Speta Legea 10/2001. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1616/2005)
Decizie nr. 13/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 909 din 8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3926/2004.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 28.01.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 909/8 iunie 2005, Tribunalul Mureșa respins contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu M, pentru anularea Dispoziției nr. 2735/21.06.2004, emisă de Primarul municipiului Târgu
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât pentru terenul din litigiu reclamanta a fost propusă pentru acordarea de despăgubiri în temeiul legii fondului funciar, fiind înscrisă în anexa nr. 40, poziția 116.
Reclamanta a declarat apel împotriva menționatei hotărâri, invocând preluarea imobilului de către Statul Român fără titlu valabil și neîncadrarea acestuia în prevederile Legii nr. 18/1991, împrejurare care conduce la concluzia nelegalității hotărârii primei instanțe.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pe parcursul soluționării apelului, judecata a fost suspendată în mai multe rânduri, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, respectiv până la soluționarea unor noi notificări adresate pârâtei ( filele 8 - 12 ), iar apoi până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Târgu Mureș, având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 131/L/2001 a Comisiei Județene M pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Examinând apelul prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea nr. 177/7 februarie 2002, formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Primăriei municipiului Târgu M restituirea în natură a terenului în suprafață de 795. înscris în nr. 579/II Târgu M, nr. top. 2392/2/15, 2393/2/5, 2394/2/1, fostă proprietate a defunctului.
Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 2735/21 iunie 2004, în sensul respingerii cererii de restituire pe considerentul că petenta se încadrează în dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, întrucât a solicitat același teren în baza Legii nr. 18/1991, cererea fiind soluționată în mod favorabil prin propunere pentru acordarea de despăgubiri.
Din cuprinsul Hotărârii nr. 373/L/20 iunie 2001, prin care Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mas oluționat ( prin respingere ), contestația formulată de reclamantă împotriva menționatei propuneri de despăgubiri, rezultă că argumentul respingerii cererii de restituire în natură l-a constituit împrejurarea că terenul revendicat a fost atribuit în proprietatea " " Târgu M, în baza nr.HG 834/1991, conform Certificatului de atestare seria - nr. 0035/17 septembrie 1997. ( fila 92 - dosar nr- al Judecătoriei Târgu Mureș, acvirat ).
Rezultă, deci, că la data soluționării notificării - prin Dispoziția nr. 2735/21 iunie 2004 - terenul din litigiu nu se mai afla în patrimoniul Statului Român, prin urmare nici în administrarea Primăriei municipiului Târgu M, astfel că, nefiind unitate deținătoare, aceasta trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 ( art. 27, în forma republicată ), respectiv să comunice persoanei îndreptățite toate datele privind persoana juridică deținătoare, urmând ca, de la data primirii respectivei comunicări, persoana îndreptățită să aibă la îndemână termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din lege, pentru formularea unei noi notificări, de această dată adresată deținătorului bunului imobil revendicat.
Neprocedând în acest fel, pârâta a emis o dispoziție nelegală, iar reclamanta a fost privată de un drept legitim - acela ca cererea de restituire a terenului din litigiu să-i fie examinată, și soluționată de cel care îl avea în deținere la acel moment. În acest context, invocarea incidenței la cazul din speță a prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, apare, în opinia Curții, ca fiind lipsită de eficiență juridică, întrucât emană de la o instituție care nu era abilitată, potrivit legii, să procedeze la soluționarea notificării reclamantei prin emiterea unei dispoziții de respingere.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că nu va putea ea însăși să anuleze respectiva dispoziție, deoarece necomunicându-i-se reclamantei adevăratul deținător al imobilului revendicat, o eventuală notificare adresată acestuia din urmă riscă să nu fie examinată pe fond ( ci respinsă ca tardiv formulată ).
În acest context, reținând incidența prevederilor art. 297 Cod procedură civilă ( constând în insuficienta cercetare a fondului cauzei ), Curtea apreciază că se impune desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca, în virtutea rolului activ, să se pună în discuția părților precizarea demersului judiciar inițiat de reclamantă, prin raportare la prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată, în vederea garantării efective a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, se va verifica situația juridică a terenului, sub aspectul incidenței prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prin raportare la modalitatea de trecere a acestuia în proprietatea statului (derivată din hotărârile judecătorești invocate în susținerea acțiunii - filele 34, 39 dosar fond ), precum și la dispozițiile art. 36 alin. 1 și 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, în contextul în care, la data formulării cererii de restituire în temeiul Legii nr. 169/1997 (26 martie 1998), terenul nu se mai afla în administrarea Primăriei municipiului Târgu (fila 92, dosar nr- al Judecătoriei Târgu Mureș, acvirat).
De asemenea, Curtea reține că simplul fapt al depunerii unei cereri în baza legii fondului funciar, chiar și soluționată fiind, nu constituie un argument suficient pentru a se concluziona în privința incidenței prevederilor art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, situația juridică a terenului revendicat trebuind a fi verificată în raport de situația concretă a fiecărei cauze. Astfel, terenul din litigiu este situat în intravilanul municipiului Târgu M, prin urmare chiar raportat la prevederile legale menționate, (care exclud de sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilan), acesta intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar dacă în urma verificărilor efectuate, se va constata că nu este disponibil pentru restituirea în natură, fostul proprietar sau moștenitorii acestuia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
De altfel, cu privire la acest aspect s-a conturat și practica judiciară în materie, a instanței supreme, stabilindu-se că finalitatea Legii nr. 10/2001 este esențialmente reparatorie, așa încât domeniul său de aplicare nu poate fi decât de complinire în raport de actele normative anterioare în materie imobiliară, inclusiv din materia fondului funciar. ( Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia nr. 6813/16 septembrie 2005, dosar nr. 3585/2003 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta -, domiciliată în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 909/8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3926/2004.
Desființează hotărârea atacată ș dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
4 exp./10.03.2009
Jud.fond. Dr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
