Speta Legea 10/2001. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 132
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de prin mandatar împotriva deciziei civile nr. 207/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au comunicat intimaților motivele de apel, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că nu s-au depus înscrisuri în susținerea apelului și respinge probele solicitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 207/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul Municipiului I și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate cererea îndreptată împotriva Municipiului
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 2119/29.10.2007 a Primarului Municipiului I s-a respins cererea formulată de, prin notificarea nr. 1665N/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în I,- (casă și teren aferent).
Tribunalul a constatat că dispoziția contestată este legală și temeinică întrucât notificatorul nu a probat nici prin înscrisurile depuse alăturat notificării în procedura specială prealabilă și nici în fața instanței, calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat în I,- ce face obiectul notificării.
Astfel, potrivit art. 23 din Legea 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Ori, atât timp cât notificatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispoziția legală anterior menționată, tribunalul a constatat că dispoziția contestată este emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ce privește prezumția legală invocată de reclamant prevăzută de art. 23 alin. 2 din legea 10/2001, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate opera în cauză atât timp cât nu s-a admis ca probă actul prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării pretins abuzive.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul în baza art. 26 din Legea 10/2001, a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu Primarul Municipiului I ca neîntemeiată.
În ce privește cererea formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială Municipiul I, tribunalul, a respins-o pentru lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că emitentul dispoziției contestate în cauză este Primarul Municipiului
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul prin mandatar.
A susținut apelantul că în mod greșit a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu Municipiul I pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, invocând în drept prevederile art. 20 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora unitățile administrativ teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele.
Unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, după cum prevede art. 21 al. 1 din Legea 215/2001.
Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt primarii, ca autorități executive, în conformitate cu art. 20 din Legea 215/2001.
În justiție, unitățile administrativ -teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, potrivit art. 21 al. 2 din Legea 215/2001.
Totodată, unitățile administrativ teritoriale au calitatea de persoană juridică deținătoare, așa cum prevede art. 21 al. 1 din Legea 10/2001.
În cazul imobilelor deținute de unitatea administrativ teritorială, restituirea către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarului, după cum stipulează art. 21 al. 4 din Legea 10/2001.
În raport de aceste prevederi legale, care atestă că primarul emite dispoziții în calitate de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, rezultă fără echivoc că unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală pasivă, astfel încât sentința apelată este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare întrucât nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul
Apelantul a precizat că pentru termenul de judecată din data de 13.02.2008 a fost citat cu duplicatul întâmpinării și al documentației, fără să i se pună în vedere că se va discuta excepția mai sus menționată.
Omițând să pună în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Municipiul I, instanța de fond s-a pronunțat în baza altui temei juridic decât cel care a făcut obiectul dezbaterilor.
Prin urmare instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și prin hotărârea pe care a pronunțat-o i-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin schimbarea sentinței apelate.
Al doilea motiv de apel vizează respingerea neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, reținând în considerentele sentinței atacate că: "potrivit art. 23 din Legea 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la soluționarea notificării".
Astfel, instanța de fond a statuat că reclamantul nu a probat nici prin înscrisurile depuse alăturat notificării în procedura specială prealabilă și nici în fața instanței că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului ce face obiectul notificării și implicit nu a îndeplinit obligația impusă de art. 23 din Legea 10/2001.
La dosarul cauzei au fost depuse acte care dovedesc că are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind unicul moștenitor al proprietarului imobilului ce face obiectul notificării.
Instanța de fond menționează în partea introductivă a sentinței apelate că s-a depus la dosarul cauzei copia certificată a certificatului de moștenitor nr. 2119/26.12.2007, din cuprinsul căruia reiese că este moștenitorul autoarei.
Cu toate acestea, în considerentele aceleiași sentințe, instanța de fond nu face nici o referire la certificatul de moștenitor mai sus menționat, concluzionând că nu a depus actele care să ateste calitatea de moștenitor al proprietarului imobilului ce face obiectul notificării.
