiții nu are nici calitate procesuală activă în cauză.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece nu era renunțătoare la succesiune și are calitatea de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001.
Apelul este nefondat.
Criticile formulate prin apel sunt nefondate pentru că, pe de o parte, reclamanta, potrivit hotărârilor judecătorești analizate corect de către tribunal, nu era renunțătoare la succesiunea autorului său, fiind doar neacceptantă în termenul prevăzut de art.700 Cod civil, iar pe de altă parte, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art.4 al.3 din Legea nr.10/2001.
Potrivit acestor dispoziții, succesibilii care nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri.
Ca atare, reclamanta este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 și în aceste condiții nu se poate reține că nu are calitate procesuală activă în cauză.
În ceea ce privește cererea reclamantei de prelungire a termenului de soluționare a notificării sale, trebuie reținut că acest termen nu putea fi prelungit dincolo de limitele stabilite de lege, pârâții nesoluționând notificarea în termenul legal.
În consecință, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții PRIMARUL COMUNEI - și PRIMĂRIA COMUNEI, județul A, împotriva sentinței civile nr.20 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimată fiind reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.5/09.06.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
