Speta Legea 10/2001. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 140
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta-intimată și pe intimatul-apelant Primarul Municipiului, având ca obiect Legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 2133 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că procedura este legal îndeplinită și în cauză se solicită judecata în lipsă.
Cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2133 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta prin procurator - în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. I,s -a.dispus anularea în parte a dispoziției nr. 3536 din 04.12.2006 emisă de Primarul Mun. I și restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 157. delimitat conform anexei 4 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert (și care face parte integrantă din prezenta hotărâre) de punctele 1,14,15,17,18,19,20,21,22,11,12,1 care reprezintă spațiu neamenajat și nu este afectat de detalii de sistematizare sau servituți legale.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, prin procurator - făcut dovada că este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3, alin. 1 lit. a) din Legea 10/2001 și făcut dovada că a fost proprietara imobilului revendicat la data preluării de către stat. Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 235/27.03.1953 de fostul notariat de Stat al Regiunii I - Biroul principal, și au dobândit prin cumpărare de la vânzătorii și dreptul de proprietate cu privire la imobilul situat în I,-, fost nr. 126, compus din suprafața de 875 mp teren.
Pe acest teren au ridicat mai târziu o construcție în baza autorizației nr. 41, eliberată ca urmare a cererii înregistrate sub nr. 2679/25.03.1955.
Imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat prin Decizia nr. 101/01.03.1984 emisă în baza Decretului nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri.
După apariția Legii 10/2001, reclamanta formulat legal Notificarea nr. 115/2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc din I, înaintată și înregistrată la Primăria Municipiului I sub nr. 7792/10.05.2002 prin care solicitat restituirea în natură terenului din I,-.
Reclamanta însăși a precizat prin că prin titlul de proprietate numărul -/27.03.2002 i s-a reconstituit, în baza Legii 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 569 mp din cei 875 mp pe care i-a avut în proprietate.
Notificarea sa fost soluționată prin dispoziția nr. 3536/04.12.2006 emisă de Primarului Municipiului Prin aceasta s-a recunoscut notificantei calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor legii speciale dar s-a reținut că restituirea terenului în natură nu este posibilă și s- respins solicitarea de restituire în natură, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 306 mp din I,-.
Prin expertiza topometrică efectuată în cauza de față de expertul tehnic în specialitate topografie, cadastru și geodezie, fost identificată fosta proprietate soților.
Expertul a comparat situația imobilului din- din perioada 1950-1955 când avea 875 mp și se învecina cu străzile - și Veche și cu cea din perioada 1960-1965, când imobilul se afla pe strada - - (fosta stradă Veche) și se învecina doar cu aceasta, precum și cu situația prezentă a imobilului, întocmindu-se în acest sens trei anexe la raportul de expertiză, raport care face parte din prezenta hotărâre.
La data efectuării expertizei tehnice, imobilul din- a fost evidențiat în anexa nr. 4 la raport fiind delimitat de punctele: 1,14,2,30,25,4,5,6,7,26,8,9,10,28,11,12,1. Din acesta 441 mp reprezintă spațiu, teren liber de construcții, 199,3 mp reprezintă parcare betonată și cale de acces, 24,8 mp reprezintă teren de joacă amenajat iar 120,77 mp reprezintă teren aferent blocurilor -.
Suprafața de 306. revendicată în baza Legii 10/2001 fost delimitată în planul de situație - anexa la raportul de expertiză prin punctele 1, 14,2,3,30,22,11,12,1 și s-a precizat că această suprafață de teren este proprietate de stat, se află în administrarea Primăriei Municipiului I și se învecinează: la cu strada - -, la și la cu un teren proprietate de stat, la cu un teren proprietate particulară.
Suprafața de 149 mp delimitată de punctele 14,15,16,17,18,19,20,21,22,30,3,2,14 reprezintă suprafață ocupată de alee de acces și parcare betonată care constituie elemente de sistematizare.
S-a concluzionat că din această suprafață se poate restitui în natură suprafața de 157 mp delimitată de puncte: 1,14,15,16,17,18,19,20,21,22,11,12,1 care reprezintă spațiu neamenajat și nu este afectată de detalii de sistematizare sau servituți legale.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea 10/2001, text preluat integral și după modificările intervenite în baza Legii 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură în condițiile acestei legi. Tot astfel, art. 7 alin. 1 din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură iar alineatul 2 al textului prevede că numai atunci când restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, din probele administrate rezultă că o parte din terenul în litigiu nu este ocupat de construcții sau de utilități și este în continuarea terenul care este deja restituit reclamantei.
Legea 10/2001 a instituit o procedură sui-generis având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de stat sau de persoane juridice în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin 1 al legii. Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege, persoana notificantă dobândind vocația la măsuri reparatorii atât în natură cât și prin echivalent.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 7 alin. 1 și art. 20 din Legea 10/2001 va admite acțiunea formulată de reclamanta prin procurator -, va anula dispoziția contestată și va dispune restituirea în natură terenului în suprafață de 157 așa cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză, pentru suprafața de 149 mp nefiind posibilă restituirea în natură, menținându-se dispozițiile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiție, precum și unele măsuri adiacente, pentru construcția demolată și suprafața de 149 mp.