Apelantul a mai susținut că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de chemare în judecată, reținând în considerentele sentinței atacate că: "în ceea ce privește prezumția legală invocată de reclamant prevăzută de art. 23 al. 2 din Legea 10/2001, aceasta nu poate opera în cauză atât timp cât nu s-a produs în dosar ca probă actul prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării pretins abuzive".
În ceea ce privește dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, s-a invocat ca fiind aplicabil în cauză temeiul legal menționat în considerentele sentinței apelate, ci prezumția legală a preluării abuzive, reglementată de art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007.
Potrivit acestui text de lege "dacă pentru imobilul ce face obiectul notificării nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă".
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă în mod cert că, drept urmare a acestei prezumții legale nu îi incumbă reclamantului proba faptului că imobilul ce face obiectul notificării a fost preluat abuziv de către statul român.
Sentința pronunțată în fondul cauzei de Tribunalul Iași este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, postulat de art.129 Cod procedură civilă.
Apelantul a precizat că a solicitat prin cererea de chemare în judecată încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză imobiliară, și, menționând că va depune diligențe pentru procurarea actelor necesare soluționării cauzei.
Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței apelate că s-a solicitat doar proba cu înscrisuri, fără a face nicio referire la încuviințarea sau respingerea probei cu expertiză și cu interogatoriul pârâților, deși avea obligația de a motiva măsurile procesuale dispuse.
Instanța de fond a ignorat aceste aspecte și la cel de-al doilea termen de judecată, socotind pe deplin lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, a închis dezbaterile și a luat cauza în pronunțare.
Instanța de fond a încălcat astfel atât art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă: "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", cât și art. 21 alin. 3 din Constituția României: "Părțile au dreptul la un proces echitabil -".
Având în vedere această situație, consideră apelantul că instanța de fond trebuia să încuviințeze proba cu expertiză și cu interogatoriul pârâților și în virtutea rolului activ trebuia să dispună emiterea de adrese în vederea obținerii istoricului de rol fiscal și a actului de proprietate al imobilului.
În acest sens este și practica jurisprudențială în materie, care converge spre ideea că, în vederea realizării unui act de justiție cât mai eficient și legal, instanțele trebuie să emită adrese către instituțiile statului abilitate să ofere informațiile necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Instanța a respins cererea de probe având în vedere, în ceea ce privește proba cu înscrisuri, obligația impusă apelantului de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă de a-și dovedi pretențiile, iar pentru proba cu interogatoriul pârâților și cu expertiză -neindicarea meritoriului probelor, precum și neindicarea întrebărilor ce se solicitau a fi adresate pârâților și a obiectivelor expertizei, pentru a se putea aprecia asupra pertinenței și utilității acestor probe.
Examinând motivele de apel, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În prezenta cauză reclamantul a contestat, în temeiul legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 21199.10.2007 emisă de Primarul Municipiului
Instanța reține că Legea nr. 10/2001 aplicabilă imobilelor preluate în mod abuziv nu conferă calitate procesuală pasivă, în procedura restituirii acestor imobile, municipiilor, ci doar primăriilor, respectiv unităților deținătoare.
În speță imobilul solicitat se află în administrarea Primăriei Municipiului I, investită de reclamant cu soluționarea notificării, și care a emis dispoziția nr. 2119/2007, contestată în cauză.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a Municipiului în acțiunea de față.
Instanța nu poate primi critica apelantului potrivit căreia municipiul are calitate procesuală pasivă în temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/200l având în vedere atât inaplicabilitatea acestei prevederi în speța dedusă judecății cât, mai ales, faptul că procedura Legii nr. 10/2001 este o procedură specială prin care se conferă în mod expres calitate anumitor persoane juridice, între care nu se regăsește și municipiul.
De altfel, reclamantul însuși a înțeles să îndrepte notificarea către primar și nu către municipiu, dispoziția contestată în cauză fiind emisă de Primarul Municipiului
În consecință, critica apelantului privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În ce privește motivul de apel referitor la încălcarea dreptului la apărare prin omiterea punerii în discuția părților a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, Curtea reține că și acesta este neîntemeiat.
