Speta Legea 10/2001. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.139/A/2008
Ședința publică din 26 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.973/2006 din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta apelantei-reclamante, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18.04.2008, de către Curtea Constituțională Decizia nr. 155/26.02.2008 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarele conexate nr. 792/D/2007 și nr. 1385/D/2007 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate formulată de apelanta-reclamantă referitor la dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, decizie definitivă și general obligatorie.
La solicitarea reprezentantei apelantei-reclamante instanța comunică acesteia un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.05.2008 de către Primarul comunei, prin care se arată că acesta înțelege să se opună suspendării judecării apelului și excepției de neconstituționalitate.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei-reclamante solicită admiterea apelului pentru motivele cuprinse în memoriul depus la dosar, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe, susținând concis motivele de apel.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 973/09.11.2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtului Primarul comunei, având ca obiect obligarea la emiterea dispoziției de restituire.
Analizând probatoriul administra în cauză, tribunalul a constatat că potrivit susținerilor reprezentantei sale, reclamanta nu a formulat notificare în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în comuna,-, având destinația de teren și construcții.
Reclamanta a solicitat restituirea acestui imobil numai prin cererea înregistrată la Primăria comunei, sub nr. 406/20.09.2005, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Atâta timp cât reclamanta nu a formulat cerere de restituire în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu este îndreptățită să solicite obligarea pârâtului Primarul comunei la emiterea dispoziției prevăzută de Legea nr. 10/2001, considerent pentru care cererea de chemare în judecată apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legilor de reparație adoptate de Statul Român (Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005) la restituirea fostei sale proprietăți care a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Reclamanta susține că a depus o cerere înregistrată sub nr. 406/20.09.2005 la Primăria comunei, pentru restituirea imobilului situat în comuna,-, jud. C, compus din curte și grădină în suprafață de 2800 mp.
Reclamanta recunoaște că nu a făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001, deoarece a avut convingerea că a fost repusă în dreptul de a solicita restituirea fostei sale proprietăți în temeiul Legii nr. 247/2005.
Dispozițiile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituționale și vin în contradicție cu normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv art. 1 din Protocolul 1, deoarece prin Legea nr. 247/2005 persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii au fost repuse expres în termen cu privire la restituirea proprietăților.
Practic, prin textele legale mai sus arătate, s-a reglementat o discriminare între legile proprietății și legile fondului funciar.
Pe de altă parte procedura administrativă prealabilă și obligatorie instituită prin Legea nr. 10/2001, a blocat accesul la justiție și a suprimat acțiunea în revendicare care este cel mai important instrument de apărare a proprietății.
Norma prevăzută în art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, nu este imperativă iar termenul prevăzut de acest text legal nu atrage decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Intimatul comunei, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică ( 9-11).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că imobilul solicitat de reclamantă, situat în comuna,-, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în baza art. 2 din Decretul nr. 223/1974, astfel încât intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Pentru restituirea în natură a acestui imobil reclamanta trebuia să depună notificare prin executor judecătoresc, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a depus o cerere doar în baza Legii nr. 247/2005, căreia i s-a răspuns de către Comisia locală de fond funciar prin adresa nr. 11804/04.09.2006 prin care i s-a respins cererea, că imobilul în discuție nu face obiectul legilor funciare. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin hotărârea nr. 1648/21.12.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
În ședința publică din 10.04.2007 reprezentanta reclamantei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât aceste texte legale contravin prevederilor art. 11, art. 16, art. 20 alin. 1 și alin. 2, art. 44 din Constituția României ( 21-25).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 07.05.2007 Curtea de Apel Cluja sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 4 din Legea nr. 47/1992 și a dispus suspendarea soluționării apelului reclamantei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 29 alin. 5 din același act normativ (33-35).
Prin decizia nr. 155/26.02.2008 a Curții Constituționale, pronunțată în dosarele conexate nr. 792/D/2007 și nr. 1385/D/2007 s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, excepție ridicată de reclamanta ( 37-39).
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art. 296.pr.civ. apreciază că apelul nu este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse:
Astfel, asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF nr. 65, casă din piatră, pe fundație din piatră, acoperită cu Ť. compusă din una prăvălie, 1 magazie, 2 camere, 1 verandă închisă, 1 bucătărie, 1 pivniță, 1 bucătărie de vară, 1 de alimente, a fost întabulat prin încheierea de CF nr. 448/05.07.1970, dreptul de proprietate al reclamantei si al soțului acesteia, G, cu titlu de cumpărare, ca bun comun ( 12-17)
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Deciziei nr. 509/31.10.1977 a Consiliului Popular al jud. C emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Reclamanta a înregistrat sub nr. 406 la data de 20.09.2005 la Primăria com. o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr. 247/2005, pentru modificarea și completarea Legilor fondului funciar nr. 18/1991, 169/1997 și 1/2000, specificat în CF anexat ( 30 dosar fond)
Prin adresa nr. 11804/04.09.2006, Primăria com. îi comunică reclamantei că imobilul solicitat, casă și teren în suprafață de 5755 mp, a fost preluat abuziv de Statul Român, prin Decretul nr. 223/1974 astfel încât acesta face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamanta nu a respectat termenul de depunere a notificării prevăzut expres de lege, termen care a expirat la data de 15.02.2002 motiv pentru care cererea reclamantei a fost respinsă ( 31 dosar fond)
Prin însăși cererea de apel reclamanta a recunoscut faptul că nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 deoarece a avut convingerea că a fost repusă în dreptul de a solicita restituirea fostei sale proprietăți.
Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/29001 (în redactarea anterioară titlului I din Legea nr. 247/2005) persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Acest termen de 6 luni pentru înregistrarea notificării, a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001, astfel încât potrivit legii, unitatea deținătoare a imobilului putea fi sesizată în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la 14 februarie 2001 și până la 13 februarie 2002.
Art. 21 alin. 5 din același act normativ (în redactarea anterioară titlului I din Legea nr. 246/2005), stabilește că, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, Legea nr. 10/2001 a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât art. 21, din vechea redactare a acestui act normativ, a devenit art. 22, conținutul textului nesuferind nici o modificare sau completare.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a apreciat că prin titlul I din Legea nr. 247/2005, nu s-a modificat sau completat fostul art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât legiuitorul nu a avut în vedere repunerea foștilor proprietari în termenul de înregistrare a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001, în situațiile în care au omis să formuleze asemenea notificări până la momentul expirării termenelor prelungite succesiv.
Sancțiunea nerespectării termenului de 12 luni pentru înregistrarea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul mai sus arătat este un termen de decădere care curge ireversibil, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, astfel încât decăderea, ca sancțiune de drept material, constă în stingerea dreptului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de Statul Român.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanță și, în consecință, va menține hotărârea criticată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 973 din 09.11.2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
4 ex./04.06.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
