Speta Legea 10/2001. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 138/
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. - -, -.17,. C,. 7, județul A și de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI cu sediul în Pitești, str. -, nr.24, județul A, împotriva sentinței civile nr. 113 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul- reclamant, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 106/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și apelantul- pârât MUNICIPIUL PITEȘTI, prin consilier juridic ( fără delegație).
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelantul- reclamant a depus la dosar întâmpinare pe care a comunicat- reprezentantei apelantului- pârât.
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - reclamant susține pe larg apelul așa cum a fost motivat în scris și susține că suprafața totală pentru care trebuia să i se acorde acestuia despăgubiri este de 600. și nu 400. așa cum s-a reținut. Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantului - pârât, având cuvântul
susține că actul de vânzare- cumpărare întocmit sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută și în mod greșit fost luat în considerație acel înscris.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, iar pe fond respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției primarului nr.7011/2007.
Cu privire la apelul declarat de reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul- reclamant cu privire la apelul declarat de pârât solicită respingerea acestuia întrucât la momentul când s- făcut vânzarea nu avea posibilitatea să întocmească acel act la un notar.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin contestația înregistrată la data de 17.08.2008, la Tribunalul Argeș, petentul a solicitat anularea parțială a dispoziției nr.7011/14.12.2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești, înțelegând să cheme în judecată și Municipiul Pitești - prin Primar.
În motivarea contestației, petentul a arătat că solicită anularea parțială a deciziei susmenționate numai cu privire la art.1 prin care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul deținut în Pitești,-, constând în teren în suprafață de 600. cu motivarea că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu acte întocmite în formă autentică.
Se arată că în prezent, pe rolul Judecătoriei Pitești se află în curs de soluționare, acțiunea prin care reclamantul a solicitat instanței să constate dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit în baza înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 14.02.1965, perfectat în mod valabil, la acea dată, nefiind necesară încheierea în formă autentică a actului de vânzare cumpărare.
Prin sentința civilă nr.113 din 9 iunie 2009, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr.7011/14.12.2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești, constatând că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și pentru suprafața de 400 mp. teren situat în Pitești,-, județul
A fost menținută în rest dispoziția.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor de la dosar, în fapt și în drept următoarele:
"Prin dispoziția nr.7011/2007 a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul - teren în suprafață de 600 mp și construcții în suprafață de 154,85 mp situat în Pitești-, județul A, formulată de reclamantul, prin notificarea nr.12826/12827/17.08.2001, constatându-se că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu acte întocmite în formă autentică, chitanța sub semnătură privată din data de 14.02.1965, contravenind prevederilor decretului nr.144/1958 și prevederilor art.5 din Legea 247/2005, că potrivit Legii nr.10/2001, entitatea învestită cu soluționarea administrativă a notificării nu este competentă a dispune acordarea de despăgubiri bănești și că, în prezent, construcțiile preluate de stat prin expropriere, sunt în prezent demolate.
S-au acordat despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru construcțiile în suprafață de 154,85 mp, potrivit fișei și releveului imobilului, constatându-se că suma primită la expropriere de contestator, în anul 1988, este de 80.000 lei vechi.
Prin Decretul nr.297/1987, reclamantul a fost expropriat, figurând la poziția 62 din decret, cu teren în suprafață de 400 mp.
În dovedirea notificării, s-a depus actul sub semnătură privată numit "act de vânzare cumpărare", încheiat la data de 14.02.1965, prin care numita și reclamantul au convenit cu privire la vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 600 mp situat în Pitești-, județul A, teren pe care, fără autorizație legală, ulterior, reclamantul a ridicat o construcție, ce a fost demolată, precum și borderoul nr.107/1988 prin care au fost achitate reclamantului despăgubiri în sumă de 80.000 lei vechi.
S-a apreciat că dispoziția nr.7011/2007 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.23 și art.24 din Legea 10/2001.
Într-adevăr, prevederile pct.23.1 din HG 250/2007, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, stabilesc că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, se înțelege înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă - în cazul exproprierii prevăzute la art.11 din lege este suficientă prezentarea actului de expropriere - orice acte care atestă deținerea proprietății (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective), etc.
Pentru că art.23 din Legea 10/2001, nu cuprinde prevederile speciale în privința dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire.
Ca urmare, rezultă că, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, așa încât, sunt admisibile și alte mijloace de dovadă, astfel cum au fost redate mai sus, important fiind de stabilit dacă bunul solicitat a aparținut reclamantului.
Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii de reparație, asemenea celorlalte acte normative cu caracter asemănător, un conținut mai larg decât al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi.
Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite.
Or, mențiunile chitanței încheiată la data de 14.02.1965, coroborată cu întreaga documentație ce a stat la baza exproprierii și cu decretul nr.297/1987, fac dovada că întreg imobilul situat în Pitești- jud.A, compus din terenul în suprafață de 400 mp și construcțiile amplasate pe teren, a fost proprietatea reclamantului.
Este de asemenea dovedită și necontestată împrejurarea că terenul a făcut obiectul decretului de expropriere nr.297/1987.
În aceste condiții, câtă vreme în actul de preluare a terenului este menționat reclamantului, împrejurarea că înscrisul sub semnătură privată din data de 14.02.1965, nu a fost încheiat în formă autentică nu se poate interpreta ca o lipsă absolută de proprietate asupra terenului.
Aceasta, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.24 alin.2 din Legea 10/2001, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus, sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Un proces echitabil, presupune un tratament egal aplicabil părților implicate în proces și având în vedere caracterul reparatoriu și finalitatea Legii nr.10/2001, câtă vreme prin aplicarea prezumției prevăzute de art.24 din lege, se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită persoanei individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive în lipsa oricărui act doveditor al dreptului de proprietate, nu poate fi obligat reclamantul din cauza de față, să suporte o sarcină disproporționată și sub aspect probator, în ceea ce îl privește, să fie înlăturată această prezumție, doar pentru că nu a făcut demersurile cuvenite pentru încheierea actului în formă autentică, deși a plătit prețul terenului și acesta nu a fost revendicat de o altă persoană.
Rezultă, în raport de exigențele impuse în materia probațiunii de Legea 10/2001, că în cauză s-a făcut dovada calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii și cu privire la terenul situat în Pitești- jud.
Aceleași considerente impun însă concluzia, că la momentul deposedării reclamantul nu avea în proprietate decât suprafața de 400 mp teren, cât este menționat în actul de expropriere, modul de soluționare a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, cu obiectul precizat, apreciindu-se că, în acest caz, nu are valoarea unei chestiuni prejudiciabile ce trebuie cercetată de o altă instanță judecătorească.
De aceea, față de cele mai sus arătate, dar constatând că, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.8 din Legea 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul, fapt ce nu a fost contestat, măsurile reparatorii în echivalent, vor consta în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în baza art.26 alin.2 din lege a fost admisă în parte acțiunea și anulată în parte dispoziția nr.7011/2007, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii 247/2005 și pentru suprafața de 400 mp teren situat în Pitești,-, județul A, fiind menținut în rest dispoziția.
În temeiul art.1169 cod civil a fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin nici o probă aflată la dosarul cauzei, reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli."
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel atât contestatorul, cât și intimatul.
Apelantul-contestator a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru că în mod greșit s-a reținut că acesta este îndreptățit la despăgubiri doar pentru suprafața de 400. teren, deși acesta a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 600. suprafață care este evidențiată în actul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la 14 februarie 1965. Se arată că nu s-au avut în vedere actele de la dosar, respectiv schița anexă de la Decretul de expropriere nr.297/1987, borderoul de plată a despăgubirilor, fișa de evaluare a imobilului trecut în proprietatea statului, procesul verbal de predare-primire a imobilului în vederea demolării încheiat de fosta la 17 martie 1988, precum și actul intitulat "legenda", înscrisuri care dovedesc faptul că acesta a avut în proprietate suprafața de 600. și nu 400. cât a reținut prima instanță.
Apelantul-intimat Municipiul Pitești a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru că prima instanță în mod greșit a apreciat faptul că, în materia ce vizează retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv, în privința dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului să se facă potrivit dreptului comun, respectiv cu acte încheiate sub forma autentică, fiind suficientă constatarea că bunul s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite.
S-a susținut că în mod greșit s-a apreciat că mențiunile chitanței sub semnătură privată încheiată la 14 februarie 1965 fac dovada deplină a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de contestator în condițiile în care prin Decretul de expropriere se confirmă preluarea abuzivă a terenului în suprafață de 400. motivare care contravine prevederilor Decretului nr.144/1958 și art.5 din Legea nr.247/2005, Titlul X - Circulația juridică a terenurilor.
S-a mai susținut că nu s-a avut în vedere că la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, 14 februarie 1965, potrivit prevederilor art.11 din Decretul nr.144/1958, încheierea actelor de înstrăinare trebuiau realizate numai în forma autentică, sub sancțiunea nulității.
Întrucât actul de vânzare-cumpărare întocmit sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută, în consecință dobânditorul terenului trebuia a fi considerat că nu a fost niciodată proprietar, punct de vedere exprimat și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în adresele ce însoțesc dosarele restituite în vederea reanalizării de către Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
Apelantul-intimat a solicitat admiterea apelului, cu consecința respingerii contestației și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției primarului nr.7011/2007.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Apelul formulat de petentul, prin care critică sentința sub aspectul reținerii greșite a întinderii suprafeței de teren pentru care s-a reținut că este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale, este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Instanța de fond a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat în cauză, reținând faptul că la momentul deposedării reclamantului prin expropriere, acesta avea în proprietate numai suprafața de 400. teren, astfel că nu se impune schimbarea soluției sub acest aspect.
Chiar dacă reclamantul a depus la dosar actul sub semnătură privată încheiat la 14 februarie 1965, care atestă că a cumpărat 600. teren în-, în speță nu s-a dovedit că la data exproprierii, anul 1988, acesta se afla în posesia terenului respectiv.
Din înscrisurile depuse la dosar, anexa la Decretul de expropriere nr.297/1987, borderoul nr.107 din 27 aprilie 1988 pentru plata despăgubirilor exproprierii, fișa imobilului, rezultă cu certitudine că imobilul situat în Pitești,-, ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr.297/1987, este compus din terenul în suprafață de 400. și construcțiile amplasate pe teren (22, 26, 29, 32).
Apelul formulat de intimat, prin care se critică soluția instanței de fond pentru că în mod greșit a fost admisă contestația și a fost anulată în parte dispoziția emisă de primar, în sensul constatării reclamantului a fi îndreptățit la despăgubiri și pentru suprafața de 400. deși contestatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestui teren, nu se justifică în raport de situația de fapt și de drept reținută corect de prima instanță.
Susținerea apelantului în sensul că, contestatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu întrucât actul sub semnătură privată din 14 februarie 1965 este lovit de nulitate absolută și în consecință dobânditorul terenului este considerat că nu a fost niciodată proprietar, este contrară atât dispozițiilor în materie de probațiune în redactarea inițială a Legii nr.10/2001, cât și a practicii judiciare în materia probei dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat.
În această privință prima instanță în mod corect a reținut că în materia Legii nr.10/2001, dat fiind specificul acestor litigii, proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de drept comun.
În speță, dreptul de proprietate asupra terenului expropriat în suprafață de 400. a fost recunoscut reclamantului prin actele în care s-a dispus și s-a executat măsura preluării abuzive de către stat.
Prin soluția adoptată în cauză prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare preluarea abuzivă.
Întrucât nu se constată că în speță prima instanță a făcut o interpretare greșită a materialului probator administrat în cauză și a aplicat eronat prevederile Legii nr.10/2001, urmează ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond și să se respingă apelurile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.- -, -.17,.C,.7, județul A și pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.113 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/26.11.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