Instanța constată că acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaf ost respinsă pe fond, iar acțiunea formulată în contradictoriu cu Municipiul Iaf ost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Raportat la soluția pronunțată pe fondul cauzei și la poziția procesuală a reclamantului care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, neprezentându-se la niciunul dintre termenele acordate în cauză, Curtea apreciază că reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale, nefiind deci întrunite condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă pentru anularea actelor de procedură.
Atâta vreme cât acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaf ost respinsă ca nefondată motivat de lipsa dovezilor privitoare la calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia pretinsa vătămare ar putea fi înlăturată prin schimbarea soluției, vătămarea invocată privind doar discutarea excepției referitoare la calitatea procesuală a celei de-a doua pârâte, nu și fondul pricinii, cu privire la care reclamantul și-a precizat punctul de vedere.
Pe fondul cauzei Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut lipsa dovezilor privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului.
Astfel, potrivit disp. art. 1 lit. e din Cap. I al Normelor metodologice de aplicare a legii 10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din lege.
În speță însă reclamantul, deși a invocat calitatea sa de moștenitor al defunctei, care ar fi dobândit în proprietate imobilul revendicat de la numita, nu a făcut dovezi în acest sens.
Astfel, certificatul de moștenitor nr. 2119/26.12.2007 emis în Israel (fila 39 dosar fond) face doar dovada calității reclamantului de moștenitor al defunctei, nu și dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului indicat ca fiind cuprins în masa succesorală.
În conformitate cu art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 în categoria actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sunt incluse orice acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, între care sunt menționate: acte de vânzare -cumpărare, tranzacții, donație, extras de carte funciară, acte sub semnătură privată și altele asemenea.
Curtea reține, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamantul a depus doar certificatul de pe urma defunctei, nu și vreun act translativ de proprietate, în sensul celor prevăzute de art. 23.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care să ateste că autoarea sa a deținut în proprietate imobilul respectiv.
Nici motivul de apel privitor la operarea prezumției legale prevăzute de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiat, această prezumție relativă de preluare abuzivă fiind operantă doar în situațiile în care notificatorul face dovada calității sale de persoană îndreptățită, situație care însă nu se regăsește în cauză.
În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea măsurii de respingere a cererii de administrare a probei cu expertiză și cu interogatoriul pârâților Curtea constată că reclamantul are, în temeiul disp. art. 129 Cod procedură civilă, obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Verificând dosarul de fond, instanța reține că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, depunând la dosar, pentru termenul din 12 februarie 2008, o serie de înscrisuri ce se regăseau în documentația înaintată de Primarul Municipiului I, fără a solicita încuviințarea unei probe cu expertiză sau a interogatoriului pârâților și fără a preciza meritoriul probelor, respectiv obiectivele unei asemenea lucrări sau întrebările ce urmau a fi adresate pârâților.
În acest context, Curtea nu poate reține lipsa rolului activ al instanței de fond cu atât mai mult cu cât aspectul litigiilor al cauzei viza lipsa actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a căror depunere cădea în mod expres în sarcina reclamantului.
Instanța de judecată nu se poate substitui părții și prelua sarcina procurării și administrării probelor necesare dovedirii pretențiilor acesteia. Rolul activ de care trebuie să dea dovadă instanța, prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, nu presupune ca judecătorul să facă demersuri pentru a obține actele de proprietate pe care reclamantul avea obligația de a le depune anterior atât în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și în temeiul art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă.
Înscrisurile doveditoare la care se referă Legea nr. 10/2001 și pentru lipsa cărora s-a respins notificarea formulată de reclamantă nu sunt susceptibile de a fi obținute pe calea administrării probei cu expertiză și/sau cu interogatoriul pârâților, înscrisurile reprezentând, așa cum am precizat mai sus, acte juridice translative de proprietate.
Prin urmare instanța va respinge și această critică ca nefondată.
Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de prin mandatar împotriva deciziei civile 207/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.2008
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici
