Speta Legea 10/2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 14/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului Târgu-M - Dr., din Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 28.01.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1277 din 19 iunie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Tg-M, și în consecință: a modificat dispoziția nr.25.913/27.27.11.2007 a Primarului municipiului Tg-M în sensul obligării pârâtului la restituirea în natură a apartamentului II din imobilul situat în Tg-M, str.- (fostă 6 Martie), nr.29, înscris în CF nr.800/II Tg-M, transcris în CF nr.2279 Tg-M, nr.top.3832/b/2, 3832/b/3; a obligat reclamanții la restituirea sumei de 25.554.409,91 lei, actualizată cu indicele de inflație, sumă ce a fost primită cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, aferent imobilului în cauză; a respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, prin notificarea adresată prin executorul judecătoresc, la data de 5 aprilie 2001 Primăriei Tg-M au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul cu destinația locuință situat în Tg-M,-, imobil preluat de la fostul proprietar.
Prin dispoziția emisă la 27.11.2007 sub nr.25.913, Primarul municipiului Tg-M a respins notificarea reclamanților apreciind că aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori după.
Instanța de fond a apreciat că deși în CF anterior transcrierii în evidențele funciare ale statului, respectiv CF 800/II, ultima înscriere viza "declarația de asanare" făcută de debitoarea la cererea Băncii din Tg- Ulterior, în baza Decretului 92/1950, pe lista anexă a acestui act normativ a figurat ca proprietar deposedat antecesorul reclamanților.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată pronunțând hotărârea amintită anterior.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Primarul municipiului Tg-
Apelantul a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii atacate iar pe fond, respingerea acțiunii.
Criticile de netemeinicie dezvoltate în memoriul de apel au avut în vedere în esență următoarele:
Prima instanță soluționat greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului mun.Tg-M prin încheierea din 26 martie 2008 în sensul în care neîntemeiat, această excepție a fost respinsă.
În susținerea acestui punct de vedere apelanții au invocat prev.art.25 și 26 din Legea 10/2001 (forma actualizată), precum și prevederile Legii 215/2001.
În dezvoltarea acestei excepții s-a arătat că potrivit dispozițiilor legale unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire. Dispoziția de soluționare a acestei cereri este semnată de primar însă, este emisă de unitatea deținătoare, în speță de Municipiul Tg-M, persoană juridică de drept public cu patrimoniul distinct și cu organe de conducere proprii.
Din prevederile art.26 alin.4 din lege, apelantul a reținut că entitatea deținătoare înțelegând prin aceasta municipiul, va adopta o poziție procesuală și, de asemenea, va exercita căile de atac prevăzute de lege.
În fine, au fost invocate decizii pronunțate de ICCJ în cauze similare, decizii prin care s-a apreciat asupra calității procesual pasive în litigiile având ca obiect măsurile reparatorii instituite prin Legea 10/2001.
Pe fondul cauzei apelantul a arătat că potrivit înscrierilor din CF 2279 Tg-M, în care era evidențiat imobilul la data naționalizării, nu apar ca proprietari și, defuncții după care notificatorii și-au dovedit calitatea de moștenitori.
Apelanții au mai arătat că în sistem de carte funciară potrivit prev.art.17 alin.1 din Decretul 115/1938 dovada dreptului de proprietate se face prin înscriere și întrucât legea specială nu conține nicio derogare de la această regulă, soluția adoptată prin dispoziția de primar atacată este corectă.
Intimații nu au formulat întâmpinare depunând la dosar un înscris intitulat "note de concluzii", solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Intimații reclamanți au arătat că imobilul în litigiu a format obiectul executării silite și a fost dobândit de către antecesorul lor prin licitație dovadă fiind înscrierile marginale de la 10 și B 11 CF 2279 Tg-
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive a apelantului, Primarul mun.Tg-M, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din 26.03.2008, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primarul mun.Tg-M, reținând că acesta a fost chemat în judecată nu în nume propriu cum greșit apreciază ci în calitate de reprezentant al unității deținătoare.
În opinia Curții această argumentare deși succintă, este corectă.
Potrivit disp.art.21 din Legea 10/2001 în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarului. Din economia textului de lege rezultă fără echivoc că instituția care poate și trebuie să emită dispozițiile de restituire în natură sau echivalent este instituția primarului și nicidecum unitatea administrativ teritorială. Singura condiție legală pe care trebuie să o îndeplinească aceasta din urmă, condiție care atrage și competențele instituției primarului, este calitatea de deținător a imobilului ce face obiectul măsurilor reparatorii.
Potrivit disp.art.25 alin.7 din Legea 10/2001 prevederile alin.1-6 sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primar. Cu alte cuvinte prev.art.25 alin.1 sunt prevederi cu caracter general cu referire la noțiunea de unitate deținătoare obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție, prevederi de la care alin.7 precizează că aceleași reguli (termenele) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primar.
Cu alte cuvinte, legea distinge în situația instituției primarului o competență aparte în calitatea și demnitatea publică pe care o are de reprezentant ales al unității administrativ teritoriale.
Deciziile de speță pronunțate de ICCJ au avut în vedere inadvertențele existente în forma anterioară a Legii 10/2001, formă prin care legiuitorul a dat dovadă de inconsecvență terminologică prin raportare la Legea 215/2001 în sensul în care a făcut o impardonabilă confuzie între unitatea administrativ teritorială și ceea ce anterior era cunoscut sub denumirea generică de primărie.
Susținerile apelantului potrivit cărora primarul este doar semnatarul acestei decizii iar unitatea administrativ teritorială este emitentul, vin în contradicție cu prevederile legale invocate anterior, respectiv prev.art.25 alin.7 din Legea 10/2001. Mai mult decât atât, din însuși modul de redactare al acestei dispoziții rezultă clar calitatea primarului de emitent.
Argumentația apelantului în susținerea excepției lipsei calității procesual pasive pornește de la o premisă greșită în sensul în care noțiunea de primar este asimilată unei persoane anume fără a-i conferi în mod obiectiv valențele pe care legea i le recunoaște, respectiv, persoană care îndeplineșteo funcție de autoritate publică.În speță, așa cum corect a reținut instanța de fond, și cum se exprimă inechivoc legiuitorul prin dispozițiile art.23, 25 și 61 alin.1 și 2, din Legea 215/2001, exercitarea acestei funcții de autoritate publică trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor legale cu caracter special, derogatorii cum este și cazul dispozițiilor cuprinse în Legea 10/2001.
În sprijinul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive fiind și dispozițiile art.26 alin.4, din Legea 10/2001, dispoziții prin care legiuitorul stipulează expres că: în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea (fără a distinge între deținătorul bunului și emitentul dispoziției) care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
Cu alte cuvinte, calitatea procesual pasivă aparține entității emitente a dispoziției, entitate care potrivit dispozițiilor art.25 alin.7, din Legea 10/2001 este primarul.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată această excepție și pe cale de consecință va menține sub acest aspect hotărârea instanței de fond.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că reclamanților le revenea sarcina probei în ceea ce privește dreptul de proprietate al antecesorilor lor. Cu toate acestea față de înscrierile de carte funciară cărora apelantul le atribuie valențe absolute, reclamanții nu au făcut dovada îndreptățiri lor la măsurile reparatorii instituite de lege.
Aceste critici sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în Tg-M- a format obiectul Legii 112/1995. Cererea de despăgubiri cu privire la acest imobil a fost formulată de aceiași reclamanți iar calitatea de persoane îndreptățite a fost dovedită la momentul respectiv prin actele de stare civilă, înscrierile de carte funciară și anexa la Decretul 92/1950. Prin Hotărârea nr.617/7 noiembrie1997, Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a constat în baza aceluiași probatoriu că, reclamanții din prezenta cauză au calitatea de moștenitori de gradul I, fii ai fostului proprietar.
De la data emiterii acestei hotărâri și până la data soluționării notificării prin dispoziția atacată, respectiv un interval de 10 ani, situația calității părților a rămas neschimbată. Cu toate acestea, analizând situația din CF 2279 Tg-M, s-a apreciat că imobilul, din punctul de vedere al evidențelor de CF a aparținut până la data naționalizării numitei, astfel față de această persoană reclamanții nu au dovedit calitatea de moștenitor.
Potrivit copiei fidele aflată la filele 54-55 dosar fond, înscrierea de sub B7 din CF 2279, nu este ultima înscriere în sensul în care potrivit rubricii specifice foilor B de carte funciară în coloana denumită "notă" se face mențiunea că sub B 7 și cu referire la acest proprietar tabular, mai există o mențiune notată sub B 10. Potrivit înscrierilor de sub B 10 proprietara tabulară a făcut declarația de asanare iar această mențiune a fost înscrisă la cererea creditoarei " Instituție de credit Tg-M". În aceiași carte funciară și în aceiași coloană "notă", asupra înscrierii de sub B 11 (reevidențierea construcției) a fost notat procesul verbal de licitație.
Coroborând aceste înscrisuri de care emitentul dispoziției putea și trebuia să țină seama, cu anexa la Decretul 92/1950 și înscrierile făcute sub B 11,12,13 din CF 2279 Tg-M, rezultă fără putință de tăgadă că susținerile reclamanților sunt reale, respectiv, împrejurarea că imobilul a intrat în proprietatea antecesorului lor ca urmare adjudecării a acestuia în cadrul executării silite inițiate de creditoarea Instituția de credit. Chiar dacă imobilul nu a fost înscris pe numele adjudecatarului acesta a fost considerat proprietarul tabular al imobilului, proprietar față de care au fost aplicate prevederile Decretului 92/1950.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că apelul declarat este neîntemeiat iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Tg-M, cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.3, împotriva sentinței civile nr.1277/19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
27.03.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
