Speta Legea 10/2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 14/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatoarele și, domiciliate în Rm.V, Calea lui nr.181,.12. B.15, județul V, împotriva sentinței civile nr. 867 din 16 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelantele- contestatoare și și intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,curtea constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2007, la Tribunalul Vâlcea sub nr-, petentele și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.4781 din 06.07.2007 emisă în temeiul Legii nr.10/2001, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pe baza probelor ce se vor administra, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Rm.V reprezentată prin primar, să se dispună anularea parțială a dispoziției și restituirea terenului expropriat, teren ce este liber, neafectat de servicii, în suprafață de 109,34 mp conform legii 10/2001.
În motivarea cererii, contestatoarele au arătat că intimatul, în decizia de soluționare a notificării privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, nu a ținut cont că o parte din teren, respectiv suprafața de 109,34 mp nu este afectat scopului în vederea căruia a fost expropriat - blocuri de locuințe - și poate fi restituit în natură.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de blocul nr. 62 cu amenajările aferente din această stradă. Terenul solicitat se află în imediata vecinătate a blocurilor de locuințe - ocupat de spații verzi și alei pietonale.
Prin sentința civilă nr.867 din 16 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins contestația formulată de cele două contestatoare împotriva dispoziției nr.4781 din 6 iulie 2007, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că nu este întemeiată contestația, întrucât nu s-a făcut dovada că suprafața solicitată a fi restituită în natură, este liberă, așa cum se pretinde, având în vedere considerentele următoare:
Conform notificării, chiar petentele au solicitat despăgubiri bănești pentru terenul expropriat din-.
S-a stabilit cu raportul de expertiză întocmit în cauză, că terenul solicitat în suprafață de 110,38 mp este liber de utilități, conform adresei nr.14478 din 25.09.2008 a Rm. V, dar face parte din terenul autorului contestatoarelor și a fost dobândit prin sentința de partaj nr.3193/1985.
S-a mai stabilit prin același raport de expertiză, că în timpul procesului, intimata a inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, terenul solicitat de contestatoare pentru parcare publică, conform nr.96/1999 publicată în Monitorul Oficial.
Astfel, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, se coroborează cu informațiile furnizate de direcția specializată din cadrul autorității administrative locale, în sensul că terenul solicitat este ocupat de amenajările aferente blocului 62, conform planului de situație aflat la dosar.
În cauză, terenul pentru care s-a formulat contestația, se regăsește în lista anexă din Monitorul Oficial (113 dosar), fiind inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public conform nr.96/1999, înainte de apariția Legii nr.10/2001.
Prin Legea nr.213/1998 s-a instituit obligația întocmirii inventarului bunurilor din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, art.19 prevăzând în acest sens un termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a legii; mai mult, prin Legea nr.215/2001, toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale, fiind vădită intenția legiuitorului de a proceda la o calificare expresă a bunurilor aparținând domeniului public, evidențiate ca atare.
În cauză s-a făcut dovada că suprafața pretinsă de contestatoare aparține destinației "parcare publică", respectiv amenajare aferentă blocului 62, cum s-a reținut și prin dispoziția contestată.
S-a reținut că susținerile contestatoarelor nu sunt concludente și pertinente pe aspectul disputat, așa încât, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel cele două contestatoare, susținând că în mod greșit le-a fost respinsă contestația, întrucât din dovezile administrate în cauză rezultă că suprafața de teren de 110,38 trebuia a fi restituită în natură, întrucât apartenența sa la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acesteia.
S-a susținut că scopul Legii nr.10/2001 este restituirea în natură a terenului disponibil acolo unde se poate și numai în măsura în care nu se poate se dispune acordarea de despăgubiri și în speță nu s-a avut în vedere adresa nr.14478 din 25 septembrie 2008 a "" Râmnicu V, care atestă că terenul este liber de utilități.
S-a mai susținut că au fost interpretate greșit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul că terenul solicitat ar deservi în mod necesar blocurile de locuințe situate dincolo de strada -, în speță fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Examinând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel invocate, care vizează atât netemeinicia hotărârii cât și nelegalitatea ei, în raport cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
S-a stabilit că imobilul din litigiu, teren și construcție, situat în-, a fost expropriat prin Decretul nr.18/1987 de către Consiliul de Stat al, fiind ocupat de blocul 62 și amenajările aferente (filele 13-15).
Expertiza întocmită în cauză de către expert a identificat terenul ce a aparținut autorului contestatoarelor, expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.18/1987, precum și suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, conform Anexei 1, cuprins între punctele A-B-C-519, colorat cu galben, de la fila 122.
Atât din planul de situație anexă raportului de expertiză, cât și din cele două planșe foto de la filele 123-124, rezultă faptul că terenul solicitat a fi restituit în natură reprezintă o parcare betonată, necesară deservirii blocului situat în apropiere.
În această situație se constată că tribunalul în mod corect a apreciat că nu se impune restituirea terenului în natură și că dispoziția emisă de primar, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, este legală și temeinică.
Prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile Legii nr.10/2001 în speță, avându-se în vedere faptul că terenul ce a fost expropriat de la autorul contestatoarelor este ocupat de blocul 62 cu amenajările aferente din această stradă, respectiv str.-.
În mod corect prima instanță a statuat că susținerile celor două contestatoare, în sensul că terenul în suprafață de 110,38 poate fi restituit în natură, nu sunt concludente și nu au nici un suport probatoriu, întrucât adresa nr.14478/2008 emisă de "" a fost dată la solicitarea acestora și aceasta privește numai faptul că terenul nu este afectat de rețele de apă și de canalizare, dar s-a stabilit cu expertiza efectuată în cauză că este teren betonat cu destinația "parcare publică", conform nr.96/1999 publicată în Monitorul Oficial nr.135 bis din 21 februarie 2008.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere și acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.) amenajări de spații verzi în jurul blocurilor, dotări tehnico edilitare subterane, parcuri și grădini publice.
Reținându-se că în speță prima instanță a aplicat corect dispozițiile prevăzute de Legea nr.10/2001, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatoarele și, domiciliate în Râmnicu V, Calea lui nr.181, bloc 12,.B, etaj 3,.15, județul V, împotriva sentinței civile nr.867 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimată fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU V - prin PRIMAR, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.5/29.01.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