În ceea ce privește faptul că o parte din terenul pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, în baza Legii 18/1991, prin titlul de proprietate nr. -/27.03.2002, este ocupat de unele persoane fizice, aceasta nu poate face obiectul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001, reclamanta având posibilitatea revendicării pe calea dreptului comun, în cadrul unei acțiuni formulate în contradictoriu cu acele persoane.
Împotriva sentinței Tribunalului Iași au formulat apel reclamanta, prin procurator - și pârâtul, Primarul Mun. I, prin reprezentant legal.
Cât privește apelul formulat de reclamantă, aceasta susține că instanța de fond, în mod greșit nu a ținut cont de faptul că a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 569. teren conform contractului de vânzare-cumpărare și planului de situație din anul 1953, precum și despăgubiri pentru construcția demolată care s-a aflat pe acest teren, despăgubire stabilită la valoarea de piață la data soluționării cererii, iar pentru terenul din I,- în suprafață de 306. a solicitat despăgubiri care se vor stabili potrivit valorii de piață la data soluționării.
Susține apelanta că art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în alin. 2 se arată că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta în compensare cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu acordul persoanei îndreptățite.
Se mai arată că art. 1 alin. 3 stabilește că măsurile reparatorii se acordă numai cu acordul persoanei îndreptățite prin decizia, sau, după caz, dispoziția motivată a unității investită cu soluționarea notificării. Mai susține apelanta că având în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 în mod greșit instanța de fond a reținut că pentru terenul pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, aceasta are deschisă calea acțiunii în revendicare, arătând că instanța are obligația să îi acorde terenul liber, nefiind obligația sa să formuleze alte acțiuni împotriva celor care îl ocupă ilegal.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 875. teren situat în I,-.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 235 din 27.03.1953 de fostul Notariat de Stat al Regiunii I - Biroul principal rezultă că și au dobândit prin cumpărare de la numiții și dreptul de proprietate cu privire la imobilul situat în I,-, în suprafață de 875. teren, pe care ulterior au edificat o construcție în baza autorizației nr. 41, eliberată urmare cererii înregistrate sub nr. 2679/25.03.1955.
Apelanta a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului (casă și teren) prin Decizia nr. 101 din 01.03.1984, emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Însă, așa cum rezultă din însuși, susținerile reclamantei, urmare a apariției Legii nr. 18/1991, acesteia i s-a eliberat titlul de proprietate nr. - din 27.03.2002, reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 569. teren din totalul de 875. teren pe care i-a avut în proprietate potrivit contractului de vânzare-cumpărare anterior enunțat.
Prin dispoziția nr. 3536 din 04.12.2006 emisă de Primarul Mun. I, ce face obiectul prezentei contestații, s-a recunoscut notificantei calitatea de persoană îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001, dar reținându-se că restituirea în natură a imobilului notificat nu este posibilă, construcția fiind demolată iar terenul sistematizat, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 306. situat în I,-.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu și a amplasamentului construcției în prezent demolate, concluzionându-se că suprafața de 306. revendicată în baza Legii nr. 10/2001 este proprietate de stat, aflându-se în administrarea Primăriei Mun. din această suprafață totală 149. delimitată de punctele 14,15,16,17,18,19,20,21,22,30,32,14 este afectată de elemente sistematizare (alee de acces și parcare betonată) iar suprafața de 157. delimitată de punctele 1,14,15,16,17,18,19,20,21,22,11,12,1 este spațiu neamenajat și poate fi restituită în natură.
Instanța de fond a reținut corect că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, așa cum sunt definite de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat, potrivit art. 10 alin. 1 din același act normativ, modificat prin Legea nr. 247/2005 "imobilele preluate în mod abuziv de stat - se restituie în natură, în condițiile prezentei legi", însă, în speță, așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat, terenul este ocupat de detalii de sistematizare, astfel că restituirea în natură nu este posibilă în totalitate.
În aceste condiții instanța de fond a dispus anularea în parte a dispoziției contestate și restituirea în natură a suprafeței de 157. menținând dispozițiile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de 149. teren și construcția demolată.
De asemenea, având în vedere că pentru o parte din terenul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare nr. 235 din 1953, apelantei-reclamante i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 (după cum ea însăși a arătat) corect instanța de fond a constatat că acesta nu mai poate face obiectul prezentei cereri întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
În consecință, pentru toate considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelurile formulate de reclamantă și pârâtă și va păstra sentința Tribunalul Iași ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de reclamanta, prin procurator - și pârâtul Primarul Mun. I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2133 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
Grefier,
-
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.10.2009
2 ex.
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Gheorghiu Elena
